duminică, 28 octombrie 2012

Ziua care ne-a invins


N-am prea mai apucat sa va scriu, nu s-au mai intamplat nici multe evenimente amuzante si n-am mai avut nici asa mult timp, de cand cu pregatirile de nunta si tot.

Acum vreo doua saptamani am avut totusi o zi amuzanta dar in sensul trist, de ‘Cat de mare loser poti fi ? –Uite-atat de mare !!’

Sa va spun : in fiecare an alergam pentru o fundatie care strange bani pentru copiii bolnavi de cancer. Pentru cercetare mai exact. Facem si donatii insa faptul ca alergam da vizibilitate fundatiei si se pot strange inca mai multi bani prin intermediul sponsorilor.

Bun, trebuia sa fim acolo la ora 10h30, alergarea incepand la 11h. Era intr-o duminica, la capatul opus al orasului.

Ne-am trezit, ne-am echipat de alergat, plus tricourile cu sigla respectiva, 15 numere mai mari (de zici ca alearga cimpanzei nu oameni !!), eu mi-am facut o cafea pe care-am luat-o la mine intr-un mini-termos, si hop in Twingo sa ajungem repede la mama dracilor unde era organizata alergarea.

Pe drum mi-am ars limba cu cafeaua, de 3 ori, pt ca termosul o pastra fierbinte. L-am aruncat de nervi si nici cafea n-am baut.

Ajunsi acolo, lume multa-multa, incepem sa cautam un loc de parcare (blestemul nostru !). Dupa aproxiamtiv 285 de tururi, nici un loc, era deja 10h50…am mai cautat o vreme, am invatat cartierul pe dinafara, cand il vad pe strutz ca se-nroseste si incepe sa transpire.

Imi spune ca e cartita la ghiseu (expresie frantuzeasca pentru ‘trebuie musai sa ajung la WC pentru numarul doi’).

Saracul de el, era din ce in ce in mai rau, asa de rau ca la un moment dat a tras masina pe un loc de handicapati si mi-a zis ca fuge la o braserie. Eu vroiam sa pazesc masina, sa nu ne-o ridice, insa nu mergea, ca trebuia sa consumam la braserie daca vroiam sa isi marcheze strutztul teritoriul la buda lor.

Nici bani nu prea aveam la noi, dar in fine de-o cafea ok. Asa ca am abandonat masina ca pe-o pereche de chiloti fara elastic, eu mi-am luat o cafea iar strutztul s-a dus sa le redecoreze toaletele la oamenii aia.

Revenit dupa 15 minute bune, ne-am intos la masina si am reluat cautarea unui loc de parcare. Asadar alergarea pentru bietii copii era foutue, se cacase strutztul pe ea literalmente…ce sa zic, si ideile nobile devin triviale cand te striga natura…asta e esenta vietii de fapt, o zice bine Kundera.

Dupa cursa de la 11h mai urma o parte cu mers pe jos, marsaluit,  am facut-o pe aia. Alaturi de batrani, copii de doi ani sau in carut, caini si handicapati.

Dupa aceasta minunata reusita, ne-am gandit sa mergem la o expozitie de animale temporara care era chiar in parcul floral de la Vincennes, unde tocmai marsaluiseram. Ne-am intors buzunarele pe dos, ca nu luaseram bani la noi, in fine am gasit cu totul 20 de euro. Dupa ce-am mai mers un kilometru sa ajungem la intrare (desi eram lesinati gata) si am impins sau depasit toti copiii excitati care urlau increduli ‘tati, tati, tati, tati, si sigur au si catei la expozitia de animale ???? da tati, da ????’… ajungem in fine…o coada monstru.

Facem noi coada, era si-un frig…iar noi eram in jogging si tricouri de alergatori (ca sa fim ridicoli pana la capat !). Insa tot ce ne motiva erau mutritele inocente ale animalutelor si caldura amortitoare din incinta expozitiei…

Ajungem in fine la casa, costa 21 de euro intrarea, iar noi aveam 20…asa ca ne-am indepartat cu cozile intre picioare, ne-am uitat lung la vitrinele cu animalute care de care mai adorabile…la un euro distanta de noi, o infinitate…si ne-am carat inspre masina parcata la inca 3 kilometri departare…

Lesinati de oboseala, invingere si foame, am ajuns la noi in cartier si ne-am dat seama ca n-avem nimic de mancare acasa (cireasa de pe tort). Si cum era duminica tarziu, singura noastra sansa era restaurantul chinezesc (de la care ne tragem adesea pe maini dar nu ne lasam nici morti !!).

