La betie. Cliché: ‘toti barbatii sunt porci si toate femeile sunt curve!'

Vineri seara strutztul s-a dus la O bere cu baietii.

Urma sa aflu ca « baietii » erau de fapt doar unul (dar cu un alunecus pe gat mai ceva ca pistele olimpice din Innsbruck !!),  iar « berea » era de fapt MULTE beri…dar cine mai tine socoteala de la 10 incolo ? 

El strutztul e foarte dulce asa si nu face rau nici unei muste (pentru ca trebuie alergata si-aia !) insa cateodata il apuca nevoia de rebeliune. Vineri seara nevoia asta l-a prins si l-a obligat sa fie « barbat »

Asadar dupa servici s-a dus cu un anume Louis (coleg de pian, ca pianistii se stie ca-s rebeli, cum n-ati auzit de Conventia Pianistilor care vrea sa dea jos sistemul existent, pfff, sunt rai!  Un fel de viitori motociclisti dar cu pianu'!). 

De altfel, à propos de motociclisti, ma uitam intr-o zi la ei, par lung, soiosi, gauri in locuri negauribile, tatuaje si acolo unde pilozitatea a batut recorduri demografice…

Eu ma intreb doar atat : ce poate poseda pe cineva sa devina motociclist ? Din ala de banda vreau sa zic, ca sa calaresti motocicleta mi se pare admirabil, mare dovada de curaj, forta si amor de libertate (desi nu asa mult amor fata de viata…). 

Nu ma mira ca motarzii sunt mereu lihniti, cred ca se hranesc pentru ca stiu ca fiecare masa ar putea fi ultima !!

Dar sa revenim la betia strutztului…asadar vineri pe la ora locala 0h30 il sun, impacientata, pentru ca ‘dupa servici’ inseamna, in opinia mea, de la ora 19 pana la un 22. Ori de la 19h pana la 0h30 sunt cateva ore bune…nu raspunde, mai sun, ma pregateam sa sun politia cand in fine ma suna. Gata muci. Ca sa nu  ma sperii « pisoias » si sa ma culc linistita (ei taman fraza ASTA ma sperie, cu linistitul !!). 

Tare as fi vrut sa nu pic in cliché-ul cu el porc si eu curva si sa nu-l cert sau insult.... Asa ca am tinut tare si n-am zis nimic, m-am culcat « linistita’. « Pisoias » that is.

Pe la 5h30 m-am trezit, nici urma de strutz. L-am sunat, nimic.

A ajuns acasa in fine pe la ora 6, proaspat ca o soseta uda intr-un adidas (sau ca o pereche de chiloti pescuiti din Dîmbovita daca vreti). 

Eu, nerezistand cliché-ului de care va vorbeam, am sarit cu gura pe el. Ca de fiecare data, am extrapolat la francezii tampiti si ipocriti cam in 3 secunde, apoi la barbatii porci (cam in 8 secunde), apoi la homo sapiens (« rea carnea pa el de om!! »), am aruncat cu noroi cam in orice fiinta vie din sistemul solar.

A ascultat strutztul vreo ora (ca cum adormea il trezeam sa-l mai terorizez un pic !), a zis ca stie ca e un nenorocit si un porc si ca a stat atat pentru ca ii venea sa vomite si i-a fost prea frica sa vomite in wc-ul MEU si a preferat sa stea pe strazi pana si-a golit bietul stomac nevinovat. Mi s-a parut dragut ca n-a vrut sa vomite pe parchetul meu desi ar fi putut sa sune, sa-si deschida apararea cu replica asta !

Cat despre bilantul de alcool din sangele lui (sau mai bine zis de sangele din alcool-ul lui…), n-am reusit sa aflu adevarul, insa din mirosul de ficati arsi din camera  cred ca pot estima cam ce-a baut : bere infinit, vodka, vin, lichior, barul cu sticlele de pe el, chiuveta, scurgerea, scaunele cat si lichidul de frana de la Twingo. 

Care Twingo a lasat-o la locul ei pe Champs Elysée (ne-am petrecut sambata luand la rand fiecare straduta sa vedem unde-a parcat-o…).

