Nunta romaneasca

Hai ca in fine apuc sa scriu un post cu nunta romaneasca.

Da, gata, m-am maritat, nu mai sunt pe piata. Mai bine, ca e o piata complicata, cu fluctuatii si usor instabila. Mai rau ca Nasdaq.

De unde sa incep ? Ar trebui sa incep cu sfarsitul ca sa va arat ce talente de autor nemaivazute am, dar o sa raman pe clasic sa nu va zapacesc.

Ne-am dus noi la Romanica, cu mic cu mare, unul mai francez ca altul. Am mobilizat juma de Romanie pentru nunta asta, cum sa-i luam pe francezi, unde sa-i culcam, cum sa-i distram…ca in final ei sa stea numai la mama in curte, au preferat via mamei pana si Casei Poporului. Ne-au zapacit cu prezenta, noi speram ca de joi pana sambata o sa se duca si ei la plimbare, sau o sa stea la ei la hotel, ei bine nu. Pe capul nostru una-ntruna, soacra-mea care cumpara cate 100 de grame de cirese pe vara, a dat iama in cele 7 kile de cirese cumparate de maman pentru noi. Si-au facut unghiile TOTI la « doamna Mihaela » care la facea si conversatie in franceza « vous voulez…sa va dau cu piatra ponce » ?...asa ca nu faceam traduceri doar pentru mama si doamna Aurica insarcinata cu sarmalele, ci si pentru Mihaela care vroia sa le povesteasca cum e viata in Ferentari. Cu traducator.

Bun, dupa ore de carat ligheane pentru pielitele micutilor, strutztul s-a dus sa se pregateasca de petrecerea burlacilor, cu prietenii mei baieti. Si cu nasu’ papanasu’. I-am instruit sa mi-l aduca pana la doua dimineata pentru ca a doua zi era nunta si n-as fi vrut sa risc sa vomite pe popa. Ironia sortii de dupa ne-a demonstrat ca mai degraba ar fi vomitat popa pe noi, care era beat muci (pe langa senililiatatea notata deja anterior nuntii).

De altfel cand m-a spovedit, singurul lucru care-l interesa era sa stie daca am vreo crima la activ. Eu am incercat sa abstractizez dialogul cu « nu-s destul de toleranta cu oamenii… » dar mi-a taiat-o brusc cu un « nici n-ai nevoie ca te iau de prost ! Ia zi, ai omorit pe cineva ?... » pai nu, decat daca numaram mustele de bucatarie si gandacii de colorado, dar in ultima vreme si pe-astia ii las sa caute o soarta mai buna…

Revenind la burlaci, strutztul s-a intors ca o floare pe la 4 dimineata, a incercat cheia de la casa din Paris la poarta mamei, vreo juma de ora, n-a mers, asa ca m-a sunat. I-as fi tabacit si fesele daca nu m-ar fi amuzat asa de tare toata situatia. Viitorul sot francez revine din Centrul Vechi mort de beat, entuziasmat de ce femei frumoase « vous avez ici à Bucarest ! », se insoara a doua zi la ortodocsi, o slujba din care nu va intelege nimic, si n-are dreptul sa doarma in pat ca a venit prea tarziu si mama e obosita ca a stat sa servitoreasca dupa « neamurile tale care in loc sa se plimbe sa vada dreacu si ei ceva din orasul asta, au stat gramada pe capul nostru, o siesta n-am putut sa facem »…

In fine, ne-am culcat, dupa ce am dat gata amandoi o rotita de cascaval, strutztul fiind atat de beat incat a uitat ca el nu mananca branza…

A doua zi (ziua cu nunta deci) eu m-am sculat de dimineata ca trebuia sa alerg : machiaj, coafat, dat fata la intors, etc. Domnul sot trebuia sa plece la nasi sa se imbrace la fix ora 13. Pe la 13h30 o sun pe mama de la coafor sa vad ce si cum. Aflu cu stupoare ca strutztul dormea de rupea patul (ca emotiile insuratorii erau in sticlele de bere/ vodka doborite in noaptea dinainte). 
Cum mama refuza sa puna furtunul pe el (sau facaletul !) mi l-a dat la telefon si in 2 secunde era gata imbracat de nunta logodnicul. 

In fine, pe la 3 au venit nasii, cu strutzt si acordeonist. Folcloric de-a dreptul.

Organizarea era sa trimitem un sofer sa-i ia pe francezi de la hotel la ora 3, cand venea acordeonistul. Ei bine ne-am descurcat sa uitam de ei. Ne-am amintit pe la 15h45 cand erau francezii transpirati si plini de nervi, dar in fine, tot au prins ceva din nunta.