Cu ultimele forte am luat la picior ditamai avenue-uul, pe drum ne-am facut planul de ce urma sa ne luam si cat de bine ne vom simti cand ne va fi rau de la sosul dulce-acrisor si de la porcul lor caramelizat…si ajunsi acolo am constatat ca era inchis. De vreo 15 minute, adica cat ne luase sa fim umiliti in fata casei la expozitia de animale.

Asa ca ne-am intors la noi, am facut niste paste cu sare si am blestemat duminica de loseri care ne invinsese de la un capat la altul.

Morala povestii : Immodium rules, luati-va mereu bani la voi chiar cand nu credeti ca aveti nevoie si gasiti-va o religie care va impune sa nu mancati nimic duminicile.


                                           Anul trecut, cand chiar am alergat
                     
                                           

marți, 16 octombrie 2012

Afaceristii lu' peste!


Pentru ca e ziua lui maman azi, o sa scriu doua vorbe si despre aventurile noastre de afaceriste in iarba.

Tot gandidu-ma eu cum sa scap de recrutare, nasc cate o idee de afaceri pe zi (ca sa nu zic pe ora). Deh, criza, remuneratie ok dar servici de caca…
Tre sa ne adaptam la vremuri, cu antreprenoriat, astea.

 Vad in jurul meu ca din ce in ce mai multa lume face cercei si bratari, n-am vazut atatea bratari pe piata de cand sunt !! Dar nu judec, criza ne obliga sa avem imaginatie, ce dreacu sa facem…

Am strigat atata ‘lup’ ca nu ma prea mai crede nimeni, adica ideile mele sunt pe cat de profitabile pe atat de complicat de pus in practica.

Ultima idee en date a fost sa vindem miere. Mai exact, sa o aducem din Ro si sa le-o vindem la frantuzei, care platesc de vreo 10 ori mai mult decat ce platesc romanii. Dar au etichete colorate !


Strutztul, o data in viata lui, s-a entuziasmat cu mine la o idee (din care ar iesi bani, ca e super incantat la orice idee din care ori nu ies bani ori se pierd !). Gata, zise el pe strutztuleste, o punem pe picioare (si nu in cur, cum le-am pus pe celelalte zeci de idei).

O sun pe maman, ii spun, era foarte incantata, déjà se vedea si cu stupi. La ea in sufragerie.

« Pai cum faci mai mama cu stupii, ca tre sa te pricepi … » ;
« E, mare scofala, imi iau un costum d’ala !! »…o si vedeam pe maman in costum de astronaut mergand la albine sa le certe ca nu-i mierea gata pusa in borcane.

Bun, deci am basit aceasta idee intr-o duminica. A doua zi l-am sunat pe unchiul strutzului care vinde condimente si caruia ii merge foarte bine. Dupa o discutie telefonica de o ora, unchiul ne-a zis sa nu ne bagam, ca ne costa transportul, taxele de transport, plus controalele, plus stocatul marfii (eu ma gandisem s-o stochez sub pat, langa valize, role, pungi, papuci, fluturasi de bedminton, agrafe, carti si numere scrise pe bilete de tramvai)

Plus, a conchis acelasi unchi, francezilor nu le plac produsele romanesti ca vin din Romania ca si tiganii (moment in care l-am amenintat pe strutz cu divortul anticipat daca mai aud ceva de produsele romanesti!!), si ca daca cumva ne-ar merge afacerea ne-ar luat statul 50% din castiguri. 
Statul e un fel de camatar suprem (chiar cand nu-ti imprumuta bani !!), adica isi face aparitia la partea cu luatul si umflatul ochisorilor in caz ca n-ai de dat. Daca ai idei, platesti. Daca n-ai idei, traiesti linistit cu o functie pe viata in administratia publica.

Bun, dezumflati (ca si strutztul se vedea milionar desi el nu vroia stupi la noi in sufragerie), o sun pe maman.