Sambata sincer mi-a fost un pic mila de el pentru ca i-a fost foarte rau si la un moment dat printre trasul pe maini, masatul cranian si uitatul in tavan, a zis plin de remuscari: « Cand imi revin din asta nu mai beau alcool O LUNA ! »…iar dupa vreo 3 secunde : « …poate nu chiar o luna, dar o saptamana sigur !! »… si-a revizuit asa de repede promisiunea de-ai fi crezut ca se filmeaza! 

Insa vorba unui prieten (dl. Escu) : in final daunele n-au fost prea mari si ar trebui sa ma consider norocoasa pentru ca ar fi putut sa se trezeasca din betie pe un vaporas in Islanda cu o foca in brate !! Barem a ajuns in 18 !

Acum eu ma gandesc : femeile ca femeile, ca-i suporta pe parteneri ca deh, la bine si la betie, vorba traditiei, dar bietii barmani care sunt martori la asemenea dezmaturi, ei ce vina au sa suporte asemenea viziuni...cred ca cea mai grea parte din meseria lor e sa faca distinctia intre cei care sunt manga si cei care sunt doar imbecili…

Noroc ! Ramaneti treji ! Toti barbatii nu-s porci si toate femeile nu-s curve…

Ciocnirea Est-Vest: supa de pui

Francezilor le plac mancarurile sofisticate, asta stiti. Cu cat denumirea e mai dificil de pronuntat (desi adesea foarte poetica alegerea de cuvinte) cu atat felul e mai rafinat.

Exemple : aumonière de choux aux crabes (cosulete de varza cu crab); bar truffé et julienne de légumes (peste cu scorbura de legume) ; brioche de biche et orangé caramélisées (briosa de caprioara cu portocale caramelizate), etc.

Intr-o seara oarecare francezul tipic va manca au hasard unul din urmatoarele feluri: genunchi de broasca, scoici, rata, iepure, melci, caprioara, porumbel, glezne de cal, pupila de râma sau buric de omida. Nimic nu ma mai surpinde. 
Era sa devin persona non grata in primul meu an la Paris cand am fost invitata la o cina cu pulpite de broasca si am pufnit in ras. La asa o masa rafinata eu indrazneam sa rad ca o taranca din fundul lumii…de-atunci ma abtin...(iar acum ma inchin in sinea mea!!)

Fapte concrete : sambata eram bolnava. Gripa, o stiti, panarama satului, aia de umbla de la unul la altul si-l pune la pat fara rusine…

Dupa insistentele mamei (ca inrosim telefoanele, cred ca ar putea trai Romtelecomul si France telecomul numai din ce vorbim noi…numai din ce vorbim despre pisica, daramite ce tocam rudele si apropiatii !!), m-a convins sa fac o supa de pui ca "supa de pui e cel mai bun remediu contra racelii puiul meu!!!".

De acord, doar ca eram ametita si-aveam febra. Asa ca il rog pe strutz sa-mi ia ingredientele necesare (ca tot se ducea sa dea un curs de pian) : ii zic sa-mi ia pui orice bucata o fi, ciocanele, aripi, etc, telina, cartofi si morcovi.

Curand dupa acestea, ma suna mama strutztuloiaca (semn ca ajunsese strutztul la headquorters). Ma intreaba : « Da cum supa de pui? Cine-a mai auzit?! Cum, grasimea aia iti face bine cand esti bolnava ?!?! O dar LA NOI nu se mai face asa ceva de ani de zile…'

Desigur, daca ma cunoasteti de-acum putin, stiti ca am diplomatia si tactul unui arici bolnav de rubeola..., deci va imaginati ca m-au apucat direct dracii.

Asa ca i-am zis (cu ton) ca peste tot se face asa (oriunde in lumea asta unde sunt oameni normali!!), in Germania, in State, DOAR in Franta nu se face !!...(l'exception française strikes again mama ei de exception ! Si de Papastate while I’m at it !!)

