marți, 30 iulie 2013

Vacanta de neuitat...nu, serios, as vrea sa uit deja!

Ma gandeam sa va scriu un post din vacanta desi nu cred ca-l va citi nimeni, toata lumea e plecata.

Anul asta, anul nuntilor noastre numeroase deci (ca nu ne convingem noi cu una-cu doua...), ne-am luat vacanta separat cu sotul. Mai exact, el a plecat in stagiu de pian cu pianistii sa faca “arta” (adica sa bea pana la 4 dimineata si apoi sa cante la pian cam cum canta nea Gicuta de la tara), iar eu am plecat cu parintii lui in Sudul Frantei, ca m-au invitat (si ce e gratis, tenteaza pe oricine, nu?)

Ceea ce parea o idee buna la inceput (sa nu-mi vad noul sot o saptamana, nebunie, de-aia ne-am si casatorit, sa ne vedem drecu mai putin !) a devenit un cosmar cam in 24 de ore. Adica ce poate fi mai rau decat sa nu faci vacanta deloc ? Sa pleci in vacanta cu socrosenia evident !

N-am sa va spun exact ce ma calca pe nervisori ca mi-e ca cu google translate risc sa divortez inainte de a doua nunta si e la castel, ar fi pacat…dar am sa va povestesc ce-am facut pana acum, ca asta e adevarul adevarat. Si e un fel de enervare amuzanta, deci merge 

Am ajuns sambata. Suntem pe langa Aix en Provence, la o casuta  cu piscina foarte draguta desi cam in mijlocul pustietatii.

Cand m-au ridicat de la gara din Aix (ei fiind déjà in Sudul Frantei ca fac in fiecare an ceea ce strutztul numeste « turul lipitorilor »- se lipesc adica pe la diversi prieteni care vor sau nu sa-i primeasca (ii priveste!) dar ei se duc oricum). Si stau calare la aia pana cand ori nu se mai suporta (unii pe altii) ori fac alti prieteni greseala sa le spuna « treceti pe la noi » (si ei trec o saptamana)

Bun.  Deci primul lucru pe care l-am facut cand m-au luat de la gara a fost sa mergem la nepoata soacra-mii la care statusera ei pana atunci, ca sa recupereze niste « lucruri ».


Acolo facusera un balamuc de ziceai ca se muta (vinuri, zeci de cutii, ladite cu legume, rufe la uscat, la spalat- desi nu erau acolo decat de 3 zile !-  or  fi paricipat la vreo batere de record si nu stiam eu...pungi cu pantofi ! -de toamna-iarna nu de vara!- valize cu tzoale, o punga cu doi pesti !! nu comestibili evident… -facute cadou de nepoata-  calculatorele lor, si altele.

N-am vazut in viata mea atatea lucruri pt o vacanta de doua saptamani...Au pus toate asta in portbagaj si pe bancheta din spate, noroc ca sunt micuta ca m-au ingropat si pe mine sub lucruri si cumparaturi, pt care n-aveau sacose ca erau scumpe 3 centime unul asa ca le-au pus asa pe bancheta, deci mi se vedea nasul de sub borcane de mustar, pepene, cirese, miere si desigur brosetele de carne care ma impungeau in cur :)

Dupa toata aceasta aventura ne-am carat in fine la casuta din vale, am ajuns, iar aici ne facem viata acum. De ieri au venit un cuplu de prieteni foarte simpatici, asa ca azi am facut si-o plimbare pe coline pe-aici, aseara soacra-mea aproape a gatit (ca nu-i sta in caracter sa faca chestii asa de triviale ca gatitul), asa ca am reusit sa mancam si ceva cald de la inceput sejurului, apoi inainte de culcare in loc sa bem rosé ca de obicei ei si prietenii lor au fumat marijuana.

Doar ei, ca eu am trecut de etapa asta, m-am dus ma uit la un film. I-am lasat pe toti 4 razand de lesinau de cum se uitau la solnita…auzeam apoi de pe terasa chiar ca stejarii au aripi.

Cat va scriu acum ei sunt cu totii la o degustare de vinuri, ceea ce ne spune ca vor fi manga inca inainte de ora cinei. Asta inseamna domne vacanta: sa nu-ti mai amintesti ce-ai facut in concediu inca de a doua zi dupa fapte!

In general cu experienta asta m-am bucurat tare ca n-am inca 60 de ani. Desi ma voi gandi de doua ori daca sa-mi las viitorii copii la socrii…adica de ce nu, pentru cand vor trebui supravegheati socrii!


