miercuri, 25 aprilie 2012

Aventuri in vizita

Trebuie sa va povestesc cele mai recente ispravi ale iubitului meu, domnul strutz.

Probabil v-ati dat seama de-acum ca in ciuda numeroaselor lui calitati, e un ametit care daca n-ar avea capul atasat de gat sigur si l-ar fi pierdut/uitat/ratacit de mult. Dar de-aia-l iubim !

Asadar weekend-ul trecut eram invitati de niste prieteni la casa lor de la tara.
 Inainte de plecare strutztul se  ducea sa joace tenis cu gazda si urma apoi sa plecam cu totii.

Pana sa se duca la ‘joaca’ si-a facut bagajul : a aruncat cateva tzoale intr-o sacosa de plastic. Vazandu-l ca pune camasi scrobite si butoni de manseta  m-am cam mirat, ca doar urma sa cinam la tara si eventual sa ne inmuiem putin in spa. Dar nu, mi-a replicat strutztul,  il faut être chic peu importe les conditions

Bine…ce stiu eu, biata romanca din Pantelimon aterizata din greseala pe malurile Senei ? L-am lasat. Mi-am luat si eu cateva lucruri in graba (de cand fac aller-retoururi dese Paris-Bucuresti bagajele mi le fac cu cateva minute inainte de orice plecare, fie ea si de 2000 de km distanta )

In fine…a luat strutztul bocceluta cu lucrurile si ne-am dat intalnire dupa jocul lui de tenis sa plecam direct cu prietenii.

Zis si facut. Ajungem la casa de la tara, gazdele ne conduc la camera noastra, superba, cu vedere la padure, pat cu baldachin, rasfat ce mai ! Apoi parintii amicilor nostri ne invita la masa. Doamna gateste exemplar, la grande cuisine française ! De un rafinament cum rar mi-a fost dat sa gust la cineva cunoscut care nu e restaurant cu stele Michelin!

Eu m-am pregatit modest de cina (schimbat bluza de bumbac cu alta bluza de bumbac), cand deodata  il vad pe strutz invartindu-se pe loc si scarpinandu-se in cap (de obicei asta e semn ca urmeaza un sfert de ora in care ma voi tavali pe jos de ras).

Il intreb ce e. Imi spune ca nimic. Indiciu ca sfertul de ora urma sa se prelungeasca cu inca vreo 10 minute de hohote.

Ce se intamplase ? Lunaticul meu iubit isi luase numai partea de sus a costumatiilor . N-avea nici pantaloni nici pantofi (ca venise imbracat de la tenis, in pantalon de trening si adidasi). Asadar nu se putea face classe (ci cel mult manelist !)

Cu chiu cu vai a gasit niste izmene de-ale domnului  si niste cipici de-ai fiului (Slava Domnului a zis pas colantilor de slabit ai doamnei !), insa altfel in sus chic, cu camasa scrobita si butoni de manseta !!



Ati putea crede ca weekendul se putea termina aici in ceea ce priveste gogomaniile jumatatii mele.
Ei bine nu !

Duminica ne-am balacit in spa. Camera noastra era langa piscina, deci lumea trecea automat prin odaie sa se schimbe.

Am dejunat apoi rapid si cand sa plecam, strutztul, baiat responsabil, imi spune ca sa nu ma deranjez, trece el prin camera sa recupereze lucrurile noastre. Eu, naiva, sunt de acord.

Bun, ajungem acasa, ma uit in sacosa cu boarfe, cand, ce sa vezi ? Strutztul recuperase intr-adevar lucrurile din camera, dar TOATE ! Adica si ce-si lasasera gazdele (4 oameni) in trecere : chiloti, costume de baie, blugi, prosoape, tot ce-a gasit in camera aia mai putin mobilierul.

Eu am panicat direct gandidu-ma ca-si vor spune oamenii ca ‘românca’ a poftit la chilotii lor !

I-am sunat apoi, ne-am scuzat, dar cred ca data viitoare nu vor mai scoate argintaria pentru noi!