N-am convins-o, asa ca mi-a propus sa-mi trimita o supa de dovleac cu ceapa (facuta de robot, nu de ea), in fine am zis ok ca sa n-o jignesc insa era o porcarie dulce care a terminat pe teava de scurgere de la chiuveta cam la 7 minute dupa ce-a intrat la mine in casa cu forta,  violandu-mi orificiile nazale neputincioase.

Ajunge si strutztul - dupa ce ma sunase de aproximativ 188 de ori pt diverse intrebari tehnice de genul- : 'Cum sa fie telina, patrata, rotunda sau foi?'; 'Dar morcovii, portocaliu puternic sau portocaliu mai stins?'; 'Cartofi au de mai multe feluri, pentru piurée special, pentru prajeala special...n-au pentru supa!!' (adica si cartofii se unisera contra acestei idei revolutionare)

In fine ajunge, ma uit, luase niste bucati de pui (BIO! ca sa ma enerveze pe mine) fara pic de piele pe ele, doar bucati taiate (vreo 5). In dubiu, le-am fiert totusi, dar n-a iesit pic de grasime din ele...de cartofi uitase...si luase niste fire de telina de n-am vazut in viata mea asa...de altfel se prea poate sa-l fi prostit vanzatorul sa-i fi dat iarba de pajiste in loc de telina (mai bine-o trageam pe nas...) tot bio!! Si 2 morcovi anorexici de trebuiau internati si pusi pe perfuzii urgent...

Asa ca ne-am petrecut sambata certandu-ne, el fiind iresponsabilul casei, iar eu obsedata de supe (in loc sa iau un doliprane ca tot francezul « normal »). Am terminat prin a iesi si a-mi cumpara singura ingredientele (ceea ce trebuia sa fac din prima in loc sa astept ora 16h si dezbateri cu tot neamul strutztulesc)

Insa morala povestii este ca francezii sunt pe invers. Nu se poate domnule ceva simplu la ei, supa de pui nene, facuta in casa, nooooah, trebuie sa fie consommé sau crème à la ceva…


Au un fel de supa de pui, se cheama poule au pot insa se mananca  adesea la marile restaurante, scapi cu 50 de euro supa daca vrei sa fii ‘diferit’. 

Propun sa facem un restaurant de mancaruri ‘vintage’ la Paris, eu cred ca ar avea mare succes ! (si mai ales i-ar destabiliza pe formatatii astia mici, hihihi !)

 

Valentine's Day

De marti ma tot tin sa scriu depre Ziua Indragostitilor.
Eu fac parte din categoria acelora carora le place aceasta sarbatoare "comerciala". 

Sa va spun de ce : in februarie nu se prea intampla nimic, e frig, gri si-ti vine sa-ti tai venele pe lung, pana si revolutia e-n stand-by, desi ar trebui sa ia exemplu de la fulgii de nea, care desi sunt asa firavi, cand se aduna fac ravagii…dovada…

Vorbesc de Bucuresti ca la Paris nu ninge deloc. Vremea in Franta e constipata ca poporul care-o locuieste iar cerul e zgarcit in fulgi precum francezii in vocabular…

Deci in fata acestei adormiri a Universului nu ne ramane prea mult…Valentine’s e o pata de culoare, vitrinele se impodobesc, apar inimioare peste tot, florarii isi fac ¾ din cifra de afaceri a anului iar ciocolateriile vand si ce era expirat si foloseau pentru decor. 

Ce daca e o conventie ipocrita si te iubesti in tot restul anului (scuza zgarcitilor dupa mine!)
Ce e asa de greu sa iei un buchet de flori sa o dai pe spate pe draguta ta ? 

Strutztul si cu mine avem o traditie : in fiecare an el imi ia mie flori si eu ii iau lui macarons de la Durée (prajiturele alea colorate care se topesc in gura).

Uite astea:

 
Iar de ziua indragostitilor patisierii fac ceva si mai special, ai tot felul de dulcegarii (la sensul propriu) in care simti ca s-a pus multa dragoste, creativitate si entuziasm.

