duminică, 19 martie 2017

Seara transportatorilor (sau a plictisitilor infometati)

Am fost la o soirée cu serviciul. Ca numai asta mi se mai intampla interesant in ultima vreme, uof.

Se chema « Le prix du meilleur transporteur » (Premiul celui mai bun transportator)- ca eu lucrez in transporturi, desi daca n-ar fi partea legala cred ca m-as distra mai tare pe un domeniu gen ciment. Sau piulite. Sau prize. Acolo chiar ar fi distractie, ar fi vreun Nicusor la marketing care ar testa produsul intr-o zi si ne-am tavali toti pe jos de freza lui si de mirosul de prajeala.

Dar sa revin, am fost asadar la seara transportatorilor, prezentata de o vedeta frantuzeasca, care de obicei prezinta o emisiune stil « Supravietuitorul ». 
Eu de fapt de aia m-am dus, pentru prezentator ca e baiat frumos, si macar sa-mi scald ochii nitel, si pentru ca promiteau bufet gastronomic. Care a si fost gastronomic, dar a trebuit intai sa asistam la ceremonia premiilor, care a fost probabil momentul cel mai plictisitor din viata mea. Mai rau cred ca a fost doar cand mi-a explicat bunica fostului sot o reteta si nu-si mai amintea nici ingredientele, nici gramajele, nici felul de mancare rezultat din reteta, nici de altfel de ce imi povestea despre ea (sau de ce ne aflam acolo sau in ce an suntem…). Si trebuia sa astept cuvantul urmator intre doua motzaieli.

Cam asa a fost si la premiile astea, mega plictiseala secolului in timpul ceremoniei, au defilat pe scena diversi indivizi din domeniul transporturilor, care ne-au vorbit de roti, remorci, tractoare, si depozite. Fascinant.

Iar Denis prezentatorul continua perseverent cu intrebarile de pe hartie : « care este strategia pe anul in curs ? »- cuiiii ii pasa, da-o dracu de strategie, vor sa faca bani, ca toata lumea, hai cu bufeeeeetuuuuullll !!!

« Si ce parere aveti… ? » (Denis esti prost ? Nu intereseaza neica pe nimeni ce parere are ala…despre nimic ! TOTI suntem aici pentru bufet, inclusiv TU !).
Mai grav e ca oamenii o data pe scena chiar faceau discurusi, cu multumiri, se credeau gen la Oscaruri, unul l-a adus si pe ta-su pe scena, cam cu cricul l-a proptit ca era batran rau, l-a mai pus si la cantat…adica ridicolul in toata splendoarea.  

Foarte amuzant cum intrau pe muzica si muzica ori se oprea, ori nu auzea bine, ori nu se potrivea defel cu burticutele care debordau peste pantaloni. Adica « Eye of the Tiger » nu merge cu un Gicutza chel, miop si cu burta, imi pare rau.

Adusesem si o prietena cu mine, ca pentru asta sunt prietenii sa te plictisesti solidar, si ne-am asezat in ultimul rand si dadeam si noi susotind propriile premii, la burti, chelii si discursuri sforaitoare.

De altfel a castigat un domn cu o chelie acoperita de 3 fire gen Basescu, care avea camasa desfacuta (de-ar fi avut pe scalp jumate din parul de pe piept !), si isi pieptanase firele alea asa vâlvoi ca chiar cred ca era convins ca nimeni nu-si va da seama ca e chel. N-ai cum oricum.

Premiile…un rotund de sticla care nu servea la nimic. Eventual de arma alba, sa il pui in hol daca intra hotul, desi sunt sanse sa te loveasca hotul cu premiul inainte sa te gandesti tu. Oricum e genul de obiect care invariabil iti va cadea peste degetul mic la un moment dat.
De altfel asa ar trebui sa le numeasca « premiu/ arma alba/ cazubil-peste-deget-mic-cand-lumea-mai-draga)
Ne-am si suparat ca au zis la un moment dat ca soferii romani sunt buni ca-s ieftini…am fi huiduit dar ne-am abtinut ca ne era prea foame.

Dupa ce IN FINE s-a terminat, ne-am repezit primele la bufet, ca eram si langa usa. Am dat desigur iama in sampanie si in foie gras si diverse alte bunatati. Vroiau unii sa ne faca conversatie cat eram ocupate cu hapalitul. Pai acum iti arde nene de vrajeala, dupa ce asteptaram 3 ore sa mancam ? Adica serios, e un timp pentru orice. Asa ca nu ne-am lasat seduse de nimeni ca foamea in gat.

