Ma
mut. E divortul pe terminate, adica cam intr-un an e gata. In orice caz plec in
fine din casa conjugala.
Acum,
stiu ca intrebarea de pe buzele tuturor este « unde te duci » ?
Ma rog, "a tuturor", a celor maxim 7 persoane care-mi citesc blogul, pe care ii
puteam suna sa le spun.
Pai, inca nu e prea clar. Lucrurile, adica toate
cacaturile pe care le detin si de care ar trebui sa ma despart, vor merge
intr-un box la pastrare, aici la Paris. Box ii zice spatiului unde stochezi boarfele. Dupa care voi incerca ceva nou, alta
tara, sa mai radem si de altii ca de francezi am obosit (nu ca n-ar mai fi
subiecte !). Nu zic inca unde ma duc ca in caz ca e epic fail si ma intorc
inapoi dupa o luna, n-as vrea sa va dau motive sa radeti de mine. Va spun cand
e pe roate toate povestea si chiar merge ! Dar na, cine nu risca nimic, nici
nu poate castiga nimic.
Hai
sa va povesesc cu mutatul. O placere.
Intai
si-ntai, a venit mama sa ma ajute si organizeze. Pentru ca nu-s prea organizata. Desi nu pot spune asta la interviuri. O sa
incerc sa zic : “nu sunt organizata, dar compensez cu geniul meu”.
A
venit maman de la Bucuresti cu 12 sacose de rafie, saci de gunoi albastri si niste scotch.
Adica echipata, nu asa. Ca orice roman care se respecta, sacosa de rafie nu poate lipsi de la nici o mutare, sau orice proiect maret de orice fel.
Apoi
m-a boscorodit ca cutiile de carton furate/luate de pe afara , le-am lasat in
curte in ploaie « si mai facem un cacat cu ele acum »…
Asa
ca le-am lasat sa se usuce in mijlocul salonului.
Dupa
care am purces la impachetat. Mama ar fi dat cam 80% din trentzele mele : « Mai
Dana, pe asta o ai din liceu, mai las-o mama si la altii »… « Asta
e o cârpa, da-o ! »… « Oleleleo…n-as pune rochia asta nici
prin casa ! »… « Prostia asta cand ti-ai luat-o ? »… « Hai
ma mamica ca esti si tu o doamna acum nu te mai poti imbraca ca la 16 ani »…
Asa
ca am dat tot…sau ma rog, de ce m-am indurat (am mai salvat din ele dupa ce a plecat
mama), apoi ne-am pus pe impachetat, ne-am certat ca nu tin scotch-ul bine, ca ma
distram spargand bulele din rola de ambalaj cu bule, ca de ce stau jos cand
sunt atatea de impachetat, cum cred eu ca ne va ajunge timpul…, ca ce dracu am
facut cu foarfeca aia ca acum o secunda era aici ! si in general cand nu
mai aveam de ce sa ne certam ne intrebam
amandoua cum de m-am maritat cu asa un barbat reusit ca Julien. Asta e o
intrebare fara raspuns stil sensul vietii. Stii ca n-are raspuns dar ti-o pui
totusi, cine stie ?
Apoi
mama si-a facut stock-ul de branze si saucisson si s-a dus la ea acasa ca o
astepta pesica.
Am
ramas singura cu sacosele de rafie si cutiile de carton uscate de-acum.
Cel
mai amuzant a fost cand a venit viitorul fost sot acum cateva seri, a zis ca ce
mare balamuc am facut, apoi a gasit un metru liber, si-a pus niste muzica
africana si s-a apucat sa danseze intre cartoane. Cu dat din cur si aruncat
brate in stanga si-n dreapta. Era asa un moment foarte suprarealist, genul ala de
nu stii daca sa razi sau sa plangi. Am vrut sa si filmez toata mascarada ca
sa-mi amintesc cu ce clov m-am maritat si sa n-am nici un regret niciodata. Sau
de fapt poate el a inteles adevarul si trebuie sa vezi in orice circumstanta
partea buna a lucrurilor.
Ce
mi se pare mie greu la impachetat ? Pai de exemplu maruntisurile care
stateau in diverse ascunzatori de unde nu deranajau pe nimeni. Ei bine aveam de
toate acolo, de la ace de siguranta, brelocuri, ochelari de soare, un papirus egiptean,
o pisicuta de decor, o scoica nostalgica, tratamentul de hemoroizi DAR si de
negi (da, stiu…), carti de vizita, cartile de student ( !), si caaaate
alte cacaturi care, varsate pe jos, nu numai ca nu le poti arunca dar cum sa le
triezi ?! Asa ca le ocolesti, vreme de cateva saptamani pana te loveste
inspiratia intr-o zi. Si faci un carton numit « Nimicuri » (a nu se
arunca !!)