Ce fiinta construita normal (si care mai e si femeie !!), poate sa nu-si doreasca in fata ochilor asemenea minunatii ? 

De Valentine’s anul acesta n-am nimic de raportat in schimb am din liceu…cand sufeream foarte tare de singuratate FIX in ziua de 14. Niciodata nu mi se intampla sa am si eu un iubit in perioada aia...

Asa ca intr-un an, eu cu prietena mea Ancutza (din faimosul duo Ancutza si Danutza de nimeni nu stia care-i cine), am decis ca nu se mai putea o asemenea anomalie si ca vom lua taurul de coarne si vom serba Valentine’s orice-ar fi.

Asa ca am rasfoit celibatarii de prin liceu (si am cautat mai ales unul care s-ar fi putut pune la mintea noastra) si dupa indelungi dezbateri (vreo 3 minute) l-am ales pe Alex Versace (Alex Dragan pentru prietenii ne-apropiati).
Era perfect : n-avea prietena, avea bani de-un suc si era liber pe 14. Asa ca l-am brifat sa ne sune pe 14, sa ne invite in oras, sa ne ia flori si ciocolata (din banii nostri asta) iar noi sa ne prefacem surprinse.

Si asa s-a si intamplat, ne-a sunat, ne-a dat, ne-a scos. Eram noi 3 si multe cupluri mirate imprejur.
Insa pot sa va spun ca a fost o Zi a Indragostitilor de care-mi voi aminti mereu, rar am ras cat am ras in anul ala.
Iar de-atunci ma bucur de fiecare 14 februarie si daca e nevoie imi trimit desigur singura felicitari si bonboane. Dar noroc ca nu mai e nevoie !

Pop-up-urile

Sa presupunem ca ati fi adancit intr-o discutie inflacarata despre revolutia româna, regimul sirian sau valul de frig care s-a abatut asupra Europei (din cauza incalzirii climatice se-ntelege !).

Cand dialogul e mai in toi (« Dar ce zici de Marea Neagra care a inghetat ??- Zic ca Basescu e un securist scarbos care merite sa crape in chinuri, de-aia a inghetat marea !! »), ei tocmai atunci isi face aparitia un omulet agitat imbracat in costum multicolor si cu o pancarta publicitara in brate, pe care o pune intre tine si interlocutor, si prin care face reclama la (de exemplu) pilule contra-constipatiei.

Acum, daca esti o persoana zen cu mobile aranjate in stil sheng-fui si mananci bio, teoretic vei accepta situatia cu zambetul pe buze (asta daca nu suferi de constipatie desigur).

Insa daca esti un om normal, primul instinct va fi sa iti faci rost de un pistol plin de gloante si sa lichidezi omuletul sfidator dintr-o lovitura (sau mai multe). Dupa care sa-ti reiei firul conversatiei intrerupte atat de nepoliticos (« ...cat despre Udrea…da-mi repede un anti-vomitiv !! »)

Din pacate nu ai acces la pistol insa omuletul ala chiar exista si il cheama (foarte bine gasit !!) Pop-up. Cand iti este lumea mai draga apare si el, cu atat mai virulent si antipatic cu cat esti mai atras de ceea ce faci pe internet (cel mai mult ii plac ziarele am observat).

Nici n-ai deschis bine un articol ca ti-a si trimis pe ecran reclame la asigurari auto, calatorii in Pacific sau super-oferte la sicrie (oferta limitata, adica ar trebui sa te grabesti sa dai ortu’ ca oferta e pana in martie!!).

Daca cumva dai click sa inchizi reclama cu pricina, omuletul se va umfla rautacios si-ti va trimite si mai multe reclame, mai nefolositoare si colorate si care desigur iti vor acoperi integralitatea ecranului.

Uneori va disparea o vreme insa numai ca sa reapara dupa cateva secunde (exact cat ai avut timp sa citesti intriga articolului). Va reaparea adesea cu o noua reclama la operatie de marire a penisului.

Zadarnic te vei uita in jos la fusta ta écossais, nimic nu-l va descuraja.