Cat despre iubitul meu, in fiecare zi isi uita telefonul mobil acasa. Ieri nu l-a uitat acasa. L-a luat, dar l-a uitat la servici (m-am gandit la un sistem prin care sa i-l atarn de gat cumva).
Si cum se incalta de dimineata mi-a spus niste vorbe care m-au facut sa realizez ca e intr-adevar unic si de neinlocuit. A zis : ‘Partea buna cu uitatul telefonului la servici e ca n-am cum sa-l uit acasa !’…



vineri, 20 aprilie 2012

Traditia. Pastele la noi si la ei.

A mai trecut un Paste.
Cu ‘traditii’.

Fiind romano-franceza am devenit automat si catolica si ortodoxa in ciuda faptului ca nu cred in Dumnezeu.
Dar respect ambele religii si prefer sa iau ce-i mai bun din fiecare.

Pastele Catolic a fost cu o saptamana inaintea celui ortodox si cu aceasta ocazie am fost cu familia strutztului la ski. Din nou. Eu asteptam sa vad traditii catolice, noutati, chestii, socoteli, nimic.

I-am intrebat cum e la ei de Paste si mi-au spus ca se cauta oua de ciocolata in gradina. Se cheama Chasse aux oeufs (vanatoarea de oua). Parintii le arunca pentru copii, care adora aceasta traditie, insa adesea acestia nu prea gasesc ouale si le descopera cativa ani mai tarziu facute pâzderii in pâmant.



Eu m-am uitat condescendent la ei spunandu-mi ca-s niste prosti prozaici si profani care n-au inteles nimic din sarbatoarea invierii Domnului. Ba chiar i-am si spus strutztului ca mai mare rusinea, adica Isus s-a rastignit, a murit, a dat ditamai lespezile la o parte…si noi ne ducem la ski ?!...iar el mi-a raspuns : ‘Pai tocmai, ne sacrificam ca e frig…daca eram niste profani prozaici ne duceam la mare !’…e si-asta o explicatie…

Plina asadar de obida si alte asemenea sentimente 'inaltatoare' am venit la noi in tarisoara sa sarbatorim ‘cum se cuvine’ Pastele.

Mai intai maman s-a apucat de gatit ‘sa miroase draga si la noi de sarbatoare’…Si a mirosit. A mirosit a cozonaci si ceapa de drob pana la coltul strazii, doua zile dupa ce au iesit din cuptor. Noaptea dinainte de inviere am facut un vis in care integram ceapa in actiunea din vis, asa de rau mi s-a imprimat mirosul ala in nari si-n parul din nas (de-as fi putut numai sa-l rad !!)

Sambata am colorat oua. Aveam o super vopsea ‘marmorata’. Au iesit ouale de parca le dadusem cu oja…am zis ca la anul incercam french...



Dupa ce sambata toata ziua ne-am facut planul de cum vom merge la Biserica ‘ca asa se face si oricum vine si Marcel Iures la noi la Biserica langa Matasari’ (de parca ar invia Iures !!) nu ne-am mai dus. Ploua. Si ne pusesem si parul pe moate si umezeala il pleosteste si oricum ne-ar fi ‘tras’ la urechi.
 Basca ca n-aveam nici candela ‘agreata’ (ca Biserica Ortodoxa e in business acum, nu se poate intra fara candela agreata produsa de ea…)

Asa ca ne-am uitat la un film cu batai si ne-am culcat.

Eu n-am primit nici un sms ca sunt salbatica si n-am nici gsm romanesc. Insa mamei i-a tiuit telefonul de la 12 noaptea intr-una, ca la Revelion. Mai ca eram geloasa, eu nu primesc atatea sms-uri tot anul ! Dar se pare ca in Ro e mare scarba cu sms-urile ca-s cu 'Fie ca lumina sfanta sa va intre in ochi' si alte urari lipsite de substanta. La Francia subtanta e in factura de la mobil asa ca nu vezi sms-uri ioc.

In fine ziua mult asteptata de Pasti.

De dimineata au inceput pregatirile ca aveam oaspeti. In ambianta 'armonioasa' de Sarbatoare am reusit sa-mi iau cateva insulte de la maman pentru ca ‘servetele-astea-s puse ala-n-dala…ce dreacu va-nvata ma acolo la Parisu’ala ?!’…apoi nu era suficienta Cola (‘Apa nu puteai sa bei ca stiai ca vin oamenii’aia !! Tststststs’)…iar fata de masa era pusa la un milimetru mai lunga intr-o parte fata de cealalta (si oaspetii veneau cu centimetrul la centura…)

Cu nervii intinsi la maxim i-am primit pe stimabilii oaspeti…si ne-am pus pe sarbatorit traditia intr-un spirit profund romanesc (traditional desigur!!).