La biserica, mai folclor : nimeni nu stie ce se face si cum, trebuia sa intru cu o ruda de sange barbat, n-avem asa ceva, gasisem un prieten de familie, dar care nu ajunsese inca, asa ca l-am luat rapid pe tatal vitreg al strutztului.

Sluja a fost lunga dar amuzanta. Popa, dupa cum v-am spus mai devreme, isi sarbatorise onorabila etate de 70 de ani. Asa ca era intr-o forma mare. Trebuia sa-i recite prenumele strutztului « Julien Roland ». Julien a mai fost cum a mai fost, dar Roland nu l-a nimerit o data. Astfel ca slujba a fost masacrata de memoria scurta spre inexistenta a preotului…care l-a facut pe bietul strutz Rolando, Ronaldino, Donald, numai Roland nu…sa le fie invatatura de minte parintilor care au avut prea multa imaginatie ;))

Ce inspiratie pe mine ca n-am scris toate prenumele lui, cum ceruse preotul, ca am fi fost si-acum acolo : il mai cheama –pe langa Julien Roland- si Didier Christian. Astea doar prenumele ! Uf !

In orice caz, sunt oficial maritata cu Donald, daca va intereseaza.

In schimb corul a salvat toata sluja, noroc cu el ca altfel era chiar cu totul o caricatura.

La un moment dat popa a intrebat-o pe socrosenie (in romana evident) daca e de acord sa-l insoare pe fi-su. Toate privirile s-au intors spre ea asa ca a inteles ca trebuia sa spuna ceva important. Asa ca a spus « oui » si slujba a putut continua.

Ma gandeam ca ar fi fost foarte amuzant daca ar fi raspuns « non », pleca toata lumea acasa si ne vom fi facut atatea pedichiuri degeaba.

La francezi insa le-a placut foarte tare la ortodocsi!! Dupa ei, la noi «  e mult mai putin strict decat la catolici ». Cred si eu : e mai putin strict si decat la piata, la un moment dat imi muscam limba sa nu pufnesc in ras de atata Donald di Ronald, uof…s-a ales praful de frumusete de ritual.

La Resturant ne-a cantat strutztul (din gura si la pian), a dansat si a pocit multe cuvinte…a trebuit sa faca o declaratie de dragoste la un moment dat (pentru rascumparatul miresei) si a zis ce-a stiut : « Imi place…tu curuletz »…spre amuzamentul general…apoi i-a suflat cineva sa zica ca ii place « sufletul tau minunat » iar el a zis « imi place sufletul tau minat »…

Nasii au facut si ei show, au dansat un tango de statea mata-n coada, iar mie mi-a curs sange din nas juma de nunta (si pe juma de rochie ;))

Se adunasera toti doctorii la mine, si erau invitati din toate specialitatile : chirurg, ginecolog, pediatru, generalist, fiecare vrand sa ma vindece cu specialitatea lui : chirurgul sa ma taie, ginecologul sa ma controleze la ovare, etc. Am ras bine desi am patat rochia…sper sa fie semn bun. Pentru cine crede in semne.;)

Asa ca furatul miresei s-a facut cand oricum eram intinsa pe targa sangerand, ca sa nu fie timpi morti, strutztul stia exact unde sunt si mai ales ca nu doreste nici dreacu sa ma rapeasca lesinata pe canapea si cu nasul varza.
Nu ne-am plictisit!

Am facut si cateva hore, socrosenia a rupt ringul la Brasoveanca, spre placerea invitatilor care au gasit-o foarte cool, toata lumea mi-a mers pe trena de am crezut ca o sa-i palesc la final, si toti invitatii au fost foarte generosi, neasteptat. Probabil pentru ca suntem asa de simpatici si tineri si ne place rozul !

Am avut parte numai de prestatari de calitate, doamna cu florile o draguta, domnisoara cu invitatiile si cartoanele talentata peste masura si mereu disponibila (vi le recomand cu caldura pe amandoua !!), mai putin fotografa care era o toapa fara manière care ne-a certat pe la ora 20h30 ca ei ii e foame si nu s-a pomenit nunta la care prestatarii nu mananca primii. Si ne-a agresat de-a dreptul, n-am apucat s-o reclam inca la agentia de unde am pescuit-o, astept sa vad ce cacat de poze a produs, insa imediat ce le am le voi face un feedback negativ spre isteric.

Cam atatica despre nunta, uite-ma si maritata ! Nu s-a schimbat nimic decat ca am mai multe inele si ii voi putea sparge calculatorul cu joculete jumatatii mele in mod oficial caci ce-i al meu e si al lui.

Gata, sa traim, casa de piatra si copii de BCA !