duminică, 19 aprilie 2020

Covid, violenta domestica, morcovi si baby boom

Hristos a Inviat! 

Sper ca toata lumea e bine, in siguranta si sarbatoreste cu macar o persoana, ca sa nu fie nevoie sa sparga ouala de masa.
Astazi tot despre Covid vreau sa scriu, ca mai e de zis.

Intai mersul la supermarket. Daca locuiesti in oras, nu prea ai obiceiul sa iei masina ca sa mergi intr-un spermarket gigantic de unde iti iei de toate. Mergi la supermarketul de langa casa, care nu e enorm dar nici minuscul. In general gasesti cam tot ce vrei. Numai ca in perioada asta e tot cartierul la coada, si stai pana imbatranesti. Acum inainte de Pasti aveam nevoie de ficatei si diverse ingrediente pentru bucatele speciale de sarbatori, a trebuit sa merg la 4 macelarii (prima nu avea deloc, a doua nu facea decat livrari, a treia avea ultimele 100 de g de ficatei si a 4-a mi-a completat cele 400 de g lipsa), si doua supermarketuri si apoi un aprozar. A luat cam doua ore jumate povestea asta. In final aveam tot ce-mi trebuia, dar era foarte trecut de ora mesei asa ca am mancat paine cu unt si branza, ca sa expediem momentul. Din bucuriile Covidului.

Dar, ceea ce e amuzant la mersul la supermarket, e rolul bodyguardului. Pana acum acesta nu servea la strict nimic. Adica in teorie rolul lui, de la atentatele teroriste incoace, e sa iti verifice geanta sa se asigure ca n-ai bombe pe tine. Dar le e prea lene pentru asta si aflux de popor prea mare, asa ca doar sta acolo impaiat.

Ei bine, de cand cu Covid, omul a devenit erou national (global chiar!). In primul rand gestioneaza  fluxul de oameni, cate unul, pe rand, nu ca oile bete, distanta regulamentara de un metru, se asigura ca citesti afisul de la intrarea supermarketului care scrie mare: « Dispozitiv Covid-19: pastrati distanta si dati-va cu gel dezinfectant » (urmare subinteleasa: boilor nespalati ce sunteti).

 Deci e un dispozitiv, dar nu ala din definitia din DEX (« ansamblu de piese legate intre ele intr-un anumit fel care indeplineste o functie determinata intr-un sistem tehnic »), nu, celalalt dispozitiv, punere in aplicare adica.
Bodyguardul, sau vigilul, cum ii zice in franceza (« vigile » pentru ca e vigilent!), se asigura deci ca te dai cu gel  dezinfectant inainte de a intra in incinta distractiei legale, si ca faci ca in indicatiile de pe poza, in caz ca nu stii cum sa te dai cu gel pe maini. Apoi, fix cand te obisnuiai cu coada si te imprieteneai cu vecinii de coada si erai in plina chichoteala, pac iti face un semn ferm si incruntat sa intri dracului in magazin si sa iti vezi de treaba in loc sa o arzi aiurea cu necunoscuti. Ca pe-afara se moare si tu chichotesti, boule ce esti.

De cand cu Covid, eroii nationali, in afara desigur de echipele medicale, sunt de asemenea si vigilii, casierele, agentii de suprafata sau managerii de suprafata (asa le zice in franceza la oamenii de servici si managerii lor; la manager ton manager i se zice). Presendintele republicii le-a multumit acestora din urma (aia cu suprafetele) special pentru felul in care isi risca viata pentru ca noi toti ceilalti sa putem fi carantinati corect. OK dar daca fac 4 macelarii, doua supermaketuri si un aprozar ca sa gasesc 500 de g de ficatei si un praz, oare suntem carantinati corect? 
Era de altfel sa stric prietenia cu prietena mea Ilu cand mi-a zis ca la ea in cartier este inca piata « dar stai linista ca nu e decat vinerea acum, au schimbat, inainte era martea si sambata ». Wow, mare consolare! Ok, daca nu e decat vinerea atunci nici o problema ca eu fac turul orasului pentru 500 de grame de ficatei!!!!! Daca nu e inca clar, ii urasc pe toti cei care isi pot procura totul din acelasi loc. Aia care au si flori in perioada asta imi sunt dusmani jurati. Si isi pun si poze casual cu lalelele, gen « vai ce simplu am gasit aceste lalele ». N-am mai gasit flori de pe 16 martie cand s-a inchis. Daca nu ma duc la furat de trandafiri prin squaruri publice, cred ca trebuie asteptat finalul carantinei.