Am fost impresionata de un domn care si-a scos niste servetele din buzunarul de la piept.
Eu n-am niciodata servetele, nici acasa nici in geanta. Adica imi curg mucii intr-o veselie, dau pe mine, ma patez, dar servetele n-am. Eu in geanta n-am decat chestii nepractice : de exemplu am o oaie. O oita de plush pe care o car dupa mine ca ma face sa zambesc. Si am o iconita desi nu cred in Dumnezeu, dar n-are ce sa strice.  
Si mai am rujuri de toate culorile si abtibilduri cu pisici. Niciodata nu stii cand poti avea nevoie de un abtibild cu o pisica numita « Minou ».
Tampoane sau servetele n-am, adica daca e ceva nasol, am iconita care acopera toate cazurile cu potential de nasoleala.

Imi mai amintesc o data de o vizita la vecina mea, care are o lingura de pescuit oul fiert. Stiti lingurile alea cu gauri ? Bai toata viata m-am intrebat la ce servesc. M-a dat pe spate frate ! Adica sa te duci la supermarket sa te gandesti cam ce-ti lipseste si sa iti spui « o lingura cu gauri sa pescuiesc oul fiert din oala »- cine vreodata s-ar gandi la asa ceva ?! Eu am O lingura mare, eventual un polonic pe care il folosesc la orice fel de pescuiala (inclusiv ca arma alba, da, si mi-a cazut deja peste degetul mic)


Cam atat despre seara transportatorilor, morala este ca mancarea buna se castiga cu multa tenacitate si vointa anti-plictis!




duminică, 5 martie 2017

Epic fail intr-o tara straina

Dragi cititori, cati ati mai ramas, vreo 3…mama si vreo doi pacienti de-ai ei pe care probabil ii obliga sa citeasca in schimbul retetelor…sa stiti ca am niste povesti mai noi, doar ca am fost extrem de ocupata.

Am ajuns un fel de smechera la o firma, adica am un post cu responsabilitate (da, stiu, cineva s-a gandit sa imi dea MIE responsabilitate- ce le-o fi trecut prin cap ?! Inca sunt eu insami surprinsa!) 
DAR asta face ca ma agit mai mult decat de obicei si am timp mai putin decat ce mint de obicei ca n-am ca sa justific lenea.

In orice caz, din povestile noi : saptamana trecuta am avut doua calatorii in interes de serviciu. Una in Belgia si una in Danemarca. Ambele cu trezit foarte de dimineata, ceea ce ma distruge nervos, si mai grav, imi imprima un ritm tampit de ma scol si-n weekend la 8 acum ca maniacii ! Mi-e si rusine sa apar online pe facebook sambata la ora 8 ca numai babalâcii fara somn care share-uiesc poze cu peisaje si flori in glastra se trezesc la ora aia.

Trenul pentru Bruxelles pleca la ora 7. Calatoream la clasa I. la ora 7 in Thalys-ul Paris-Bruxelles la clasa I nu sunt DECAT barbati. In costum de altfel. 
Eram SINGURA femeie. Asta asa ca o paranteza feminista- ar fi trebuie sa ii intreb si ce salarii castiga cat sa comparam diferenta uriasa dintre ei si eu, dar nu conteaza. Eu calatoream prima data la clasa I cu Thalys, déjà in sine e o oportunitate asa ca nu mai cârcotesc.

La un moment data apare o doamna cu un carutz cu mancare. Fiind convinsa ca e pe bani, mi-am zis resemnat si auto-incurajator in gand ca mie multumesc, nu-mi e foame (desi eram lesinata de foame, aveam biscuiti in geanta !)       

Noroc ca nu m-a intrebat prima, ca renuntam ca proasta la o astfel de oportunitate unica !
Dar am stat in expectativa si vecinii aia luau toti si infulecau si nu scoteau nici cartea bancara! Asa ca in final am acceptat si a fost foarte bun, si inca mai delicios pentru ca era GRATIS !! Chiar ma gandeam ce misto e sa te prefaci ca esti bogat !

Cum nu am putut sa mananc tot, am subtilizat un iaurt cu fructe in geanta.
La iesire ma asteapta un taxi frumos, cu piele crem inauntru. Care piele s-a murdarit rapid de iaurtul care se sparsese in geanta care geanta s-a rasturnat pe bancheta. Deci mi-am petrecut timpul in taxi incercand sa sterg discret bancheta fara sa ma vada soferul in retrovizoare si facand conversatie fara sa par panicata. Si incercand sa gasesc o justificare la mirosul puternic de capsunica din Mercedesul lui impecabil. Am injurat de mama tot neamul produselor lactate cu folia lor de aluminiu deasupra, nu putea sa-l faca frate ca la borcanul de muraturi sau de mustar?! Adica n-a prevazut UNUL de la marketing ca ti se poate sparge folia in geanta intr-un Mercedes! Detest echipele de marketing, buni de nimic!

