Astazi a fost prima zi la noul job.
Revenind dupa o vacanta asa de lunga in Romanica, sincera sa fiu nu eram asa de entuziasmata sa ma intorc la lucru. Esti entuziast imediat dupa studii cand inca n-ai idee de ce ‘scarbii’ sunt sefii si ce ipocrizie generala e lumea muncii.
Dar sa nu fim pesimisti.
Asadar prima zi, trebuia sa fiu acolo la ora 9 pentru formation (‘bagatul in paine’ mai pe romaneste).
Aici incepe partea in care va voi demonstra ca destinul ma uraste cu pasiune.
Saptamana trecuta ni s-a stricat boilerul de apa calda, astfel ca instalatorul venea abia azi sa repare gaura (ati observat ca instalatorii sunt foarte legati de gauri ? Ori sa desfunde ori sa astupe). Deci omuletul, desi l-am sunat de martea trecuta sa iau un rendez-vous, nu a putut sa-si aleaga sa vina decat in dimineata primei mele zile la lucru. Ceea ce a facut ca a trebuit sa-l astept pana la 8h45 si deci sa intarzii la formation.
Mai rau decat atat, aseara am facut diaree. De la prea multe supe si ceaiuri ca sa-mi revin dupa virusul de la Revelion (an nou bun, noooahh!). O fi zis bietul intestin ca-si baga piciorul in atata lichid, il inteleg !
Deci dupa ce azi-noapte am participat la baterea recordului pentru ajuns la toaleta in mai putin de 5 secunde, pe drum spre servici s-a oprit si metroul si a ramas blocat 10 minute. Dupa care am gresit drumul…Am ajuns intr-un final transpirata, rusinata...in timpul asta natura ma chema in urlete si strigate dar mi-a fost rusine sa cer la wc ca la clasa I. Cele doua pauze de cafea le-am petrecut desigur pe tron injurand supele si viata de adult si pe cel care a inventat conceptul de ‘munca’.
La pranz ne-a invitat seful nou la masa. Eu n-as fi consumat nimic, nici apa, insa deh, se organizau asa frumos pentru mine! Dar ei au tot insistat, hai cu un entrée , hai cu un plat-dessert, ceva ! Asa ca am luat risotto ca semana cel mai bine cu orezul...Abia m-am atins de el pentru ca nu puteam sa-nghit nimic, intestinul a avut ultimul cuvant! Ironia sortii e au crezut cu totii ca-s o mare constipata...
Si peste toate astea la finalul zilei de formation ne-a tras si-n poza (pentru almanahul firmei « Uitati ce frumosi si tineri si fericiti suntem si ce iubim munca de la 9 la 20h !... ») si evident arat a crimal.
Iar pentru comentariul de langa poza ne-a intrebat ce ne place in viata si ce nu ne place, iar eu am raspuns elegant ca nu-mi plac rigizii (prostii) si administratia franceza (adica francezii cretini). Sa fi stiut ca poza si comentariile vor fi vazute/ citite de 250 de angajati poate cogitam si eu la ceva mai inteligent decat gogomaniile alea...
Acum revenind la intestin, strutztul are o poveste mai emotionanta despre diaree, din Senegal. Se pare ca stomacul european este atat de in dezacord cu mancarea de-acolo ca oricat ai incerca nu iese nimic solid indiferent de durata sejurului (el a stat o luna !).
Asadar era el cu familia la Dakar si au luat un vaporas sa se plimbe (intentie boema laudabila!). Boem-boem, dar cum a pornit vaporasul l-a taiat burta pe strutz.
Complicat sa ajunga la toaleta, in fine a fugit lasand norisor de praf in spate, s-a luptat cu oamenii si caprele ingramadite pe vapor, ajuns acolo locul era incredibil de stramt si murdar si pestilential.
Insa suferinta era atat de atroce ca nu era vremea ezitarilor. Era vremea deciziilor, ca la razboi! Asa ca si-a zis fie ce-o fi, cu Dumnezeu inainte! Si a inaintat pe frontul cu primejdia.
O data eliberat (ce trofee, ce teritorii ocupate, ALA sentiment de eliberare !!), asadar o data linistit s-a uitat in jur si a constatat inimaginabilul, neinchipuibilul ! Nu mai era hartie igienica...(daca o fi fost vreodata !!)
Imi inchipui ce sentiment de furie si neputinta te apuca intr-o asemenea situatie. Sa va spun cum s-a terminat? Va spun, ca sa nu va perpeliti de curiozitate in fata ecranului.
Bafta lui ca avea chiloti pe sub pantalonii scurti. A putut asadar lasa un sacrificiu pe rugul senegalez.
Deh, nimic maret nu s-a facut vreodata fara sacrificii, il puteti intreba pe Manole din Legenda lui Manole.
Si cu asta gata ma duc sa-mi fac niste orez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu