joi, 17 ianuarie 2013

Pitici pe creier


Cu totii avem pitici pe creieri. Unii le mai zic si scame. Mici obsesii care ne tortureaza (pe noi si pe anturajul nostru).

O sa incep cu piticii de pe creierii altora, ca-mi e mai usor de observat si ma si amuza mai mult decat ai mei.

De exemplu mama (profit ca n-are internet acum si nu poate citi ;)) : piticul ei numarul 1 e sa piteasca chestii. Sa nu se vada balamucul, repede totul prin sertare, in general prin locurile din proximitatea obiectului, dar sa nu se vada. Sa para organizat in aparenta. Desigur cand are nevoie de ceva cauta de capiaza. Si nu mai sunt nici eu acasa sa dea vina pe mine (cum era cazul inainte...am fost inclusiv pedepsita la 12 ani ca "pierdusem" talonul de la Clio...ce sa va spun, am avut o copilarie tragica ;)

Mai are un pitic cu prosoapele de bucatarie. Care cred ca sunt de decor pentru ca daca incerci cumva sa te stergi pe vreunul, urla ca din gura de sarpe de oriunde s-ar afla : « Nu pe alllaaaaa !!! »…inca n-am aflat in 30 de ani pe CARE e voie sa te stergi. Oricum ar fi, nu pe ala pe care-as vrea.

Si piticul cu ochelarii: “Mi-ai vazut cumva ochelarii?” care ma innebuneste. Daca ai vreo urgenta sa-i arati, fraza va incepe cu unde-s ochelarii. Am incercat tot felul de solutii, cu agatatul de gat, cu suportul de pus pe el, nimic. Cred ca va trebui sa cumparam cate o pereche pentru fiecare camera si baie…

Mama cu ochelarii e ca piticul strutzului cu telefonul. Si la el toate frazele incep cu « mi-ai vazut telefonul ? »…ne pierdem ore cautand telefonul, si nici nu-l putem face sa sune pt ca domnul, pentru a spori misterul cred, il lasa mereu pe « mute ». Deci o urla bietul telefon dar nu-l aude nici dracu.

Strutztul are si piticul cu tacanitul pixurilor (deschis-inchis), daca lasi/ uiti cumva vreun pix in preajma lui poti fi sigur ca-l va tzacani pana cand vei avea imagini cu un topor infipt in tartacutza strutzuleasca. Si scris cu pixul in chestiune deasupra « ti-am zis sa te potolesti ! »…

Mai are si piticul fluieratului, care ma agaseaza maxim. E bine ca romanul s-a gandit la « superstitia » cu fluieratul in casa care aduce ghinion. Gen. Macar asta ii potoleste pe obsedatii cu fluieratul. Eu n-am cum sa folosesc acest argument aici, insa support pana cand mi se umfla vena de pe frunte si-i spun ca daca mai continua ii cos gura sa nu mai aiba cu ce fluiera in veci.

Printre piticii mei de pe creier ar fi capacul de la pasta de dinti : nu-l pot pune la loc. Las tubul mereu desfacut, pur si simplu ma depaseste sa-l pun la loc. Am incercat sa cumpar tuburi cu capac atasat, dar nici asa nu apas tubul. Desi vad si stiu ca se va usca, nu pot. E mai presus de vointa mea.

Nu pot bea ce ramane pe fundul sticlelor (adica ultimul sfert de bautura din sticla, sa ne intelegem), ma dezgusta, nu stiu de ce. Trebuie sa incep o sticla noua.

Pierd umbrelele. Adica nu doar le uit pe unde ma duc (asta face toata lumea, zici ca ne spala creierul in masa, daca nu mai ploua la iesire uitam complet de umbrela), nu, eu le pierd la mine acasa. Pentru ca nu am un loc special pt umbrele le pun in te-miri-ce-locuri (dulap, dupa dulap, sub dulap, sub pat), astfel ca n-am niciodata umbrela cand imi trebuie. Probabil sunt cel mai fidel cumparator de umbrele, cumpar cam una la doua spatamani.

De asemenea nu arunc sticlele cu lapte, ma trezesc uneori ca am o sticla de lapte in frigider de 6 luni dar ma gandesc ca « poate totusi mai e bun, il mai tinem » (desi nu indraznesc sa-l miros)
Aranjarea cartilor in biblioteca e alt pitic, trebuie dupa marime ca altfel nu-i estetic. La fel si hainele in sifonier, dupa categorie (fuste la fuste, tricouri la tricouri) desi se face o harababura rapid si ma munceste la creieras dar nu le aranjez suficient de repede la loc…dar si cand o fac, imi umple inima de bucurie J

Ar mai fi piticul cu uitatul pe site-uri de bucatarie imediat cum sunt stresata ; dupa care uitatul pe site-uri cu lenjerie intima, cele doua obsesii din viata mea (baba si mitraliera ca raport intre ele)

Nu-mi mai vine nimic in minte acum, dar strutztul zice ca am foarte multi pitici.
Oricum scrie un post despre mine din perspectiva lui, va fi gata curand ! Sunt tare curioasa ce prostii or fi prin el. 



P.S: Daca si voi aveti pitici pe creier (si nu doar de gradina) nu ezitati sa imi impartasiti piticaceniile voastre!


miercuri, 9 ianuarie 2013

Am fost la ski


Inca o iarna inca o mini-vacanta la ski.