Eu cred ca acest omulet este de fapt un demon electronic care se hraneste cu reactiile noastre agresive (de aceea sunt atat de multi de altfel !)

Cealalta explicatie, ca managerii capitalisti saraci cu duhul pot crede ca un pop-up colorat le poate mentine Rolls-Royce-urile in curte, este prea putin probabila pentru a fi luata in considerare…

Despre ziua mea si despre o escrocherie legala

Anul asta de ziua mea n-am avut chef sa mai fac cu ‘scandal’. De ce ? Taman pentru ca in anii trecuti eram in scandal-mode si-mi dadea cu virgula…

Adica vroiam de fiecare data antren si dezmat si oamenii nu dansau si plecau acasa la ora 0h cu ultimul metrou (oameni cu salarii medii de 2500 de €…dar deh, taxiul nu e de ei...)

Asadar anul asta am facut o mica adunare familala (cu familie de-mprumut, a strutztului…).

Insa va pot povesti de anul trecut cand a fost cu dezmat . Asa de tare ca toata lumea mi-a vazut chilotii…o sa vedeti ‘gratie’ cui…

Asadar eram in salonul mare al familiei strutzulesti, muzica-antren (Snoop Dog ca eu nu ma-ncalzesc decat pe muzica de negri), dansam cativa ametiti (printre care eu si strutztul) si la un moment dat strutztul a vrut sa faca niste figuri cu mine cum a vazut el prin filme (in filme cu cascadori vreau sa zic… sau in filmele cu prosti ca eu dansatori asa ne-talentati n-am prea vazut in filme bune).

Asa ca m-a luat pe sus si-a vrut sa ma intoarca cat sa fac o pirueta ca la televizor insa  dupa ce m-a azvarlit cu elan, in loc sa ma prinda gratios el mi-a dat drumul (de fapt mi-a dat un branci mai mult).
Asadar m-am invartit un pic in jurul meu si am cazut gramada ca un sac de cartofi. Si cel mai penibil, am aterizat cu zgaiberele-n sus…

Eram si eu imbracata frumos, cu rochita, tocuri, o domnisoara bine, ce mai…TOATA lumea de la petrecere mi-a vazut chilotii (noroc ca n-aveam gauri in ei ca la sosete!), plus ca m-am lovit la noada de m-a luat gaia…

Iar domnul strutz ce credeti ca a facut in acest timp ? A dansat ca o floare mai departe ca sa nu strice ‘ritmul’…m-am ridicat si eu cum am putut si el mi-a facut semn sa continuu sa dansez ca sa creada lumea ca « asa era » coregrafia !! (mari coregrafi, noooah, bine ca nu era ‘in coregrafie’ sa-mi smulga si parul din cap…)

Asadar anul asta am preferat calm, am invitat-o pe bunica, sa fiu sigura ca nu-i mai vin strutztului idei de coregrafii (sau daca-i vin s-o dea pe ma-sa mare cu capul de calorifer ca si-asa nu-i mai foloseste decat ca sa nu-i ploua-n gat…).
A fost o intrevedere pasnica, am inghitit ca animalele tot ce era pe masa iar la final am rupt masa ca n-am stiut s-o pliem cum trebuie. Zic eu ca a fost un bilant mai bun decat noada mea de anul trecut.

Insa am o poveste amuzanta cu alt an de ziua mea si cu o bunica. Era bunica lui varu-meu de data asta, si eram toti la masa la noi, la Bucuresti. Invitati o prietena de-a mea, mama, matusa-mea, varul si prietenul lui, Vlad .

Mancam noi, suflu in lumanari, tot tra-la-la-ul, insa ‘petrecerea’ cam lancezea. Asa ca ce ne-am gandit sa ne ducem la dans, in vreun club. Problema insa, Vlad avea vreo 17 ani si trebuia sa-ntrebe acasa. Asa ca-l suna pe ta-su :
‘-Tata, uite, sunt la ziua Danei, si ne gandeam sa mergem cu totii la dans…pai da, e si mama lui Bogdan (varu-meu), si mama Danei si…aaa (inghite-n sec)…aaa, bunica lui Bogdan…si ne gandeam sa ne ducem la discoteca…pauza…bietul Vlad incurcat…a, nu ma lasi sa ma duc…bine tata, multumesc, o seara buna’.