Sa va spun ce-am servit. La entrée : drob, oua, rulada de cascaval, ciuperci in otet, somon fumé, branza, rosii, castraveti, ridichi, un paté frantuzesc ‘prea sarat’ insa care s-a mancat de era lins castronelul (cred ca s-a mancat singur, nu s-a mai suportat asa sarat !!).

La felul principal : fripturi de diverse feluri plus piuré plus salata. Plus vin rosu facut 'spritz' (la partea astea de fiecare data imi vine sa urlu 'blasfemie!!')

Dupa care branza frantuzesca.

Dupa care desertul ‘lejer’ : pasca, cozonac, prajituri.

Dupa care fructe (din care –culmea !!- s-a mancat !!)

Dupa care cate ceva de ‘rontait’ (sa nu cumva sa se-anemieze careva): alune, fistic, lejer.

Dupa care cafele.

La final, mama, gazda de treaba, a oferit pe o tavita de argint cate un triferment si un carbune ca ‘n-are ce sa va faca rau’…

Pe seara (cand oaspetii erau prelungiti care pe canapea care pe fotel care cu capul in WC),  de-afara se auzeau sirene de masini ale salvarii iar la televizor ne dadea bilantul toxiinfectiilor alimentare din acest an. Si acestea traditionale, ca totul la romani.

Acuma spuneti voi, asta e popor sanatos la cap ?...

I-am povestit strutztului despre cum e la noi si a avut doua replici pertinente. La dialogul ‘Cristos a Inviat- Adevarat a Inviat’ mi-a spus : ‘Si nu zice un al treilea Mersi Captain Obvious ?!!’…
Iar la felul in care aruncam mancare in noi ca in pubele m-a intrebat de ce-am mancat ATAT, ce, m-a obligat?! Pai da m-a obligat, daca le-aveam in fata ! 
Si asta e valabil pentru toti romanii pe care-i stiu. Domne la noi daca ti- pune sub nas o mananci, orice-ar fi, si-un rahat, asa e regula! Asa- traditia!!

Ei bine, francezii nu. Chiar daca au in fata alimente nu se imbolnavesc mancand.

Aia o fi diferenta fundamentala si ‘rafinamentul’ in ceea ce priveste bucataria fiecarei tari.
Cred ca cea mai potrivita urare de aceasta sarbatoare ar fi : ‘Pofta buna ! Am triferment in geanta ! Aia o sa-l invete minte pe ficat si pe tot porcul/ mielul din el sa nu mai faca figuri!! ’






sâmbătă, 14 aprilie 2012

Pregatirile de Paste

Maine e Pastele ortodox. Drept pentru care am venit in tara-mama.
In ceea ce priveste subiectul pregatirilor de Paste in Romania a zis-o altul mai bine decat as fi putut sintetiza eu, va pun aici extrasul de blog al domnului respectiv (Moshe Mordechai) si va promit un post propriu dupe Paste. Lectura placuta!