Bine, bataia care si-o va lua-o strutztul pentru aranjamentul asta de vacanta va face un post special intitulat “sora cu moartea”. Va tin la curent.

miercuri, 24 iulie 2013

Soferii si volanul

Cum acum conduc in fiecare zi (de vreo 5 luni) se cheama ca sunt un sofer cu experienta, mai ales ca iau la rand soseaua periferica (unde conduci cu 80 la ora) plus nationala (cu 90/h).
Ma consider un sofer destul de bun (sau nu tocmai prost) mai ales pentru o femeie !
Probabil doamnele si domnisoarele vor considera asta ca o tradare, dar constat cu tristete ca cliché-ul misogin despre femeile la volan isi cam are samburele (si e un ditamai samburoiul !!) de adevar.
De exemplu : femeile nu intorc capul la volan, unghiul mort nu exista, prioritatea dreapta nu conteaza, e pentru prosti (trece cea care se baga prima), semnalul tau pus de o juma’ de ora nu se pune, daca ea a decis sa treaca, trece. Si asa mai departe, voi detalia imediat.
 Desigur nu suntem toata la fel, dovada, eu sunt foarte atenta la reguli, ma asigur mai ales si incerc sa raman politicoasa in trafic. Nu suport nesimtitii, era sa mi-o fur intr-o dimineata de la un negru 2/2, pentru ca nu l-am lasat sa se bage in fata dupa ce facusem o coada de un kilometru ca sa ies de pe soseaua periferica. Domnul ardea coada, se baga in fata,  adica depasea tot dupa care forta intrarea fix la finalul cozii. Si s-a nimerit sa fie paralel cu mine, asa ca am claxonat si fortat si nu l-am lasat sa intre, atat de lipita de el incat era sa-i busesc masina. Desigur nu vazusem sifonierul care era la volan ca cred ca as fi fost mai putin smechera. Cand am observat apoi starea de nervi in care l-am adus si mutra de buldog suparat, am blocat usile pentru ca mi-era sincer frica ca voi ramane fara tartacuta din aceasta bogata experienta. M-a si urmarit o bucata de drum apoi, dar am fost ingeras si l-as fi lasat sa treaca unde vroia el…
Dar ca sa revin la sofat in general, am facut niste categorii de soferi, intalnibili pe toate drumurile lumii. Desigur daca aveti alte idei, nu ezitati sa imbogatiti lista:
-          Soferii lipitori : cei care se lipsesc in curul masinii tale, adesea fara motiv pentru ca esti oricum la viteza maxima admisa. Visez ca intr-o zi sa pun o frana brusca pentru boii astia sa si-o ia in nas si sa nu mai lipeasca ! Eu am Twingo-ul bunicii deci zau daca-mi pasa !

-          Soferii car pun semnalul dupa ce au inceput sa traga de volan. Incantatori acesti soferi, cand te trezesti cu ei la o juma de milimetru, ador ! De fiecare data claxonez cu forta insa Twingo-ul mai mult rage decat urla. Visez la un claxon tip racnet isteric care sa-i streseze cand fac figuri artistice de felul asta


-          Soferii care conduc leeeent, de zici ca spera in secret sa prinda urmatorul rosu. Despre ei fantasmez sa-i impusc in cap ca sa nu se mai chinuie (si pe noi cu ei). Eu ii numesc « soferii care fac poze » sau « care stau pe oua ». Sau « in lipsa de oua ». Nu se poate sa conduci cu 20 la ora si sa te consideri detinator de oua. In general acesti soferi sunt : batrani peste 70 de ani, negri (sunt convinsa ca e legat de experienta lor africana ancestrala, nu se pot grabi orice-ar face !) sau soti care merg in vizita la soacre.

-          Soferii care pun muzica la maximum (adesea muzica zgomotoasa si proasta, rar am auzit Queen dat la maxim cu ferestrele deschise) : acesti soferi savureaza viata, nu aud, nu vad nimic in jurul lor, dar sunt vazuti (ca asta conteaza) si mai ales se considera smecheri cu doi de « Shmî ».
-          Soferii cu faruri tip neon. Aprinse evident SI in timpul zilei. Motto-ul lor in viata este : “Ai orbit?”…si fac totul ca sa nu vezi.

-          Soferii care stiu unde sunt radarele, si care franeaza si devin ingerasi FIX inainte. Bine pe soferii astia ii admir, macar se misca. Mi-ar placea si mie sa stiu unde sunt radarele, as ajunge mai repede la servici, asa sunt paranoica ca ele radarele ar putea fi peste tot, asa ca stau mereu la viteza admisa ca o tuta mica.


-          Soferii care sunt lenti pana cand decizi sa-i depasesti, si fix atunci accelereaza. Adica cert « sunt lent, dar ce te crezi mai bun ca mine ?? »…

-          Desigur din aceeasi categorie fac parte si cei care NU te lasa sa-i depasesti « You shall not pass me !! » si trebuie sa astepti 15 minute dupa ce ai pus semnal ca sa poti sa depasesti, iti trece si virajul/ strada de care-aveai nevoie, etc. Dar macar pe astia tot ii respect pentru ambitie, insa persoanele de sex femeiesc care nu te lasa doar pentru ca nu te-au vazut (la ce s-or uita altceva ?) aia ma calca pe nervisori.


-          Mai exista desigur si soferii care pun semnal dar nu intentioneaza sa schimbe banda. Nu, nu, semnalul e doar asa, sa faca masina cu ochiul la toti soferii din spatele ei (nebunica mica !).

