duminică, 24 aprilie 2016

MA MUT!

Ma mut. E divortul pe terminate, adica cam intr-un an e gata. In orice caz plec in fine din casa conjugala.

Acum, stiu ca intrebarea de pe buzele tuturor este « unde te duci » ? Ma rog, "a tuturor", a celor maxim 7 persoane care-mi citesc blogul, pe care ii puteam suna sa le spun. 
Pai, inca nu e prea clar. Lucrurile, adica toate cacaturile pe care le detin si de care ar trebui sa ma despart, vor merge intr-un box la pastrare, aici la Paris. Box ii zice spatiului unde stochezi boarfele. Dupa care voi incerca ceva nou, alta tara, sa mai radem si de altii ca de francezi am obosit (nu ca n-ar mai fi subiecte !). Nu zic inca unde ma duc ca in caz ca e epic fail si ma intorc inapoi dupa o luna, n-as vrea sa va dau motive sa radeti de mine. Va spun cand e pe roate toate povestea si chiar merge ! Dar na, cine nu risca nimic, nici nu poate castiga nimic.

Hai sa va povesesc cu mutatul. O placere.

Intai si-ntai, a venit mama sa ma ajute si organizeze. Pentru ca nu-s prea organizata. Desi nu pot spune asta la interviuri. O sa incerc sa zic : “nu sunt organizata, dar compensez cu geniul meu”.

A venit maman de la Bucuresti cu 12 sacose de rafie, saci de gunoi albastri si niste scotch. Adica echipata, nu asa. Ca orice roman care se respecta, sacosa de rafie nu poate lipsi de la nici o mutare, sau orice proiect maret de orice fel.



Apoi m-a boscorodit ca cutiile de carton furate/luate de pe afara , le-am lasat in curte in ploaie « si mai facem un cacat cu ele acum »… 

Asa ca le-am lasat sa se usuce in mijlocul salonului.

Dupa care am purces la impachetat. Mama ar fi dat cam 80% din trentzele mele : « Mai Dana, pe asta o ai din liceu, mai las-o mama si la altii »… « Asta e o cârpa, da-o ! »… « Oleleleo…n-as pune rochia asta nici prin casa ! »… « Prostia asta cand ti-ai luat-o ? »… « Hai ma mamica ca esti si tu o doamna acum nu te mai poti imbraca ca la 16 ani »…

Asa ca am dat tot…sau ma rog, de ce m-am indurat (am mai salvat din ele dupa ce a plecat mama), apoi ne-am pus pe impachetat, ne-am certat ca nu tin scotch-ul bine, ca ma distram spargand bulele din rola de ambalaj cu bule, ca de ce stau jos cand sunt atatea de impachetat, cum cred eu ca ne va ajunge timpul…, ca ce dracu am facut cu foarfeca aia ca acum o secunda era aici ! si in general cand nu mai aveam de ce sa ne certam ne  intrebam amandoua cum de m-am maritat cu asa un barbat reusit ca Julien. Asta e o intrebare fara raspuns stil sensul vietii. Stii ca n-are raspuns dar ti-o pui totusi, cine stie ?

Apoi mama si-a facut stock-ul de branze si saucisson si s-a dus la ea acasa ca o astepta pesica.

Am ramas singura cu sacosele de rafie si cutiile de carton uscate de-acum.

Cel mai amuzant a fost cand a venit viitorul fost sot acum cateva seri, a zis ca ce mare balamuc am facut, apoi a gasit un metru liber, si-a pus niste muzica africana si s-a apucat sa danseze intre cartoane. Cu dat din cur si aruncat brate in stanga si-n dreapta. Era asa un moment foarte suprarealist, genul ala de nu stii daca sa razi sau sa plangi. Am vrut sa si filmez toata mascarada ca sa-mi amintesc cu ce clov m-am maritat si sa n-am nici un regret niciodata. Sau de fapt poate el a inteles adevarul si trebuie sa vezi in orice circumstanta partea buna a lucrurilor.

Ce mi se pare mie greu la impachetat ? Pai de exemplu maruntisurile care stateau in diverse ascunzatori de unde nu deranajau pe nimeni. Ei bine aveam de toate acolo, de la ace de siguranta, brelocuri, ochelari de soare, un papirus egiptean, o pisicuta de decor, o scoica nostalgica, tratamentul de hemoroizi DAR si de negi (da, stiu…), carti de vizita, cartile de student ( !), si caaaate alte cacaturi care, varsate pe jos, nu numai ca nu le poti arunca dar cum sa le triezi ?! Asa ca le ocolesti, vreme de cateva saptamani pana te loveste inspiratia intr-o zi. Si faci un carton numit « Nimicuri » (a nu se arunca !!)