Ne-am dus cu tot clanul strutztului, inclusiv cu bichonul familiei, razgaiat ca domnul Goe. 
Am fantezii cu sutul in cur pe care i-l voi aplica catelului imediat ce vom ramane singuri. Si nu, bichonul n-a skiat, desi cred ca daca plangea ca vrea sa skieze s-ar fi putut aranja. Si ne-am fi dat cu totii peste cap sa-i gasim casca de protectie si clapari care nu rod labele.

E clar ca au nevoie de-un nepot cu totii, nu se mai poate.

Asadar ski, la fel de complicat cu claparii, toti am avut cate-o problema, pe unu-l tineau, unul nu-si taiase unghiile si il bateau, eu aveam prea multe oase si a trebuit sa strang prea mult, mai mare chinul, noroc ca pauzele de masa si de vin cald durau mai mult decat schiatul.

Inspirata taman de domnul care inchiria clapari si care ne intreba daca avem un nivel mijlociu-expert (ce-o insemna asta?!) am facut o lista cu categoriile de schiori, avem asa :

Incepatori. In aceasta categorie avem subcategoriile urmatore :

-incepatori care NU-si rup gatul, stiu sa faca plugul

-Incepatori care nu incep niciodata ci prefera sa pazeasca restaurante din colt (gen mama care-ti poate recita si-acum meniul de la Innsbruck, desi am fost acum vreo 6 ani)

-Incepatori care schiaza mai mult pe cur decat pe schiuri, nivelul asta se mai cheama si « varza »

-Incepatori care tin cu tot dinadinsul sa guste zapada

Si incepatori urlatori. Pe acestia nu-i vezi pentru ca aluneca cu viteza luminii la vale, in schimb ii auzi cred ca si din Noua Zeelanda.

Urmatoarea categorie sunt mijlocii, mediocrii cum ar veni. In asta intru si eu. Avem asa :

-Mediocrii care se cred smecheri, se baga, taie calea, sunt foarte grabiti dar nu stiu sa se opreasca.

-Mediocrii care nu stiu sa alunece lin de pe telescaun si la fiecare oprire a acestuia iau cunostinta ori cu barele ori cu zapada. Li se mai spune si « mediocrii cu curul greu » sau « carora le place porcul »

-Mediocrii care critica pe toata lumea, incepand cu cei de pe placa care incurca lumea. Fac si eu parte din aceasta categorie, majoritatea celor cu placa mi se pare ca lupta pentru viata lor, nu-i vad decat in zapada sau taindu-ti calea. 
In general ce fac ei acolo e cam stilul smuls, se arunca practic pe-o parte 90% din timp. Imi amintesc de motociclistii din trafic, ca si acestia, si skaterii au alte reguli decat restul lumii: iti taie calea, se intind in drum, nu se asigura si urla precum claxonul sa le faci loc.

A treia categorie este categoria avansatilor. Cei care stiu de ce-s acolo. Avem urmatoarele subcategorii:

-Avansatii supra-excitati. Acestia si-au propus sa faca 80 de piste in 20 de minute, asa ca sa nu stai in calea lor. Cand se intampla vreun accident le regasesti de obicei creierii pe bradul de la curba. Insa facusera deja 79 de piste in 15 minute, asa ca cine-i seful ?

-Avansatii modesti. Care-ti spun ca schiaza « asa-si-asa » dupa care fac o saritura cu triplu surub undeva in afara pistei si ii revezi zburand inaintea ta si aterizand perfect si elegant. Enervanti.

-Sinucigasii, cei care nu vor sa faca decat piste negre si pe gheata, pentru ca « alea senzatii » (intr-adevar, nu-i senzatie mai buna decat sa simti ca minutele-ti sunt numarate! la ora de maxima audienta in plus)

-Avansatii pedagogi. Cei care-ti explica cum sa bagi batonul in zapada ca sa faci o intoarcere artistica (ca daca se filmeaza ?)

Cam atat am putut produce la categorii insa am facut inca o lista cu ce ma enerveaza sa mi se spuna la ski si ce ar trebui sa mi se spuna in loc :

Nu-mi spune : « A, uite pe pista asta si-a rupt frati-miu piciorul anul trecut »…ci spune-mi « E o pista de handicapati, si mort ai putea-o cobori »

Nu-mi spune : « Maine facem tot versantul de Est, ce zici? »…ci spune-mi « Maine, program de voie : ceafa de porc si 3 tarte cu afine ! Si somnic dupa »

Nu-mi spune (in josul pistei) : « N-aveai o caciula pe cap acum 5 minute ? » ci mai degraba « Uite, am adunat aceasta caciula in urma ta, poftim »

Nu-mi spune : « Da-ti cu strugurel ca ai buzele ca o piatra ponce, ca sa nu mai zic de mucii care-ti atarna de 30 de minute »…ci spune-mi « Vai ce ochi albastri ai » (chit ca sunt caprui)

Nu-mi spune : « Facem pista neagra ? » ci mai degraba « Mergem la o ciocolata calda ? »

Nu-mi spune : « Ne intrecem ? » ci mai degraba « Mai vrei pantofii aia de la Feragamo ? »

Gata ma opresc aici, cititi si celalalt post despre ski, de anul trecut, e unul din preferatele mele :