Noi am banuit ca nu l-a lasat pt ca a auzit ca vine si bunica lui Bogdan si si-o fi zis omul ca cu asa perversi mai bine nu-l lasa la discoteca, cine stie ce ganduri om avea cu bietul copil ?
Si uite asa se mai termina o aniversare de 'pomina'….

Mai cu 'dezmat' insa a fost aseara. Probabil universul imi cunoaste setea de deranj.
Ne-am petrecut seara la ‘fourrière’ (locul in care iti duce masina daca te-ai parcat prost - locul asta este un fel de trimisul la colt al adultilor).

Trebuie sa va spun ca eu si strutztul, cand vrem sa simtim adrenalina avem trei solutii : ori mergem la urgente, ori la comisariatul de politie ca ne terorizeaza maimutele din cartier, ori la fourrière.

Aseara ne ridicase (din nou!) troaca - pentru ca eram parcati pe un sfert de trecere de pietoni si dupa cum stiti pietonul clasic e obez deci n-are loc…

Asadar ne-am dus pe jos pe un frig de 0° pana la locul de recuperare al masinii.

Recunosti imediat locul pentru ca este in mijlocul soselei periferice si la intrare ai o poarta imensa ca de penitenciar pe care am numit-o expresiv ‘poarta loserilor’.

Ce e cel mai amuzant este ca o data intrat, trebuie sa stai la coada ca sa platesti. Este si aceasta o coada a loserilor, nu esti nici primul nici ultimul. Adica esti un loser mediocru, nici in asta n-ai reusit sa excelezi. Ce te mai miri apoi ca ti-a luat masina si ca stai la coada sa astepti sa versi contul de economii de-o viata?

Cat asteptam strutztul si-a dat seama ca si-a uitat hartiile de la masina acasa…ceea ce a facut toata situatia  inca mai amuzanta. Iar ASTA ne-a diferentiat in topul loserilor. Adica am ajuns pe primele locuri subit!

As fi putut sa-ncerc sa-l seduc pe domnul de la casa insa imi curgeau mucii, aveam ochelari de Harry Potter iar puloverul imi acoperea aproape si gura…

Am incercat sa ma gandesc la ceva trist sa-mi dea lacrimile, si a chiar mers (m-am gandit la zilele cand am sedinta la ora 8 dimineata) si ne-a zis domnul sa-i aducem din masina asigurarea.

Dupa asta am facut un CEC de 136 de € plus o amenda de 36 de € (practic am platit cam cat face Twingo daca am fi atat de norocosi  sa ne-o cumpere cineva –dar nici gratis n-o vrea nimeni !!)

Apoi am completat un formular prin care ne plangeam ca i-a spart les enjoliveurs (partile alea de plastic de pe cauciuc, traducerea literara la enjoliveur ar fi "infrumusetator"…desi la Twingo ar fi mai "enjoliveur" daca ar arunca-o in Sena).
Desigur ca sa ne ramburseze vreodata ceva pe plasticele alea trebuie sa aducem o hartie cu data la care a circulat prima data masina (e masina bunicii deci as zice prin 1945…)

Am plecat de-acolo cu cozile intre picioare, umiliti, cu buzunarele goale, infrigurati si morti de foame, am ajuns apoi in arondismentul 18 si am cautat vreo jumate de ora un loc de parcare (insa chiar si cele de pe trecerea de pietoni erau luate).

Cand ne pregateam resemnati sa comandam o pizza sa o mancam in masina, am gasit un loc. Aproape am plans de fericire…

In WK trebuia sa mergem la Chantilly dar nu ne mai ducem ca am cheltuit banii de distractie. Stam in Paris iar daca prindem un loc de parcare bun nu ne mai urnim din casa deloc !!

                                       E o caricatura poza asta insa cam asa vor arata fourierele in curand...