Am inchiriat si spatiul de depozitare respectiv in care-mi voi depozita toate cacaturile, pe o suma importanta, iar firma care-mi inchiriaza boxul nu e desigur responsabila (ca de obicei responsabilitatile lor se opresc la luatul banilor). Acum sincer daca mi-ar fura cineva porcariile, intai ca as fi in admiratie pentru asa o motivatie, si doi, m-ar scapa de o grija, mi-as zice ca a decis Universul in locul meu si-am facut o treaba.

 Ieri a venit un prieten roman sa ma ajute. Momentul mutatului adevarat. Numai ca de dimineata  m-am trezit cu un torticolis, abia imi miscam capul, ma ustura si gatul si mai si putzeam de la subtioara dreapta (si doar aia dreapta !). Mai nou put. E perfect cand vrei sa-ti refaci viata. O combinatie detonanta. Cand concurezi cu pustoaice de 25 de ani care si ele sunt pe aceeasi piata numai ca ele NU put, NU au torticolis si nici nu l-au impachetat pe Mihail Sebastian in pungi de rafie…

L-am repezit si pe amicul roman care venise sa ma ajute, in mod mama. Acum eram eu mama si amicul meu eu. Na, fiecare vrea sa fie sef de proiect la un moment dat.



In tot acest timp ma ocupam si cu business, pentru ca mai vand mobile pe un site. Au venit doi romanasi sa cumpere canapeaua, s-au chinuit sa o scoata vreo juma de ora, pana cand le-a dat prin cap sa schimbe unghiul ca sa o poata scoate ! Einstein nu altceva ! Le-am vandut si o comoda in banii aia ca deh, romanii ii fraieresc pe alti romani de pe vreama dacilor. Glumesc, sunt de super calitate toate mobilele. Am un frigider de vanzare daca intereseaza pe cineva. Pe care am incercat sa-l vand tuturor celor care vroiau sa-mi cumpere bicicleta (nene, ruleaza daca fumezi ce trebuie!) dar ai naibii au ramas incapatzanati.



Bun, seara am plecat in fine sa ducem lucrurile la box. Am burdusit masina, ne-am dus, lacat mare pe boxul meu si nu mai era nici un angajat prezent, tre sa ma intorc luni. Asa ca dupa ce le-am aratat cutiilor frumosul Paris, le-am lasat fix in masina, la locul lor, trebuie sa verific ca n-a spart nimeni masina azi noapte sa le ia. Desi mi-ar cam face un favor de fapt.


Asa ca mutarea avanseaza : m-am mutat din casa in curte si din curte in masina. Luni ma mut intr-un box de 3m. Noi sa fim sanatosi ! O sa facem bine !


marți, 12 aprilie 2016

IN DA CLUB

Am fost in club sambata seara. Cu doua romance si o poloneza. Clubul se cheama “Barrio Latino”.

Si, asa cum ii spune si numele, e plin de…negri si arabi. Normal, suntem in Franta. E politic incorect sa spui aceasta fraza « negri si arabi », daca spun aceste doua cuvinte in combinatia asta sunt catalogata direct rasista in Franta, desi ea per se, e o constatare. 

Bine, fie, deci erau indivizi din Africa si  indivizi din tari arabe la barul asta. Cu care n-am nimic, ma bucur ca le place muzica latino.

Cu aceasta ocazie festiva, am constatat de asemenea ca sunt o baba deranjata. Ma deranja asa : muzica prea tare, ma bateau pantofii, ma iritau oamenii care se lipeau ca nu era loc, nu era suficient aer, barul era prea departe si alcoolul prea putin in bautura (probabil de-aia eram asa de deranjata de tot!), chilotii imi intrasera in fund si eram prea « doamna » sa-i scot (in plus eram atat de lipiti unii de altii ca probabil i-as fi scos pe-ai vecinului…), mi-era frica de un incendiu, de un kamikaze, de un cot un coaste, si ca nu voi gasi taxi. Cu toate aceste ganduri ma distram de minune!

Ne-am tras desigur in poza sa vada dusmanii ce tinere suntem si ce bine ne distram. In poza parem asezate dar nu aveam masa, desigur, l-am mituit pe chelner pret de o poza sa ne lase sa ne asezam la masa unor mafioti. Ca sa para ca avem valoare (avand masa !). Pacat ca n-a iesit si sampania oamenilor in poza, sa parem si super bogate, nu doar cu valoare !