Ajunsa la firma la fata locului, interesant, dar nimic de semnalat. Reuniuni si discursuri sforaitoare si prezentari powerpoint fara subtanta si fara de care as fi supravietuit la fel de bine. Aveau ciocolata belgiana! Si am vazut cum e la clasa I in tren !

In Danemarca in schimb, mult mai intersant! Despre tara, o sa va spun ca mi s-a parut ultimul bastion de civilizatie…au biciclete peste tot, lucreaza pana la maxim 4 dupa amiaza, sunt super curati si politicosi, nu se  enerveaza, nu sunt greve ca in Franta ! Probabil e impresia idealizata de doar 4 zile de vizita dar in general nu ma impresionez usor, dar danezii m-au dat pe spate !

La firma mea in plus, care e in primele 5 cele mai mari firme daneze (o institutie la a carui inaugurare a mers si printul Danemarcei), mancarea e gratis toata ziua (si absolut delicioasa si echilibrata !), draperiile se inchid automat daca e prea multa lumina, feresterele se deschid automat daca e prea cald sau frig, au sala de sport, birourile se pot ridica daca te doare spatele si vrei sa stai in picioare…si cate altele, incredibil ! Oameni care isi respecta angajatii.

In orice caz, partea care devine interesanta este ca s-a operat un fel de magie intre mine si un coleg, omolog responsabil juridic pe alta tara-  care desigur si lucreaza in alta tara desi nu in aceeasi cu aia pe care e responsabil, atat e de smecher!! 

ma intreb oare de ce magia in cazul meu lucreaza numai prin tari straine. Cred ca francezii n-au timp sa stea de vrajeala pentru ca le-ar lua din timpul de greva.

Dar revenind la cetateanul asta, am cam simtit de la inceput ca era ceva- si ceva-ul NU era un furuncul! Ca de obicei cand simtit ca e ceva, e un hemoroid, un furuncul sau o diaree intempestiva.

Poate ca ne-am placut pentru ca prezentarile power point erau prea plictisitoare...ca intr-o comedie romantica siropoasa, ne-am cautat unul pe altul din priviri pe parcursul celor 4 zile, foarte discret sa nu se prinda colegii, ne asezam unul langa altul, radeam mai zgomotos la glumele unui altuia, eu chichoteam mai ca tuta decat de obicei, mi-a oferit ultima capsula de cafea desi eram cu totii super adormiti, comportamentul tipic de adolescent intarziat.

Am simtit eu asa cand vorbeam despre contentios din cum spunea « damages » si « consequential loss » si "we can't afford more litigation" ca ii sunt draga J. In orice caz contextul profesional nu se preta la nici o miscare mai strategica.  

Asa ca n-a facut nici unul nimic, pana in ultima zi, cand am luat un taxi impreuna si s-a mai bagat un coleg in masina. Ca in filme a fost urcarea in taxi, colegul ametit s-a aseazat direct in spate, ceea ce ne impiedica sa stam unul langa altul, dar ce sa zici ? Mediu profesional.
Asa ca obiectul interesului meu s-a asezat in fata.

Pe drum, mi-am luat tot curajul in dinti si i-am scris un mesaj pe ecranul telefonului meu. Mesajul spunea “Ai fi putut aseara sa ramai dupa cocktail sa discutam despre acordul ala de confidentialitate”. Si numarul meu dedesubt.

Asadar dupa multe ezitari si emotii (dar cu curaj totusi ca am 34 de ani si ceasul ticaie si abia ma plac pe mine, daramite un tertz !), i-am intins telefonul peste umar si i-am spus cu voce tare sa citeasca ca e ceva important.

In timpul asta mi se intortocheau ideile si emotiile in asteptarea reactiei lui.

Dupa vreo 4 secunde si transpiratie pe mine ca la porc inainte de taiere, imi intinde telefonul inapoi peste umar si-mi spune : « Nu pot sa citesc ca nu am ochelarii la mine- sunt in porbagaj cu calculatorul »
……EPIC FAIL !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Iar colegul din spate, care n-a zis nimic de toata faza, simteam ca avea pe varful limbii : « EU am ochelari, ti-l pot citi EU ca sa te ajut !!! »

Asa s-a terminat asadar o idila care nici nu incepuse. Bafta mea. Cand imi place si mie un cetatean, e in alta tara, sta in fata si n-are nici ochelarii la el ; Si probabil m-ar fi intrebat si CARE acord de confidentialitate, ar fi trebuit sa chiar redactez ceva apoi la cat era de cazut din luna J

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus epic fail-ul asa J