Nu există sărbătoare, de orice fel ar fi ea, care să nu se lase cu îmbulzeală în centrele comerciale. Pur şi simplu, ideea de sărbătoare atârna în acelaşi cui semantic cu îmbuibarea, chiolhanul şi datul în petec. Teoretic, acum ne pregătim pentru sărbătoarea Învierii, practic, dacă pomeneşti despre aşa ceva, cei mai mulţi dintre "apărătorii tradiţiei" habar nu au despre ce este vorba. Dacă zici "Paşte" s-au prins. Că pentru asta se pregătesc şi ei, dovada fiind coşurile supraîncărcate.
Pregătirea pentru cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii începe din timp. Nu cu spovedanie sau împărtăşanie, că n-are nimeni timp de bazaconiile astea. Apropierea de cele sfinte se petrece mai întâi în trafic, unde se invocă dumnezei, sfinţi, totul pe linie maternă. Apoi, în parcare, urmează restul: morţii, candela, paştele. Schimbul de saluturi cu înalt conţinut creştin e o parte substanţială a ritualului, la creştinii de rit supermarket. Odată pătruns în supermarket, împingând smerit la căruciorul pentru care s-a bătut cu două babe, un hippiot şi o grasă, bunul creştin purcede la umplerea coşului cu bere la PET, fleici la folie, mici la ţiplă şi cozonaci la pungă. Pe lângă astea, se adaugă la cumpărături orice e "la ofertă": cremă pentru călcâie, spray contra gândacilor, deodorant pentru WC, şosete de nailon, compilaţia cu "regii manelelor" ( la manelişţi e o pluri-monarhie, ăştia au regi mai mulţi, cum avem noi partide), fierbător, sos de soia polonez şi lichid de frână.
După ce şi-a umplut coşul, bunul creştin face socoteala. Se asigură că valoarea cumpărăturilor din coş nu depăşeşte contravaloarea bonurilor de masă primite "de la muncă". Ca să se asigure că nu lasă casieriţei ciubuc din bonurile de masă pentru care a trudit el din greu, mai ia, de rezervă, nişte ciocolăţele, ca să acopere eventuala diferenţă. Apoi se aşează la coadă, la casă. Şi studiază conţinutul coşurilor colegilor "codaşi". Află ce a mai găsit ăla din spate la ofertă şi îşi trimite repede consoarta să ia şi ea. Se informează de la vecinul din faţă despre oferta de "rate pentru televizor", se consultă cu ăla aflat mult mai în spate asupra diferenţei de preţ la cărbunii pentru grătar ( la benzinărie "e mai scumpi") şi se felicită că i-a luat de aici.
Începe să îşi întindă cumpărăturile pe banda rulantă de la casă, mândru foc. Apoi începe să numere la bonuri de masă. Se ceartă cu casieriţa când află că o parte din produse nu pot fi plătite cu bonuri. Până la urmă renunţă la ele. Nu la toate, doar la cele care nu erau "la ofertă". Pe urmă pleacă mândru spre parcare, unde mai trage nişte dumnezei şi nişte sfinţi, constatând că un bou i-a zgâriat maşina ( cumpărată cu bani peşin, de la bulgari, nu la ofertă, pe bonuri de masă).
Ajuns acasă desface o sticlă de bere, asumându-şi răspunderea de a lichida sticla de 2,5 litri, odată desfăcută. Că n-o s-o lase "să se trezească". Îi înjură pe puradei şi le repetă că nimeni nu se atinge de dulciuri "până de Paşti, că vă rup gâtu’ ". Deschide televizorul şi se uită "la domnu’ Dan", făcându-şi socoteli de pe acum. Eheeei, câtă bere o să-şi ia el la anu’ din ăia 20.000 pe care o să-i dea domnu’ Dan la popor. Că şi el e popor. Şi are dreptu’. Râgâie de la bere, adună câte ceva dintre degetele de la picioare şi plescăie mulţumit din buze: vine poporu’ la putere!
Pe urmă vine nevastă-sa să-l reclame pe ăla micu’. A învăţat, naiba ştie de unde, porcării.
- Ia să-l aud! porunceşte stăpânul casei. Şi ăla micu’ începe să dea din buric şi să urle un cântec porcos. Ta’su e mândru. "Ăsta ajunge departe!" îi profeţeşte nevestei, cu mândrie. A terminat sticla de bere şi e cu chef. Se duce la baie, că berea vrea afară. Când se întoarce decide că mai poate birui o sticlă. Nevastă-sa roboteşte la bucătărie, de unde vin mirosuri de totul felul, puradeii s-au încăierat, ăla micu’ nu vrea varză, că el e mic şi nu ţine post, fata cea mare zbiară la puradei. Iar el, stâpânul casei, plutind pe norişori de spumă de bere, priveşte totul cu nespusă încântare. Adoarme în faţa televizorului, fericit că poporul a mai biruit un ciocoi. Ăla mic profită că ta’su e ieşit din funcţiune şi bagă botul în sticla de bere. Fata cea mare îl vede şi îl pârăşte mă-sii. Ăla mic le anunţă, cu voce piţigăiată, că le dă muie. Mă-sa îl plezneşte, ăla zbiară, domnul se trezeşte.
-Ce le-ai zis, mă? întreabă. Nevastă-sa îi explică. El e încântat " Are tupeu, ajunge departe!" şi adoarme la loc. Cu sticla de bere între picioare. Exact când, la televizor, domnul Dan anunţa încă o victorie a poporului.
Şi astea sunt doar pregătirile.

marți, 10 aprilie 2012

Din vremea datingului

Pe vremea cand inca eram celibatara, inainte sa-l cunosc pe strutz, am dat peste diverse cazuri sociale. 