M-am distrat mai ales la o faza foarte amuzanta, anume cu una din amicele mele care e blonda si frumoasa, si care incerca sa evite privirea unui negru doi pe doi, cu o basca pe frunte asa –pentru mister- un tricou decupat la pectorali - sa vada lumea ca nu trage de fiare ca prostul – si niste blugi mulati de strigau fesele « libertate !!! »
 Domnul dansa efeminat ca Shakira si credea ca e extrem de seducator cu dansul lui din muschi si buric. Iar prietena mea incerca sa nu-i prinda privirea, asa ca se uita cumva in zig-zag in timp ce dansa, pe doua carari cumva « pac, nu m-ai prins », « pac, ma uit in dreapta, tu in stanga, fraere », « pacpacpaaaaaacccc ».
Intr-un final a fost tot ala mai smecher, a prins-o si-a dansat-o putin, iar ea a limitat daunele spunandu-i ca nu vorbeste franceza ! Si in general nu vorbeste nici o limba dar mai ales nu pe a lui, oricare ar fi aceea.


Erau tot felul de aratari la zgomoteca asta, doamne de varsta a treia imbracate in rochii mulate cu imprimeu leopard, le-am numit « Caltabosii ».

Eu nu stiu ce mai poti sa speri pe la 45 de ani cand esti grasa si obosita si te duci la bar la agatat. Adica eu inca arat corect (macar nu opresc copiii din crestere cand te uiti la mine) si TOT nu ma duc la discoteca cu intentia sa agat (ci cu intentia sa pastrez relatia cu patul interesanta, sa ni se faca dor unul de altul un pic). De altfel ce-ar fi de agatat ?! Nici haina in cuier, ca e garderoba 2 euro, si angajatii declara ca in caz de orice, ei nu sunt responsabili ! 

Dar de fapt mint, pentru ca m-a agatat un neamt la discoteca la care-am fost de Revelion, foarte frumusel de altfel dar ma enerva accentul lui metalic (o sa mor singura, stiu). Si in plus, in primul sms pe care mi l-a trimis cand s-a trezit din betie cam pe 3 ianuarie, a adaugat o poza cu el semi-dezbracat cu muschii fata-profil. I-am raspuns ca n-am nimic de carat in imediat, dar apreciez intentia. La a doua si ultima lui tentativa, i-am zis ca ma tem ca nu-s destul de buna pentru el, ca poza lui indica ca si-ar fi superior si lui insusi. Desigur nu m-a mai cautat.

Ma gandeam de fapt ca cel mai bun plan e sa devin propriul meu barbat : adica mustata/barba check, independenta sunt, imi platesc oricum singura, ma fac sa rad singura…astept sa-mi creasca si un coi si cred ca problema e rezolvata.

Dar sa ma intorc la sambata : am plecat de-acolo pe la 1, am zis sa iau Uberul. Francezii, care urasc capitalismul cum uraste Marean gramatica, s-au gandit sa reglementeze Uber-ul, asa ca acum costa cat un taxi, adica tre sa fii milionar sa ti-l mai permiti. Inapoi asadar la prietenul metrou.

La metroul parizian intr-o sambata seara, este ca la Curtea Miracolelor. Toata lumea e beata si vrea sa iasa in evidenta. Unul vroia sa iasa in evidenta aruncandu-se pe sine, de fapt a si sarit, cu doua minute inaintea venirii metroului, si doar o muiere si cu mine am strigat de pe peronul celalalt, restul erau suficient de beti si/sau lasi sa nu intervina in vreun fel. In final omul respectiv s-a gandit ca nu merita lasata planeta unor asemenea prostovani si a revenit pe peron. Cu un ceas gasit pe sine !! Adica a si optimizat tentativa de suicid !

Ce-am mai vazut ? O duduie vomitand gratios in metrou, langa ea niste pusti care se vroiau cool si fumau si ascultau rap frantuzesc (ceea ce explica de ce dadea la rate doamna), si inca o duduie care era in lipsa de afectiune si a intrat in vorba cu mine, imi spunea ca revine de la o nunta de la Casa Armatei si i-a dat afara la ora 1 ca doar atat era platit (francezi zgarciti).

De la metrou am traversat si un mare pod pana la mine si-am mai mers vreo 15 minute pe jos si am ajuns in fine acasa !

Asta a fost sambata seara glamour, am o viata de ma invidiez si eu pe mine !