duminică, 25 august 2013

Tabloul satului de vacanta

Data trecuta va « amenintam » ca o sa va povestesc cum era la satul de vacanta unde ne-am petrecut o saptamana cu socrii si sotul.

Programul asta se cheama « Pierre& vacances », e o firma imobiliara care a cumparat diverse sate de vacanta si le inchiriaza. In general prestatii bunicele pentru bugete familale.

Bun, si inclus ai 3 farfurii, piscina, marea e mai departe, adica n-ai venit la mare sa chiar vrei sa te duci la mare, doar nu esti prost…te mai duci, dar cu naveta, care trece din doua in doua ore, sau cu pe jos, hai ca nu-s decat 3 kilometri. Plus ca la dus coboara, dar sa vezi la intors distractie, ca numai urca…

In fine, deci cu piscina, foarte frumoasa de altfel, cu « débordements » (adica dinaia de ai impresia ca vezi curge cu apa cu tot pe partea cealalta, dar de fapt nu curgi nicaieri, in fine, depinde la fiecare de gabarit…)

Dimineata, cum ajungi la piscina, auzi diverse glasuri pitigaiate de femei care racnesc dupa sotii lor burtosi unde sa puna prosopul : « Nu ALAaaaaa !! Ti-am zis LANGA !!»…Bietii soti buimaci care se tarasc ca niste omide cu genti enorme de plaja, niciodata nu le nimeresc, pentru ca ele sezlongurile, sunt extrem de strategice, nu poti sa-ti pui prosopul la-ntamplare.

Dupa care vezi sotiile furioase, smulgand gentile din bratele binevoitorare ale sotilor si aruncand echipamentul pe sezlongul DE LANGA palmier, pe care-l mentionase din prima, dar « tu surd », nimic nu stii, decat cum sa bei seara cat mai multe beri, ca doar sunt gratis!!

Si asa incepe o dimineata promitatoare…asta pentru cuceritori, ca loserii care ajung pe la un 11h, nu mai prind nici un sezlong, chit ca si-au asternut unii proposopul dupa care s-au carat definitiv. Carpa civilizationala cu Mikey pe ea marcheaza statusul, invingator sau loser. Soarta sezlongului este sa fie ocupat, putin conteaza daca chiar sta cineva pe el.

Urmeaza micul dejun, locul unde totul e posibil : aici vezi grasi alergand de frica ca se termina fasolea cu carnatii, grasane dand din coate si spulberand din calea lor orice forma de viata care ar dori cumva vreun mezel, tineri copii care vomita pe papucii mamelor combinatia fatala de lapte si fructe. Si tot asa…in general trebuie sa ai stomac tare sa vezi aceasta desfasurare de forte.

Intors la plaja, asisti apoi la un spectacol de tenacitate : cine rezista cel mai mult la soare ? Asta desigur in timp ce citim articole cu efectele daunatoare ale soarelui, nebunatic mic !
E o lupta stoica a prajitului la soare, o lupta ce indica determinarea individuala, rezistenta in fata acestui astru inflacart. Carnuri omenesti prajite : juma de ora cu fata in sus, juma de ora cu fata in jos, sotii se freaca reciproc pe spate cu mult zel ca « soarele e periculos mama !! ». Amandoi urla dupa piciul din piscina care nu vrea sub nici o forma sa-si dea cu crema. El prefera sa faca bombe in piscina si sa ude prosoapele loserilor care n-au apucat sezlong. Asta va e pedeapsa fraierilor care ati venit in vacanta ca NU va sculati de la 8 ! Poftim un val !!

Se urla, soarele arde, si zgomotul cel mai enervant din lume devine tarsaitul slapilor pe ciment : flip-flop, plici-ploc, hîrsti-fîrsti.

Femeile rosii ca carnea de vitel asuda, dar trebuie, ca daca nu te-ntorci bronzat din vacanta n-ai nici o dovada ca te-ai distrat.

Ziua se termina glorios cu cina si programul de karaoke, la care n-am fost, insa auzeam din camera zbieretele afoane ale doamnelor durdulii din timpul zilei.


E promis, la anul mergem la munte. Cu cortul, pe o colina. Dar mai e mult pana la anul…

miercuri, 14 august 2013

St Tropez, cainele, mutatul, the gaura

Am revenit din vacanta. Ce frumos a fost, era sa ne omorim cu socrii !

Prima saptamana am fost doar eu cu ei, in a doua a venit si strutzosenia. Norocul meu, ca cred ca chiar ne bateam. Asa, sotul reusea sa-i ironizeze fara sa fie obraznic (cum as fi parut eu daca ziceam ceva !)

De exemplu radea de ei cand la plaja, in loc sa faca si ei ca toata lumea, PLAJA (dupa cum ii spune si numele), ei erau pe telefoanele mobile, priviti de la distanta ai fi zis ca cine stie ce afaceri de anvergura incheie, or fi ajuns vapoarele in port, a cazut bursa...cand colo, unul vorbea cu ma-sa si celalalt suna sa intrebe de catel. Care catel era si el in concediu, dar cu prieteni de familie. Slava domnului ca n-a fost cu noi catelul, este singura parte pozitiva din toata povestea. 

N-ati vazut catel mai antipatic si mai rasfatat (dar v-am mai povestit de el).

Era sa nu ne mai vorbim cu mama soacra cand am indraznit o data sa spun de catel ca sigur ca-l plac, dar mai ales cand doarme. Maaama, razboi rece si-alta nu !

Da, are o voce catelul de parca are avea coaiele prinse-n sertar, si racneste non-stop, de exemplu daca vrea sa-i dai sa guste ceva, sau daca vrea sa se joace, stilul lui de joaca-unic in lume !- fiind de a te face sa alergi tu, si el sa se uite, altfel nu-i distrat…si racneste asa cu vocea aia pana alergi. Razboiul nervilor, de obicei ai oamenilor sunt mai moi si se pun pe alergat dupa ratusaca cainelui.
Asta in cazul cand sunt stapanii acasa ca cu mine n-a facut pana acum figurile astea. O data am ramas cu el singura si i-am spus pe romaneste: “Ori te potolesti ori vei intelege ce-nseamna un sut in cur, sa nu mori fara sa afli”. S-a potolit instant, cred ca e bilingv sau ceva.

Dar revenind la vacanta, cu strutztul acolo, eram in sudul Frantei, intr-o statiune langa St Maxime. Statiunea unde eram noi (Les Issambres) cam plictisitoare dar St Maxime de langa foarte dragalasa.

Intr-o zi ne-am dus la St Tropez, sa vada si ochiul meu pentru ce atata tevatura. Cea mai frumoasa parte a fost transportul cu vaporasul pana acolo, valuri, mare si copii linistiti.

St Tropez e o statiune de fitosi dar de-aia cu bani multi de tot, gen pentru ei 40 000 de euro sunt ca pentru noi 20 de euro (ca sa le rezum valoarea).
Erau taticule la sfantul Tropez niste iahturi enorme care mi-aminteau mult de blocurile staliniste in modelul mai lucios. Niste mastodonti care taie privelistea la port, care ar fi putut fi frumoasa par ailleurs.

Stradutele foarte sarmante, insa pe ele in loc sa gasesti buticuri cu produse de provincie de exemplu, cum ai crede intr-un orasel din Sud, gasesti Louis Vuitton, Dior si Chanel. Ca doar logic, cand te duci la plaja ce vrei sa-ti cumperi rapid ? O geanta Hermès !! Zau de nu prefer Gogoasa Infuriata! Sau hamsii batute de soare, miam! (cred ca ar avea un super succes si la St Tropez de altfel, am putea sa le tragem o sigla de Chanel pt fitosi...asta ideea de afacere!!)

Pentru ca era caldura mare mon cher la St Trop, mi-am luat si eu o inghetata. Distractia a costat 13 €, drept pentru care mi-a fost rau toata seara, cred ca mi-a cazut rau vestea cu nota, « intristarea » cum o numim (in franceza cand ceri nota poti spune : «  la douloureuse », si am inteles acum de ce !!). Ca sa nu va spun ca chelnerul cand ne-a vazut, ne-a cantarit dintr-o privire, privire care parca zicea "pftiu, ce fete de latzei aveti!" si si-a deschis intrarea in scena cu replica: "Ce vreti?", de cred ca daca nu stiam deja ce vrem, ne dadea si doua labute peste ochi (dar labute de St Tropez!)

La intoarcerea spre Paris, am rulat 950 de kilometri pana la Paris, pe bancheta din spate. Socra-miu conduce prost spre extrem de prost, ne-a dat numai cu nasul in scaune, de la plecare n-am mancat nimic sa nu cumva sa vomitam pe tapiseria de piele.

O sa va povestesc mai multe de la satul de vacanta in care stateam, in postul urmator, o sa am timp sa-i toc pe toti calatorii !

Ajunsi acasa la noi, am zis sa purcedem cu mutarea (o data!!), ca lasaseram totul in paranteza.

Adica am adus toate lucrurile la casa noua, care arata ca dupa bombardament, chiloti in bucatarie, rachete de tenis in baie, o cada in curte (o sa aflati imediat de ce) ai fi zis ca e imaginatia lui Dali cand ii era rau de la lingurica.

Dupa ce am adus la casa noua TOATE lucrurile de la apartament si de la socrii (ca mai erau ramase pe la ei de pe vremea cand eram lipitori), ne-am dat seama ca ne mai lipsesc niste chestii esentiale la casa noua, gen internet, si ca am face mai bine sa mai dormim la socrii putin (spre disperarea mea !!) asa ca mi-a zis strutztul, dupa ce aranjasem tot in dulapurile noi: « ia-ti niste lucruri de la casa noua, dormim la mama». 
Asadar fetisul nostru, ca suntem perversi mici, este sa plimbam tzoalele. Cum vedem ca am adus TOT, hop, sa mai intoarcem niste lucruri DE UNDE le-am adus !! Ne distram…

Aseara am dormit in fine prima noapte la noi in casa noua, si venea un curent de aer…
Sa va explic cat suntem de debili, si eu, si sotul, si dl. Fane, muncitorul lui peste : la noi in camera aveam o cada (aia de era in curte), si era ea intr-un colt al camerei, stiti, camera dinaia de artist (iar initial strutztul vroia sa-si puna pianul in celalalt colt, sa-mi cante Chopin cand ma sapuneam ! Va imaginati tigania pamantului !)…

Numai de-a naibii, ca sa nu fim tigani, am transformat cada in dus. Deci avem in continuare baia in dormitor, si nu in baie, ca la alti oameni normali. Nici cada nu mai e in curte…(insa poate cu putin noroc va fi pianul!!)

Ei, deasupra dusului nou instalat sunt niste halogene, si cum ne stiu reusiti mi-era frica sa nu sarim dreacu-n aer cu ele cu tot, asa ca am emis ideea de a face o aerisire langa dus (deasupra). 

Domnul Fane a fost de acord (ca la dracii era primul !), strutztul e de acord cu orice unde nu trebuie sa faca el ceva (daca e inclusa lenea, e acceptat din start), asa ca a facut nea Fane aerisire. Anume a gaurit peretele. 
Aceasta decizie desteapta (cu gaura din zid aferenta) a fost luata vara, cand era cald. Acusi ca-s 20° parca as revoca decizia...pai intra taticule un frig prin aerisirea aia, de ma-ntreb ce ne-om face la iarna! (Fuego mi-ar spune ca regretele-s tarzii...si ce dreptate ar avea!)

Deci practic ne-am descurcat sa facem o gaura-n perete cu o plasa de tantari pe dinafara, sa nu cumva sa intre tantari, noooa, ca suntem senibili! Ca frigul…ei, ne-om cali cu vremea !! Asa ca se face frig in toata camera, nu doar la dus, ca e deschisa povestea asta, daca scoti un brat de sub plapuma, ingheti instant (iar asta e in lua august, marturie proaspata de azi-noapte!)

Deci à présent ma perpelesc sa vedem cum vom putea izola minunatia aia de aerisire.


Azi de dimineata, primele mele cuvinte catre sotul meu, pianist de talent, au fost : « Auzi, stii sa torni beton ? »…