Cu siguranta tipul care va intra in anale este un baiat "de familie", Nathan. 

Foarte bine-crescut si educat, MBA in State, de familie excelenta, prezenta in cercul tututor familiilor evreiesti influente la Paris, Nathan era un baiat la locul lui, amuzant si generos.
Insa in ochii familiei si prietenilor evrei, o romanca non-evreica era cel mai rau lucru ce i se putea intampla...noroc ca n-am avansat in 'dating' pana la prezentarea parintilor.

Nathan era cuminte si obsedat de curatenie (nu ca aceste doua elemente ar fi legate, ba dimpotriva!). Am iesit impreuna pret de 4 intalniri apoi l-am lasat cu cumintenia si sticla de Cif.

Prima intalnire a fost clasicul suc la un bar. Abia apoi a devenit amuzant.

Pentru una din iesiri, ne dam rendez-vous in Marais (cartierul evreiesc).

 Eu ma deghizasem in femeie fatala : pantaloni mulati si o bluza cu spatele gol. Si cu peruca desigur, ca doar eram rasa in cap pe dedesubt (in speranta ca mi se va indesi parul...). Eram 'bine' ce mai, as fi putut sa iau cateva numere de telefon de la niste fraesteni in metrou…(daca as fi vrut sa fac vreun sondaj despre lumea feroviara de exemplu) 

Abia facem cativa pasi in Marais ca se si intalneste (pur intamplator!!) cu un grupsor de evrei! Toti cunostinte personale!! Ma prezinta asadar cu jumate de gura (ca era rusine sa iasa cu o goy (non-evreica) basca romanca!!). Erau acolo Edith, David, Norman, Rachelle, toate prenumele tipice...numai Itzik lipsea! (o fi fost in vacanta in Israel) 

Hotaram apoi sa mergem la o creperie (clatitarie)  unde imi poveste de Texas si ce fabulos e-n State (personal eu cred ca in Europa e mai fabulos dar francezii sunt foarte atrasi de mitul american), ne-am contrazis desigur en toute amitié.

 Dupa care mergem la biliard, alegerea lui, deci ma gandeam ca va fi un domeniu in care e super bun si vrea sa ma impresioneze.

L-am batut mar! Juca saracul jalnic…vroiam sa se termine mai repede ca sa curm o data suferinta…in conditiile in care chiar nu sunt o mare jucatoare de biliard sa ne-ntelegem!!

 Dupa joc l-a apucat greata de la clatita (sau o fi fost de la algerianul care ne-a servit-o, n-am intrebat)
 Asa ca respira cu gura deschisa (vroiam sa-i propun  sa-l trag pe maini dar am zis ca mi-o fur, destul ca am fost destul de castratoare incat sa-l bat la biliard...)

Ma conduce acasa, cu geamul lasat jos si el cu capul pe geam respirand cu zgomot…ii spun sa urce sa vada apartul (sau dulapiorul pentru primul ajutor, dupa caz)

 Ajunsi sus, ambianta greoie, se juca cu pisica (in sensul propriu, nu va ganditi la prostii, aveam o pisica in casa!), nici nu m-a bagat in seama. Apoi a plecat…
 Primesc un sms a doua zi dimineata ca-i pare rau pt seara, ca erau proaste clatitele si data viitoare mergem in alta parte…am ezitat dar i-am raspuns: ‘Bine, clatita ca clatita ca ne-am lamurit- da-o dreacu de clatita!!!-, insa intrebarea e: nu-ti plac suficient sau esti timid?’…i-a luat ceva sa raspunda dar a fost curajos, textual raspunsul: “Non, pas du tout! (la ce?!), désolé si je t’ai laissé cette impression…’

 Urmatoarea intalnire: ne ducem la film (era si ziua lui- asta e bafta mea sa ies cu cineva fix de ziua persoanei, sa trebuiasca sa iau cadou si sa-mi iau papucii fix dupa…macar de-as putea recupera investitia initiala dar nu…).