Eu : « So, maman, am vorbit cu Didier, unchiul, a zis ca e complicat, ne costa, plus site-ul de facut vreo 3000 de euro, plus intretinutul site-lui inca 800 pe an, plus taxele si transportul… »

Maman, dezamagita : « Hai ma, si nu mai vreti sa ne bagam in business ? »

Eu : « Ma noi vrem sa ne bagam, business-ul nu vrea sa se bage cu noi… dar nu fi dezamagita, o sa gasesc alte idei, o sa ne-mbogatim curand. Simt eu ca Twingo-ul buncii strutztului va fi inlocuit curand…macar cu un alt Twingo mai recent de al doilea razboi mondial !!... »

Mama : « Pai nu-s dezamagita…atata ca acuma trebuie s-o faceti…ca eu am comandat deja 10 kile de miere de la doamna apicultoare…si as fi comandat mai mult, dar numai atat mai avea… »
Eu :  « 10 kile ??!!!…pftiu, pai o s-o mancam acum…noroc ca am niste retete de prajituri cu miere, plus masti pentru fata, plus e buna de raceala…sa speram ca ne va lua frigul…si pe noi si pe neamul strutztului… »

Asa ca o facuram lata. In mai putin de 24 de ore maman a facut rost si de furnizori si de stock, o jumate de afacere e gata pusa pe picioare. Daca aveti nevoie de miere, nu ezitati. Daca stiti oameni raciti, dati-mi numerele lor ! Ii rezolv!

As we speak, strutztul e in picioarele goale si fara tricou asa ca nu pot decat sa sper ca poate-l ia durerea de gat sa-i ofer niste miere !!

Daca nu, ne bagam la cercei si bratari…De altfel, la 3 cercei cumparati cadou un borcanel de miere!


vineri, 12 octombrie 2012

Inegalitatea dintre femei si barbati


Fac postul asta pentru ca tot imi sar feministele in cap ca nu-s de partea lor. Ma eu sunt, dar nu cred ca femeile si barbatii sunt egali :)

De la natura nu suntem egali, ei sunt invadatorii si fizic, noi alea fragile…si cu-atat mai bine ca nu suntem egali, avem roluri diferite, noi dam viata, ei intretin cuibul (sau ma rog, ar trebui), n-ar fi bine daca am avea acelasi sarcini de indeplinit, ne-am sari in cap. Va imaginati cat de antipatici ar fi barbatii gravizi?

Si-n plus, feminismul n-a facut decat sa ne complice viata, noua femeilor, acum nu ne mai ocupam doar de copii, ci si de joburi, casa, ramas in forma, pastrat barbatul sedus, etc. Si pe langa toate astea trebuie sa platim si nota la restaurant in numele feminismului. Ei dracie!




Ca sa-mi intaresc spusele, am facut o lista cu ce este foarte dragalas la femei si extrem de ridicol sau rizibil la barbati. Dovada ca nu suntem egali.

Mancatul cu pofta. O femeie care mananca cu pofta si uita sa respire e dulce (cand nu e obeza), un barbat care mananca cu pofta arata a porc grobian…

Ramasul doar in sosete- o femeie doar in sosete e extrem de sexy, un barbat doar in sosete cu o chestie care atarna pe el fara tinta, e extrem de ridicol. Iti vine sa-i oferi repede un prosop.

Studiatul porilor sau a imperfectiunilor de pe fata. O femeie care se zgaieste in barbie si face o drama ca are un por deschis e perfect natural, (si e chiar cazul sa faca o drama, cum de-a asteptat atat ?) un barbat care face acelasi lucru e gay. Sau foarte efeminat !

Vorbitul mult. O femeie care trancaneste e o femeie normala. Un barbat care bate apa-n piua are o problema si e cicalitor, nici prietenii de acelasi sex nu-l suporta. 

  Shoppingul- o femeie care adora cumparaturile e o contemporana cu simt estetic. Un barbat care adora shoppingul e gay.

Sensibilitatea la boli. O femeie care se plange de dureri si e des bolnava e o femeie vulnerabila. Un barbat care se plange si e bolnav din orice e un barbat care te calca pe nervisori.

Frigul. O femeie careia ii e frig tot timpul e o femeie friguroasa, ca celelalte 98% reprezentate ale acestui sex. Un barbat caruia ii e frig tot timpul…parca l-ai incalzi cu doua labute peste ceafa.

Frica. O femeie careia ii e frica de insecte/ soareci, etc. e o doamna eleganta si fragila. Un barbat caruia ii e frica de insecte/ soareci etc…pai tot o doamna eleganta si fragila.