Am
inchiriat si spatiul de depozitare respectiv in care-mi voi depozita toate cacaturile, pe o
suma importanta, iar firma care-mi inchiriaza boxul nu e desigur responsabila
(ca de obicei responsabilitatile lor se opresc la luatul banilor). Acum sincer
daca mi-ar fura cineva porcariile, intai ca as fi in admiratie pentru asa o
motivatie, si doi, m-ar scapa de o grija, mi-as zice ca a decis Universul in
locul meu si-am facut o treaba.
Ieri a venit un prieten roman sa ma ajute.
Momentul mutatului adevarat. Numai ca de dimineata m-am trezit cu un torticolis, abia
imi miscam capul, ma ustura si gatul si mai si putzeam de la subtioara dreapta
(si doar aia dreapta !). Mai nou put. E perfect cand vrei sa-ti refaci
viata. O combinatie detonanta. Cand concurezi cu pustoaice de 25 de ani care si
ele sunt pe aceeasi piata numai ca ele NU put, NU au torticolis si nici nu l-au
impachetat pe Mihail Sebastian in pungi de rafie…
L-am
repezit si pe amicul roman care venise sa ma ajute, in mod mama. Acum eram eu mama si amicul meu eu. Na, fiecare vrea sa fie sef de proiect la un moment dat.
In
tot acest timp ma ocupam si cu business, pentru ca mai vand mobile pe un site. Au venit
doi romanasi sa cumpere canapeaua, s-au chinuit sa o scoata vreo juma de ora,
pana cand le-a dat prin cap sa schimbe unghiul ca sa o poata scoate !
Einstein nu altceva ! Le-am vandut si o comoda in banii aia ca deh,
romanii ii fraieresc pe alti romani de pe vreama dacilor. Glumesc, sunt de
super calitate toate mobilele. Am un frigider de vanzare daca intereseaza pe
cineva. Pe care am incercat sa-l vand tuturor celor care vroiau sa-mi cumpere bicicleta (nene, ruleaza daca fumezi ce trebuie!) dar ai naibii au ramas incapatzanati.
Bun,
seara am plecat in fine sa ducem lucrurile la box. Am burdusit masina, ne-am
dus, lacat mare pe boxul meu si nu mai era nici un angajat prezent, tre sa ma intorc
luni. Asa ca dupa ce le-am aratat cutiilor frumosul Paris, le-am lasat fix in
masina, la locul lor, trebuie sa verific ca n-a spart nimeni masina azi noapte sa
le ia. Desi mi-ar cam face un favor de fapt.
Asa
ca mutarea avanseaza : m-am mutat din casa in curte si din curte in
masina. Luni ma mut intr-un box de 3m. Noi sa fim sanatosi ! O sa facem
bine !
N'hésites pas à donner ta robe rougre !
RăspundețiȘtergereMult succes, Dana, cu mutatul in alta tara. Sper sa-ti mearga lucrurile din ce in ce mai bine si sa fie cu noroc aceasta schimbare. Sa stii ca ma numar si eu printre cei 7 care iti citesc blogul :)
RăspundețiȘtergereSunt mai mult de șapte. :))
RăspundețiȘtergereDar unii nu se arata ,citesc din umbra.M-ai scos de multe ori din stari neplacute .Am decis sa ies la lumina ca sa iti urez sa iti gasesti locul si fericirea.
Si sa nu iti pierzi umorul.Din experienta proprie stiu ca te ajuta in situatii grele.
Succes !
Hai ca o sa supravietuiesti cu siguranta...si chiar mai bine ;-)
RăspundețiȘtergereAi un simt al umorului de invidiat...si eu nu invidiez asaaa...pe oricine :-P :))))
Multa bafta...si mai scrie ...ca-mi place muuulllttt! :-)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCei mai rau a trecut daca ai pus pe blog.Asteptam continuarea.Eu mai rar pe aici.
RăspundețiȘtergereLa fel am simtit cand dupa ce am dus in pivnita toate aiurelile pe care un om echilibrat la cap le-ar fi donat/aruncat/transformat in alte nimicuri pe principiul RRR. A venit o inundatie teribila si le-am aruncat apoi pline de apa. Destinul functioneaza si in cazul nimicurilor, clar!
RăspundețiȘtergereMult succes in continuare! Daca ai schimbat macazul si urmeaza o cariera artistica iti urez traditionalul „merde!”.
Si desigur, va fi bine. Caci multi spun asta cu aerul acela ca stiu ei cum va fi. N-are cum sa fie rau!
M.
Buna! esti bine? ganduri bune si viata fara griji!
RăspundețiȘtergereDana, am fost si eu pe acolo, inclusiv cu mutatul din casa lui si cu mama sa ma ajute. It gets better with time, dar noile inceputuri ajuta. Mai scrie-ne pt ca vrem sa avem vesti!
RăspundețiȘtergereMult succes in toate!
esti bine?
RăspundețiȘtergereSalut!
RăspundețiȘtergereEu sunt unul dintre cei din umbra, n-ai mai scris nimic de ceva timp, te citesc cu drag. Esti bine?
Succes!