 La un film cu batai, toata crema bastonarii din filme era adunata fix in productia asta: Schwartzeneger, Bruce Willis si mai ales Sylvester Stallone, el a produs filmul, el l-a regizat, el a jucat in el! (pe Bruce si Scwartzi daca clipesti ii ratezi...pe Stallone poti sa adormi ca tot il vezi, e omniprezent!!)

Era ok insa sa ma sacrific la film pt ca era cu Jason Statham si sunt innebunita dupa el, e asa un bad boy, cum rupe el nasuri in fiecare productie de au chirurgii esteticieni treaba doi ani dupa un film cu el, cum sa nu-ti placa asa ceva? Omul contribuie la economia rinoplastiei!

Pentru ca intarziasem la intalnire, am stat cam aproape de ecran, se ocupasera locurile bune...intarziasem pt ca ca ii impachetasem- prost- cadoul. Ia timp sa impachetezi asa prost un cadou!! Ii luasem set de solnita si pipernita in forma de bile de golf, ca era 'sportul' lui preferat. Folosesc ghilimelele despre golf pentru ca nu consider ca a sta in soare pe o pajiste este sport, mai eficient mi s-ar parea sa duci oile la pascut, ca tot mai se pierde cate una si trebuie s-o alergi! 

Dupa film a zis sa mergem la el pt ca urma sa plece la munte cateva zile, asadar ii ramanea mancare si si-asa o arunca...Atrasa de o astfel de invitatie sincera, m-am dus!
Mi-a propus somon fumé. I-am zis ca daca are gagici mereu pe la el eu ma bucur ca-mi propune somon pentru ca-nseamna ca intru la categoria 1, gagicile de somon (Scala fiind: gagici de pui la rotisor, gagici de branza/salata si gagici de covrigei/alune/chipsuri…)

A facut un foarte bun vinaigrette, m-a dat pe spate, o super salata cu masline pe care-a decorat-o pe margini cu vinegreta de parca eram la un mare restaurant. Si asta in cateva minute!
Am inceput deci cu salata. Eu am crezut ca s-a razgandit cu somonul (ca fusese doar un trailer mincinos: ‘Atentie, sooooomoooooonnnn! 8 € felia!!’)...asa ca dans le doute, am bagat mare cu iarba: si pe buna dreptate, cum sa faci entrée iarba si felul doi somon? Le bagi pe toate la gramada, nu? Ca si-mpreuna nu prea e mult de mancare…

Ma si gandeam ca am decazut la categoria gagica de salata…am baut deci multa apa si am ras toata painea in mod termita…
Dupa ce nu mai puteam si aveam stomacul intins de-atata apa chioara, scoate bibicul somonul…sa lesin acolo de oftica ca nu mai aveam loc…dar m-am fortat ca deh, 8 € felia! 

Dupa masa (desigur a dereticat tot si-a curatat bucataria cu Cif) m-am dus la toaleta: la el la baie iti venea sa ceri papuci sterili...cred ca acolo gandacii ar muri de o boala noua: sistem imunitar extra intarit!
La WC am verificat de doua ori cand am tras apa dupa sa nu fi ramas vreo urma (de apa!!)

In fine ne asezam pe canapea la un film.
Doar ca eu cam adormeam...Nathan era cu mainile pe piept (al lui, sa ne-ntelegem!!).

Pe intuneric acolo nu se-ntampla nimic, ma mangaia pe brate (pe brate!!)... ma tot intreba daca mi-e frig (nu-mi e, dar deschide geamul c-o sa-mi fie, fa dreacu friiiiiggggg in camera asta!!)

 Se avansa greuuuu, ostenii erau obositi si vai de capul lor, ma plictiseam. M-am tinut sa nu-i zic:"Pot sa fac vreo duzina de sudoko pana imi dai ceva jos de pe mine? Gen bentita?"

Buuun, dupa vreo juma de ora de plictiseala crunta, zic: 'Poate vrei sa-mi faci un masaj?'