Grasimea- o femeie care se vede mai grasa decat este, e o femeie perfect normala. Un barbat care se preocupa si discuta despre cum s-a ingrasat...ar face bine sa faca abdomene in loc sa piarda timp cu bla-bla-ul.

Fuga de bricolat. O femeie care nu vrea sa bricoleze e o femeie care nu e camionagiu. Un barbat care nu vrea/stie sa bricoleze…no good. Nu e sexy deloc.

O femeie care se gandeste sa-si schimbe meseria la mijlocul vietii e extrem de perseverenta, de admirat . Un barbat adult care inca se cauta, pune in primejdie viitorul copiilor.

Parcatul. O femeie care nu stie sa parcheze e ca un hipopotam care nu stie sa danseze salsa. Perfect acceptabil. Un barbat care nu stie sa parcheze…ce loser, nu-mi dati numarul lui !!

Pasiunile. O femeie fara pasiuni are copii. Care sunt pasiunea ei. Un barbat fara pasiuni… asadar n-are nimic de zis.

Ambitia. O femeie fara ambitie se poate marita un un barbat care-o scoate din rahat (daca arata bine, ceea ce ne zice ca tot a avut ceva ambitie s-arate bine !). Un barbat fara ambitie…e inca celibatar si are 59 de ani.

Gata, ma opresc aici ca sa nu ziceti ca sunt rautacioasa. Data viitoare o sa scriu despre ce e prefect acceptabil la barbati si deloc acceptabil la femeie. In opinia mea desigur 







marți, 9 octombrie 2012

Tembelizorul la francezi


O sa va vorbesc astazi despre francezi si ce ne ‘da’ la televizor.

Pai basically, ai 3 tipuri de programe : emisiuni cu si despre libertinaj (subiectul favorit al francezilor), emisiuni despre crime (cum a facut-o, ce-a simtit familia victimei si mai ales, saraca sotia criminalului !!- dezvolt imediat) si emisiunile despre bucatarie (alta obsesie frantuzesca)

Cu emisiunile de bucatarie nu e nimic de facut misto, sunt extrem de bune si foarte serios facute. Mai ales ‘Top Chef’ (a nu se confunda cu ‘Master Chef’ care e mult mai slaba), cu bucatari de o stea Michelin judecati de top chefs 3 stele Michelin (maximum de rafinament) si au tot felul de probe extrem de complicate (sa gateasca intr-un tren, sau pe un vapor, si pastrand nivelul de rafinament). Castigatorul de la editia trecuta a fost atat de coplesit de atentie ca se fac rezervari in restaurantul lui de cu un an inainte. Insa cum are atata succes, emisiunea asta nu e decat o data pe an si tine vreo doua luni…sa nu cumva sa fie publicul fericit!

Emisiunile despre libertinaj sunt cam in fiecare seara. Nu cred ca ati vazut atata nebunie umana de cand sunteti, noi ramanem blocati pe posturile alea cu gurile cascate, desi suntem obisnuiti déjà.

Un exemplu tip : doi tineri, el si ea (pe la 40 de ani, a doua tinerete deci), care sunt impreuna din liceu (asta ne spune noua ca li s-a cam luat de vreo 10 ani déjà ;) si si-au dat seama ca secretul unei relatii longevive e sa condimenteze totul cu mersul in cluburi échangiste. Unde fac tot felul de nabadai (in principiu schimbi partnerul si sotia ta e facuta posta). Si ne spune tot emisiunea ca doi francezi din 5 au mers déjà la cluburi échangiste si procentul e in crestere !

Apoi o alta mare moda : cougars. Femeile de o anumita varsta (peste 50) care se culca cu tineri de 23. Pur si simplu oribil, dar la cum ni le prezinta (ca pe o chestie perfect naturala) am impresia ca societatea franceza aproape incurajeaza tipul asta de perversiune (da, stiu, Roma antica, etc. dar sa vezi o babatie cu mustata si cur cazut alergand dupa un biet tinerel ametit…care culmea, e interesat !!)

A doua categorie de personaje sunt femeile bi. E plin de ele. Cum dreacu de peste noapte s-au descoperit toate BI ? Pe mine una ma depaseste, adica ori una ori alta. De ce sa te lacomesti?... Dar sa trecem…
Mai sunt femeile BI care ii roaga frumos pe sotii lor sa le inteleaga si sa traiasca « aventura » cu ele…iar ei se sacrifica sa se culce cu ele si alte femei…saracii!