A doua parte amuzanta si enervanta in acelasi timp este desigur adeverinta. In franceza ii zice « attestation dérogatoire », cred ca e cam la fel si in romana. In principiu nu ai voie decat cateva chestii derogatorii, adica nu te poti intinde cu iesitul. Asa ca de cate ori iesim ne facem cate o adeverinta derogatorie noua insine prin care ne autorizam sa mergem sa cumparam morcovi. Daca te opreste politistul trebuie sa explici ca ti-ai dat voie tu sieti, pentru ca era urgent nevoie de morcovi. Desi in atestatie scrie ‘bunuri necesare DE BAZA’, adica poate ar trebui sa definim ce inseamna de baza. Sunt morcovii de baza? Cartofii de baza? Dar pasta de dinti? Vinul si berea sunt clar de baza. Cele doua elemente care mentin echilibrul social si nu duc la haos generalizat.

Ai nevoie de o paine? Tre sa completezi adeverinta! Tigari? Adeveriiiintaaaaa mama mat-ii de consumator dependent!!!
Noi suntem printre norocosii care avem imprimanta, dar imi inchui cum e sa recopiezi de mana de fiecare data cu « subsemnatul imi trebuie morcovi ». Cred ca au creat ideea asta ca sa ne ocupe din atata timp si sa reinvatam sa scriem de mana.




Alta chestie enervanta este momentul « meteo » dupa stiri. Vremea a devenit ca mersul la un bar de striptease: te poti uita dar nu poti face nimic! Bai cat as sparge televizorul cand anunta fatuca aia ca e soare si cald peste tot, « o vreme exceptionala pentru sezon, n-a mai fost asa frumos din ’77 ». Asa si?! Frate daca n-aveti nimic care ma impacteaza direct, mai bine nu imi spune. Ar face economii sa nu mai plateasca femeia de la meteo. Adica cand vine rubrica sa zica o voce « pentru vreme, va puteti uita pe geam in timp real si aflati singuri ».

Presedintele Macron ne-a anuntat lunea trecuta ca se prelungeste carantina inca o luna, pana pe 11 mai, dar inainte sa anunte, a facut o introducere de 10 minute in care spune ca intelege ca violentele domestice au crescut cu 40% fata de perioada dinainte de carantina, dar nu are ce face decat sa ne mai tina inchisi. Ca intelegi spitalele sunt pline. Deci NU eradicam virusul, ci doar ajutam spitalele. Statul acasa e doar pentru asta. Vom iesi din casa in o luna si ne vom da din nou virusul de la unii la altii dar va fi loc in spitale.
Restaurantele si hotelurile raman inchise. Ca nu e frumos sa ne dam virusul in timp ce bem si ne distram. E mult mai misto sa il luam la coada la unul din multele supermarekturi la care mergem sau de la colegutii de servici la o sedinta despre nimic.

Desigur alte stiri nu mai sunt in perioada asta, a ba da,  in Franta a fost o mica injunghiere care a facut doi morti si 5 raniti, pe atacator il cheama Abdalah Ahmed Osman dar NU asta e important, ci ca un umorist a indraznit sa spuna, caricaturizand ministrul de interne: « Este o drama dar una care a permis oamenilor sa intelega ca nu e bine sa fie pe strazi ci sa stea in casa ». Acum umoristul trebuie sa ceara scuze public, sa se spanzure si sa nu mai faca nici o gluma in viata lui. De altfel e acuzat de- tineti-va bine!- rasism! Pentru gluma asta.

In ziare sunt totusi stiri, una care m-a amuzat a fost urmatoarea: cel mai mare producator de prezervative, bazat in Malaezia, previne ca urmeaza o ruptura globala de stockuri pentru ca s-au inchis fabricile de prezervative. Expertii prevad deja un baby boom datorat (sau din cauza?) cuplurilor care stau acasa. Bai eu le-as zice ceva forecasterilor: mai nenica ca sa te reproduci si numai in scop recreativ nu neaparat reproductiv (care asta necesita numaratori si temperaturi!), iti trebuie o gramada de elemente reunite, printre care: ruj, parfum, costum, sau macar nu trening, par tuns, povesti din timpul zilei, o cina romantica si nu resturile hoardelor sau ce a ramas pe raft la supermarket, muzica, poate si lumanari, si mai ales dar mai ales, ascultati atent aici: lipsa partenerului! Cu cat il vezi mai putin cu atat te excita mai mult! Prezenta nu excita pe nimeni, decat o sapatamana de vacanta unde ai conexiune internet foarte proasta si bei cocktailuri si mananci ca unica distractie.
De altfel ca sa demonstreze ca am dreptate, site-urile porno ofera abonamente gratuit, daca oamenii erau in plina reproducere nu interesa pe nimeni pornache premium gratuit, ar fi multumit cu totii politicos si ar fi refuzat.