El zice 'ok, iti fac un masaj '(dragut baiat, mi-a facut hatarul asta!!...), m-am intors delicat sa nu smulg peruca in proces...M-am intins ca o diva pe burta pentru masaj.
Si se pune Nathan al nostru fraticule pe un malaxat de ziceai ca e bunica-mea care framanata coca la cozonac...zic 'mai usor ca rupi coloana daca faci asa...si as avea nevoie de ea ca sa plec…'
In fine, obosisem de-atatea indicatii, am lasat-o balta, m-am ridicat sa plec.

Dupa care l-am intrebat de ce e asa - de mortaciune a se citi!
A zis ca ma respecta si nu vrea sa ma jigneasca...Pff, vorba replicii din piesa de teatru: 'Da' nu ma mai respecta atata Stanculescule!...' 

Toata povestea aducea a vizita conjugala din penitenciar. Unde sotul de obicei e si traumatizat ca s-a aplecat dupa sapun…(a propos, de generatii intregi de puscariasi nu s-a gandit nimeni sa puna gel de dus in loc de sapun ?!)

Desigur in timpul acestor discutii peruca se-ntorsese invers, eram Yetti omul zapezilor (cand m-am zarit in oglinda am avut un spasm involuntar de frica!)

Oricum baiatul a fost curajos sa iasa cu mine cu peruca aia...

Ne-am despartit data urmatoare, fara hard feelings. Intre timp castigasem si la poker in fata prietenilor lui si cred ca oricum nu m-ar mai si suportat mult...

Asa sunt eu, imi place sa frizez incasatul unei palme la fiecare final de relatie...

luni, 2 aprilie 2012

Chelia, peruca, tunsul, strutztul

Am sa va vorbes astazi despre un subiect foarte delicat care ma atinge intr-un mod special: CHELIA.

De pe la 14 ani (deci de 15 ani) imi pierd parul. Saracul nici nu stiu de unde mai e...am incercat tot, tratament cu gaz si usturoi (macerate!) de putzea in tot liceul (si mai ales nu trebuia sa te apropii cu bricheta de capul meu! De altfel asta m-a si scapat de fumat in liceu!!)

Am incercat taratze, drojdie de bere, orice leac babesc sau medical, am bifat tot. Chelia este principalul meu inamic. Cum e ciocolata pentru obezi banuiesc... 

Am o lipsa de par in fata pe care-l acopar cu par de prin parti. 
Cam ca Basescu dar ceva mai multa materie totusi...basca ca pentru Basescu parul de pe chelie ar putea constitui un avantaj, mai ales in adunarile oficiale in exterior cand ii flutura vantul suvita. Adica daca si-ar vopsi suvita in tricolor, aia reclama la tara!!

 Pentru problema mea insa, am mers inclusiv la un chirurg specializat in microgrefe in dorinta de face implanturi. Mi-a zis omul sincer ca daca nu esti chel luna nu-ti poate face agricultura pe scalp pentru ca nu va tine...il durea buzunarul sa-mi ia 4000 de coco degeaba.

Dupa asta am mers la un acupuncturist om de stiinta care mi-a zis ca el la chelii nu se pricepe, in schimb lucreaza la un proiect despre teleportare. Bun si asta, la o adica...adica ok esti chel, dar barem ajungi repede la servici!!

Nimic n-a functionat. Astfel ca acum doua veri am decis sa ma rad in cap. Mi-am zis ca trebuie sa fie acelasi principiu ca parul de pe picioare, adica razi, razi si creste padure tropicala in loc. Ei bine am ras cu lama de 3 ori (ca Harap-Alb) dar n-a crescut mai des, tot aceleasi 3 fire de pisica...noroc ca-mi statea apoi bine tunsa periuta...

Am purtat o vreme o peruca pentru ca oprobiul public nu era asa tolerant pe cat m-as fi asteptat...in schimb mi-era un cald de lesinam cu peruca aia, plus ca ma manca pe dedesubt de ziceai ca incerc sa dezvolt viata acolo, un mini univers!

                                        Poza cu peruca cand statea bine pe scalp




                                                Poza cand era mai deranjata...

Dupa asta totul a revenit la normal, am relativizat (“Bine sunt cheala dar macar n-am cancer!”) si am reinceput sa merg la coafor.