Toate aceste personaje au desigur copii ! Si adesea nu doar unul, pentru ca umanitatea are nevoie de progeniturile lor, asta e clar !!

Intr-o zi la servici am zis tare ca e incredibil cat sunt francezii de libertini (m-am abtinut sa spun perversi ca sa nu par rigida) si cum, comme par hasard, cuvinte gen ’french kiss’, ‘ménage à trois’, ‘échangisme’, ‘libértinage’ etc. toate ne vin din limba franceza. Desigur colegii au fost foarte iritati ca imi permit sa judec si sa zic ceva rau de marea natiune ! Dar nu e vina mea ca marii natiuni nu i se mai scoala cu chestii considerate normale de alte natiuni.

A treia categorie de emisiuni e cea care prezinta diverse crime. De fapt emisiunea se cheama « Tellement vrai » (Atat de adevarat) si ai in fiecare seara tot felul de freaks (ar trebui sa se cheme « Freak Show ») care de care mai reusiti. Acum cateva seri era cu sotiile de criminali. Si saracele de ele, cum s-or fi simtit ele ca sotul a omorit o tanara cu 47 de lovituri de cutit ? (cum numeri 47 de lovituri ?!). Si mai ales, ce-or sa faca ele acuma?...(ca criminalul, cert ii plac loviturile de cutit, de la 30 in sus, dar el aducea malaiul in casa!) Doamne fereste sa zica emisiunea ceva de victime, doar francezii sunt cu égalité la toata lumea.

Alta doamna era grefier si s-a indragostit de un inculpat si si-a lasat familia si s-a maritat cu ala. Care e dupa gratii pentru tot restul vietii. I-a inregistrat si vocea pe mesageria telefonului « Nu suntem acasa » zice el. Si cel care telefoneaza ar trebui sa zica « Si nici nu risti sa fii…sa incerc sa sun pe lumea cealalta ? »

Pffff…

Ce e amuzant e ca emisiunea se cheama « Tellement vrai » ! Nu e frate nimic « atat de adevarat » in aceste povesti ! Si daca n-am fi atat de fascinati de stupiditatea umana nici nu ne-am uita la ele, dar e mai presus de noi !

E un fel de « Happy Hour » a lui Maruta unde se diseaca suicide. Foarte « happy » momente , ce sa zic…




Ca sa conchid, in Franta intelegi din plin de ce se cheama « Tembelizor ». Doamne Fereste sa avem vreun canal gen « Discovery » sau ceva din care sa chiar inveti ceva. 

In schimb avem « Be black » cu muzica exclusiv neagra (ca doar francezii nu sunt rasisti!!). 
Si “La Chaine Parlementaire”, in caz ca nu te ia somnul nici cu un pumn de anti-depresive. 

A, avem si EuroNews dar in franceza !! Au tradus tot ametitii astia !! Daca le pui vreun film cu subtitrari iti spun ca pierd din film ca trebuie sa citeasca in acelasi timp (citat din strutz care nu e un cretin !)…

Ce sa zic, mi-am ales o tara de reusiti ! Dar bine barem ca pot sa rad de ea pe blog !



joi, 4 octombrie 2012

Baietii si fotbalul


Fac un post despre fotbal pentru ca n-am apucat sa va povestesc despre ultimul strutzulism si pentru ca oricum vroiam de mult sa scriu despre acest subiect arzator.

Se zice ca femeile detesta fotbalul pentru ca sunt geloase pe minge : dupa ea alearga 22 de barbati, dupa femei niciodata atatia. Dar o sa vedeti ca nu sunt absolut geloasa pe acest sport, ba chiar il suport pe fundal cam in fiecare seara.

In schimb ma amuza barbatii cand se uita la meciuri, ai zice ca fara incurajarile si urletele lor de pe canapea, baietii de pe teren n-ar stii sa joace. La noi rasuna sufrageria cand e cate-un meci, le da strutztul la indicatii de-i zapaceste. Cred ca de-aia pierd, prea multe indicatii de la toti fanii canapelisti. 
Dar mie mi se pare semn de masculinitate asta cu uitatul la fotbal. Nu e barbatul barbat fara fotbal, cum n-ar fi femeia femeie daca nu i-ar placea prajiturelele sau pantofii.

Dar sa va spun cu intamplarea de ras.