Ca sa concluzionez, cam asta e lumea actuala: umor cenzurat, cu morti majoritatea de virus, mijlocitatea de somaj si de angoasa, minoritatea de extremism si/sau violente conjugale dar nu ne pasa pentru ca spitalele sunt prea pline, reproducere de plictiseala si pentru ca uzina de prezervative din Malaezia e inchisa, dar mai ales cumparaturi de morcovi pe o vreme splendida cu un soare cum n-a mai fost din 77.





duminică, 12 aprilie 2020

Covid-19 si home office-ul

Salutare la toata lumea!
Sper ca sunteti sanatosi si nu tusiti!

Citeam undeva ca lucratul de acasa in vremurile astea nu e chiar lucrat de acasa, ci supravietuire mentala cand esti obligat sa te conectezi la calculatorul de serviciu.

Rutina cand lucrezi de acasa e cam asa:

8.00: trezirea. Cu muuulta dificultate. E din ce in ce mai greu sa mentii un ritm normal de trezire cand serile te uiti la cate 5 episoade de ceva, si doza e mereu marita, asadar ora de culcare intarziata.

Daca cumva ai reuniuni telefonice care incep la 8h30, ii injuri pe organizatori zelosi de toate neamurile si familia prin alianta.

8.30: mic dejun. Intrebarea recurenta: suntem mai aproape de penurie de cafea, biscuiti sau paine? Pisica e pe alerta rosie de crochete.

8.50: te conectezi. Majoritatea emailurilor sunt de la clienti, furnizori si spamuri de orice care trimit disclaimere cu felul in care se lupta cu pandemia, cum rezista si in general cum nu pot plati sau lua comenzi.
Daca reusesti sa le citesti fara sa vrei sa iti tai venele, felicitari! Ai castigat prima conferinta a zilei, care incepe in 10 minute, speri ca esti gata!

9: incepe conferinta. Problemele obisnuite, microfonul nu merge, te deconectezi, reintri, « Suntem toti ? » repetat de fiecare persoana din meeting (deci cam de 9 ori), intr-un final incepem chiar daca nu stim daca suntem toti, ca si daca suntem oricum sunt probleme de conexiune si ori nu ne auzim, ori e ecou, ori e jâjâiala pe linie si surzesti. In general banuiesti ideea generala, toata lumea repeta de cel putin 3 ori ce avea de zis, iar ce s-a zis initial intr-o fraza frumos construita, devine 3 cuvinte urlate.

Cei care sunt conectati si cu video sunt fascinanti, majoritatea pentru ca NU STIU ca ii vedem. Asa ca unul rontaie ceva, unul pescuieste tacticos o biluta din nas, unul se joca pe telefon sau recupereaza ore pretioase de somnic. Niciodata nu am vazut atatea tavane de bucatarii pe video. Pentru cei cu o biblioteca pe fundal, poti uneori zari titluri neasteptate, care merg de la romancieri obscuri la filozofi existentialisti pe care nu ai apucat (vrut) niciodata sa ii citesti. 
Cel mai adesea pe fundal se vad poze superbe cu copiii in vacanta. Pana cand apar aceiasi copii urland « am terminat de facut cacaaaa! » si realizezi ca pozele depasesc realitatea chiar si cand aceasta e virtuala.

Pentru camere high definition, o sugestie ar fi sa inlaturati din biblioteca de pe fundal titluri interesante ca « Kama sutra », « Bucuriile sexului » sau « Emanuelle in provincie ». In schimb, nu e rau daca apar pe fundal aparate electronice de calitate care pot sugera o abordare artistico-superioara a divertismentului si spun despre voi ca vi se rupe de inchisoarea temporara. Este si cazul echipamentelor de sport ostentatorii, ca skiurile, rachetele de tenis sau de golf- daca nu le aveti, imprumutati-le de la prieteni sau desenati-le in photoshop ca sa aratati colegilor de servici ce experiente va asteapta imediat ce vi se va da drumul pe strazi.

In timpulvideo conferintei cineva tuseste. Se lasa tacerea. Apoi intreaba trei deodata « esti bolnav? ». Vine raspunsul timid: « Nu…sunt fumator, tuseam dinainte ». Te apuca scepticismul (de creier!) si refaci tot parcursul mental de cand ai dat mana ultima data cu colegul in chestiune si ce ai facut apoi cu mana ta. Paranoia se instaleaza usor, asa ca imediat dupa sedinta, te duci sa iti iei temperatura. Nu ai temeratura dar daca termometrul O FI  STRICAT?! Din precautie, te duci sa te speli pe maini, mai bine sa previi decat sa vindeci.