Acum intrebare : nu vi se pare normal ca doamna coafeza la care mergeti sa aiba par des? Ca daca e cam cheala SI EA pierde din credibilitate…pe de alta parte dermatologul care mi-a dat tratament anti-chelie era chel el insusi…e mai grav decat coafeza, nu? Cum pot eu sa mai am incredere in ‘opinia avizata a unor experti’ cand expertiza s-a oprit FIX la scalpul lor!! Mama ma-sii de viata…ma dor si dintii (barem dentistul nu e stirb….desi are dintii cam rari e-adevarat…)

Va vorbesc despre peruca pentru ca va mai aparea si-n alte povesti si va fi amuzant.
Dar, ca tot vorbim de coafor, s-a tuns strutztul!
Cat credeti ca a platit la un tuns? 65 de euro! (dar e frizerul familiei, le face preturi noooaaah)
Pentru ca domnul nu se poate tunde altundeva decat la galeriile LaFayette, altfel il tunde prost. Ca sa nu mai zic ca saracul cu tunsoarea asta noua are o fata de pusti de 15 ani...sau de taran de Plataresti.
Era sa pic pe jos cand mi-a zis cat a costat, m-am abtinut sa nu zic 'aoleu, pai te tundeam eu cu ciobul si tot fata asta o aveai!!'

Ma alinta Adolf acum ca a zis ca e a dracului pielea pe mine.

Dar sa va spun organizarea cu coaforul dinaintea ‘dramei' (tunsoarea): vineri seara isi facea strutzul planul pt sambata, ce-avea de facut: deci de la 9 la 12 curs de pian, apoi mananca linistit, apoi la 14h merge la coafor (a.k.a la “the ciobu' guy” ), de la 15h la 18h reuniune cu pianistii...cand deodata isi aminteste ca i-a promis unui 'amic' sa-l ajute cu mutatul...

Pe amic il stie de la poker online si ala doar se folosea de el, plus mie nu-mi place povestea asta cu mutatul, prietenii nu servesc la asta, oricum nu aia indepartati, la asta te folosesti de familie (ca de-aia te-au facut, sa-ti care mobile la 30 de ani!!).

Deci i-am zis ca e fraier daca se duce sa-si rupa spatele pt unul pe care abia il stie, care e din Paris si care castiga o caruta de bani, si care poate deci plati ajutor!!
In fine, nu, struztul inima larga, isi face planul ca se scoala de la 8h30 (in conditiile in care abia se scoala pt servici pe la 9h!) si fuge repede la ala, ii coboara cartoanele cele mai grele, canapeaua, masina de spalat, etc. apoi fuge repede sa prinda finalul cursului de pian, apoi coafor si pianisti...eu radeam in gandul meu deja si puteam sa pun bani multi ca nu vom vedea planul asta in practica ever never!

Boooon, a doua zi, incepe sa sune alarma la 8h30, suna din 5 in 5 minute, strutztul arunca telefonul, il scapa sub pat, desigur eu ma duc sa-l caut, in timpul asta sforaituri neica...

Eu pe la 10h m-am sculat, cafeluta, gimnastica de dimineata, pe la 11h30 m-am dus sa-l pup si i-am zis 'aoleu, iubitule cobori la cartoane grele de doua ore, te-o durea spatele, vrei un masajel?'. Nimic, omul dormea de rupea patul.

Bun, ma gandeam ca se duce la coafor, eu am plecat la coaforul meu.

Ma suna si bibicul pe la 15h30 (abia iesisem de la coafor si ma plimbam). Era foarte nervos, ca petrece o sambata de merde, ca abia s-a sculat, a ratat coaforul dar a luat alt RDV. Insa ii era foame si nu putea sa iasa pt ca “nu cunoaste bine cartierul!!” (insinuant, era vina mea!! Si oricum, parca era in jungla!...)

I-am zis sa stea pe curuletz ca vin cu un pui la rotisor, insa cand am ajuns eu (la 16h) el tocmai pleca la coafor ca altfel inchidea ala...deci nu s-a mai dus nici la mutat, nici la pian, nici la reuniunea pianistilor, nici n-a mancat...insa s-a tuns minunata aia de frizura!

Noroc ca seara ne-am dus la casa din padure a unor prieteni si am facut totusi ceva din WK asta ca altfel ramaneam vorba lui Banica doar cu gel pe freza!...




                                          Strutz tuns (nu, nu are 15 ani...ci 30!)