Asadar, acum vreo doua saptamani (pe 17 septembrie mai exact) mare meci mare Paris St Germain nu mai stiu cine. Ba gata mi-amintesc, era contra Kiev.

Strutztul organizase o seara de fotbal cu baietii la noi acasa. Pica doua zile dupa intoarcerea noastra din vacanta. Le facuse invitatia la toti inainte sa plecam (cand le-a dus prajitura la picnic, stiti).

Asadar in ziua cu meciul am facut curat, praful de pe mobile, mileul de pe televizor, lustruit parchetul, spalat WC, dat fata la-ntors, stiti voi, tot tacamul. Tot ce n-ar observa niciodata un microbist care se respecta.

Strutztul s-a agitat si el, si-a scapat un scaun pliant pe picior, apoi m-a trimis sa iau beri ca il durea degetul peste care cazuse scaunul, i-am zis unde sa-si bage degetul ca sigur n-o sa-l mai simta, a coborit bodoganind, a luat beri, a gasit pliantul cu numarul de la pizza in spatele canapelei (dupa ce am mutat biblioteca sa-l cautam…cand puteam sa gasim numarul pe net, dar noua ne place complicat acolo unde-i prea simplu).

Inainte de ora convenita cu baietii, ma instruieste strutztul sa stau in dormitor. Dar sa ies totusi sa spun buna seara. Pot sta chiar pana incepe meciul, sa-i intretin. Si de altfel, cum preconizez sa ma-mbrac ? Pai in blugi si-un tricou. Nu, nu, trebuie mai sexy ca sunt toti colegii lui si el vrea sa se mandreasca cu mine.

Bine, cu pantaloni scurti dar am marar pe chisere. N-are nimic, nu aprindem halugenu’, n-o sa se vada, or sa fie obositi dupa servici, n-o sa observe nimeni mararul. Hmm, probabil n-or sa observe nici pantalonii scurti. Bine atunci blugi. Vendu pentru blugi !

Bun, vin baietii. 6 la numar. Gata de meci si fierbinti ca o tigaie de cartofi prajiti.

Depliez scaunele, aduc chips-urile, treaba rost, totul gata.

Meciul urma sa-nceapa cam in 10 minute, incep ei sa-si dea cu parererea, le da strutztul pliantul pentru pizza, sa-si aleaga fiecare, se umfla-n pene in fata lor ca el a comandat atat de multe pizza ca daca mai cumpara 25 ii da una gratis, etc.

Da strutztul drumul la tembelizor, pe canalul Bein sport, unde sunt toate meciurile importante, canal pe care-l platim in plus 10 euro pe luna.

Si se aseaza in fine sorbind dintr-o bere, extrem de incantat si volubil, doar juca PSG-ul !
Cand, unul din baieti zice : « Julien, muta postul pe Canal+ ca pe ala e meciul » (alt post platibil separat fata de abonamentul standard).

Strutztul buggeaza. Pauza. Strutzul care se uita in gol. Semn pentru mine ca voi rade una buna.

Ati ghicit déjà ? NU AVEM CANAL+ !

Si fara Canal+…nu-i aceeasi poveste.

Deci pretenarii venisera plini de testosteron pentru meci dar se transformasera rapid (gratie strutztului !) in papagali.

Eu desigur am ras de-am crezut ca o sa-mi crape pantalonii la burta.

Disperat, (incepea meciul in 5 minute !) strutztul a sunat la firma de Internet/TV (unde apelul e 2 euro minutul) ca sa ceara un abonament EXPRESS la Canal+.

10 € pe saptamana costa distractia asta. Bine, bine, no problem. Numai ca ii dadea drumul la post in o ora. O ora era timp suficient sa marcheze PSG-ul si sa se juleasca si baietii pe teren !

A rugat-o frumos pe doamna de la telefon sa faca un gest, i-a promis corpul lui, asa ca in final l-a avut (exceptionnelement !!) in 10 minute. Deci banuiesc ca n-au ratat decat partea cu cantatul imnului national francez dar oricum jucatorii din echipele franceze de fotbal se caca pe el de imn ca ei nu se considera d’acilea. Parerea lor !

Si uite asa am avut Canal+ o saptamana si am putut sa ratam seara de seara super filme ca ‘The Artist’ si altele recente de nu le vazuseram la cinema. Le-am ratat asadar si acasa pentru ca uitaseram ca avem Canal+ (daca nu suntem obisnuiti !). Ne-am amintit in ultima zi de abonament dar nu era nimic intersant.