10.30: inca o sedinta, codul nu merge, Microsoft Teams nu e instalat corect, restartezi calculatorul cu un minut inainte de conferinta, urli, incerci sa te conectezi de pe telefon, racnesti, acum trebuie sa scrii numarul de dial-in pe ceva, fugi dupa hartie si pix, nici macar unul nu scrie!! Esti in final in intarziere cu 7 minute. Ai avea nevoie sa mergi la pipilica. Te intrebi care ar fi eticheta, poate poti totusi sa mergi punand conferinta pe « mute » si tragi apa mai taziu? 
Oare poti apoi sa rontai o gustarica?

11: In fine conectat! Incerci sa contribui la discutie. Realizezi ca esti pe mute, ca doar ai fost la pishu. Pana te un-mutezi, s-a schimbat subiectul. Te pui din nou pe mute ca sa eviti un moment jenant. Reflectezi la faptul ca reuniunile unde prezenta este neparticipativa echivaleaza cu a urmari o emisiune in slovaca. 
Incepi sa ratezi reuniuni, un concept de neimaginat inainte de carantina.

12: pauza, in fineee! Eziti intre a pregati mancare perimabila inainte sa expire sau ne-perimabila dar care nu se va mai gasi la supermarket?
Gatesti repede ceva, probabil ne-perimabila, niste paste, ca carne nu mai gasim de vreo 3 saptamani, sau de fapt da, la macelarie, dar avem voie doar o ora afara si trebuie sa scriem pe adeverinta ora la care am iesit, si cum coada la macelarie e de minim o ora…mancam paste, ca e mai ieftin decat 135 € de amenda ca am depasit ora. 

In timpul mesei avem divertisment: vecinii de la casa din fata, in a caror curte vedem, isi fac gimnastica zilnica. Sunt 3: un adolescent, sora mai mare de vreo 22 de ani, si mama, de vreo 50. Fac fandari, genuflexiuni, si tentative de flotari. Admirabil ca ies si respecta o rutina zilnica, penibil cat sunt de antitalent doi dintre ei. Pustiul e ok, fata e prea grasa ca sa inceapa cu exercitii asa grele, plus la fiecare aplecare mi-e frica pentru colantul ei, iar mama se preface, e o caricatura a sportivului grevist. 

De cateva zile, fata nu mai face sport (probabil colantul a crapat, si NU de Coronavirus!). Acum e intinsa pe un chaise-longue si se bronzeaza. E aproape mai dureros pentru ochi decat cand incerca sa faca sport.

14h: dupa o scurta pauza de doua ore ma intorc la calculator. Constat ca pisica a dormit pe laptop si din greseala a deschis o gramada de aplicatii si dosare. Ma intreb daca nu ar trebui sa o las toata ziua, poate ar putea face toata treaba in locul meu, si mai bine chiar!

Restul dupa amiezei lucrez, cu tensiunile obisnuite de la servici, doar ca nu ne mai uitam la ceas sa vedem cand plecam acasa.

Terminam pe la 19h de obicei, dupa care iesim in gradina comuna a blocului, in care de obicei se joca diversi copii. Stam la panda sa vedem cand intra sa se spele sau sa manance, si pac, instalam terenul de badmniton (luat de pe Amazon in prima zi de carantina), apoi o ora joaca. Chicotim cat ii vedem pe copii cu coada ochiului asteptandu-si randul la gradina (credeati ca aveti monopol la iarba si oxigen doar pentru ca aveti sub un metru cincizeci?!)

Cam asta e rutina zilnica. 
Uneori cand simt ca sunt aproape de omucidere involuntara imi iau bicicleta si ma duc la servici, unde nu e nimeni (din vreo 160 de oameni de obicei). Tristete totala. 
Saptamana trecuta am fost o zi. Am facut turul celor 3 etaje de openspace, am furat niste servetele dezinfectante, o sticla de apa minerala si un pix care scrie subtire, ca n-aveam, am stricat imprimanta, mi-am mancat pachetul la pranz, apoi am plecat acasa. Am considerat ca facusem ce aveam de facut.

Sper ca toata lumea e bine, fizic dar si mental. 

Pentru sanatatea mentala am un sfat, care sper sa va ajute: umanitatea se lupta impotriva unui dusman comun; in astfel de momente e esential sa mentinem stalpii vietii normale- anume, sa facem sa para ca o ducem mai bine decat restul lumii!




P.S: am tot cautat cum se zice la "lockdown" in romana, dar carantina nu exprima exact acelasi lucru, asa ca o sa traduc prin "izolare acolo jos", care chiar nu e departe de adevar, mai ales cand vezi valurile de divorturi!