Oricum, strutztul ne-a aratat (din nou !) ca nu ne putem plictisi cu el !





luni, 1 octombrie 2012

Simplitatea unui rege.


Bun, stiu ca blogul asta trebuie sa fie amuzant si nu serios, dar nu ma pot abtine azi.

Am fost aseara la concert la Leonard Cohen. Emotie si poezie pura. Un domn. Un poet cum nu se mai fabrica.

Pentru toti cei care regreta timpurile pe care le traim (eu prima !), cred ca Leonard Cohen e un motiv bun sa ne bucuram. Sa fim mandri ca ne este contemporan.

Fiecare cantec de-al lui a fost un tremur, o exaltare a sufletului. La 78 de ani, acest domn ne invata sa iubim, sa vedem frumosul din lucruri (« There’s a crack in everything/ That’s how the light goes in »), sa radem (uneori amar), sa simtim emotie in viata asta adesea mizerabila.

Sunt mandra ca am avut privilegiul sa vad asa un OM in concert. Am fost si acum 4 ani si am plecat de-acolo la fel de transformata. Si fericita ca traiesc si am sansa (atat de rara !) sa vad in concert un artist grandios si atat de modest !!

As avea multe de spus, dar cuvintele strica magia. De altfel nici nu stiu cum v-as putea-o descrie.




O sa va atasez cateva randuri din John Galsworthy, « Foryste Saga » (vol. II), foarte emotionante, in care e descrisa iubirea de frumos (din perspectiva unui batran). O oda adusa vietii.

 Are legatura cu Cohen, care iubeste cuvintele si oamenii si frumosul. Si pentru ca asa de tare mi-as dori sa mai traiasca vreo 20-30 de ani !...

« Oamenii se poarta cu batranii de parca ei n-ar mai avea nici o dorinta. Pe om nimic nu-l indestuleaza niciodata. Chiar cand e cu un picior in groapa e in stare sa mai doreasca ceva. Aici, departe de indatoririle pe care i le impuneau afacerile - nepotii, florile, pomii, pasarile de pe mosioara lui, fara a mai vorbi despre soare, luna si stele, toate ii spuneau ziua si noaptea « Deschide-te , Sesam ».

Fusese intotdeauna sensibil la ceea ce oamenii de azi numesc pur si simplu « natura » ; acum incerca un sentiment aproape religios, cu toate ca nu-si pierduse obiceiul de a numi un apus de soare « apus de soare », o priveliste « priveliste », oricat de profund l-ar fi emotionat ele.

Dar, de la o vreme incoace, cand privea natura, simtea o durere in suflet ; in fiecare din aceste zile linistite, senine, din ce in ce mai lungi, hoinarea, tinand-o de mana pe nepotica sa ; urmarea cum se deschid trandafirii, cum mijesc fructele de pomi, cum razele soarelui lumineaza frunzele de stejar si lastarii din crang, urmarea cum se desfac si stralucesc frunzele de nufar si graul argintiu, abia incoltit ; asculta cantecul graurilor si al ciocarliilor, asculta cum rumegau vacile, miscand incet cozile cu smoc de par in varf.

Si in fiecare zi din aceste zile frumoase, dragostea lui adevarata pentru toate acestea il injunghia in suflet…Poate ca, in adancul lui, simtea ca nu mai are multa vreme pentru a se bucura de ele. Ideea ca intr-o buna zi, poate peste mai putin de zece ani, poate peste mai putin de cinci, i se va lua toata aceasta lume, inainte ca el sa-si fi consumat puterea de a o iubi, i se parea o nedreptate din partea naturii, nedreptate care ii intuneca orizontul. Chiar daca dupa viata aceasta ar veni ceva, nu va fi ceea ce doreste el. Nu va fi cu flori, pasari si fete frumoase, care, chiar si acum, sunt prea putine in jurul lui !

Pe masura ce treceau anii, aversiunea lui pentru artificialitate crescuse ; acum nu mai pretuia decat trei lucruri : frumusetea, o purtare loiala si simtul de proprietate. Dar, cea mai importanta era totusi frumusetea. Se interesase intotdeauna de fel de fel de lucruri, ba chiar si azi putea citi inca The Times, dar in orice moment era gata sa-l lase din mana daca auzea o mierla cantand. »