-          Tot printre preferatii mei sunt cei care se aseaza pe ultima banda din dreapta ca sa vireze la stanga, de obicei la un stop la care trec de regula 3 masini. Asa ca nu mai trece nimeni decat el, care taie calea la toata lumea. In Paris soferii fiind politicosi (sau in cazul asta fara oua, din nou), nu claxoneaza nimeni. Ca doar scopul nostru in viata este sa-i asteptam pe printi sa faca stanga, ne placa sa ne petrecem viata in masina, e placut. Mai ales la mine in twongo nu-i nici aer conditionat nici casetofon  (ca ni l-a furat…) asa ca e cu atat mai mare placerea cand se prelungeste statul pe cur.


-          Mai sunt cei care vorbesc la telefon la volan, asa ca nu stiu ce se intampla in jurul lor, unde sunt si ce cauta ei in viata lor, ca trebuie sa explice detaliat la telefon cum a fost ziua lor si ce-a facut casiera de la supermarket. Caaaat mai detaliat ca au abonamente nelimitate. 

-          Doamnele care se machiaza/ penseaza/ joaca cu copilul : o placere de vazut si mai ales de condus in spatele lor. Daca intra in tine au intotdeauna scuza cu copilul, de zici ca era bietul de pici la volan. Oricum am observat ca oamenii cand au copii nu mai sunt responsabili de nimic altceva in jurul lor in afara de propria odrasla.

-          La Paris mai sunt motarzii sau cei pe scooter (« les deux roues ») le zicem, si echivaleaza cu infernul. Se baga peste tot, nu le e frica de nimic, si in general cred ca scopul lor in viata e sa incerce tot ce ar putea sa-i faca sa dea ortul. Mai nou te si claxoneaza sa te dai la o parte (in dreapta) ca sa treaca ei prin mijloc. Ca si cand spatiul dintre doua masini le este dedicat prin lege (not !). In fine, eu pana acum n-am avut experiente nefericte cu ei asa ca nu-I urasc cu pasiune ca pe altii din categoriile anterioare.
Si mai sunt multe alte categorii de soferi dar ma opresc aici ca sa nu va dezgust cu totul de sofat.
Vineri plec in vacanta cu trenul, yupyy ! O sa va fac categorii de calatori, sa vedeti cat sunt de cinica mica si la capitolul asta J abia ma support eu, nu stiu cum de a vrut cineva sa se si insoare cu mine ! Cred ca m-a salvat mamaliga (aia din farfurie nu aia de pe dinti ;)





Unii aleg sa se protejeze divin!

miercuri, 10 iulie 2013

Nunta romaneasca

Hai ca in fine apuc sa scriu un post cu nunta romaneasca.

Da, gata, m-am maritat, nu mai sunt pe piata. Mai bine, ca e o piata complicata, cu fluctuatii si usor instabila. Mai rau ca Nasdaq.

De unde sa incep ? Ar trebui sa incep cu sfarsitul ca sa va arat ce talente de autor nemaivazute am, dar o sa raman pe clasic sa nu va zapacesc.

Ne-am dus noi la Romanica, cu mic cu mare, unul mai francez ca altul. Am mobilizat juma de Romanie pentru nunta asta, cum sa-i luam pe francezi, unde sa-i culcam, cum sa-i distram…ca in final ei sa stea numai la mama in curte, au preferat via mamei pana si Casei Poporului. Ne-au zapacit cu prezenta, noi speram ca de joi pana sambata o sa se duca si ei la plimbare, sau o sa stea la ei la hotel, ei bine nu. Pe capul nostru una-ntruna, soacra-mea care cumpara cate 100 de grame de cirese pe vara, a dat iama in cele 7 kile de cirese cumparate de maman pentru noi. Si-au facut unghiile TOTI la « doamna Mihaela » care la facea si conversatie in franceza « vous voulez…sa va dau cu piatra ponce » ?...asa ca nu faceam traduceri doar pentru mama si doamna Aurica insarcinata cu sarmalele, ci si pentru Mihaela care vroia sa le povesteasca cum e viata in Ferentari. Cu traducator.

Bun, dupa ore de carat ligheane pentru pielitele micutilor, strutztul s-a dus sa se pregateasca de petrecerea burlacilor, cu prietenii mei baieti. Si cu nasu’ papanasu’. I-am instruit sa mi-l aduca pana la doua dimineata pentru ca a doua zi era nunta si n-as fi vrut sa risc sa vomite pe popa. Ironia sortii de dupa ne-a demonstrat ca mai degraba ar fi vomitat popa pe noi, care era beat muci (pe langa senililiatatea notata deja anterior nuntii).

De altfel cand m-a spovedit, singurul lucru care-l interesa era sa stie daca am vreo crima la activ. Eu am incercat sa abstractizez dialogul cu « nu-s destul de toleranta cu oamenii… » dar mi-a taiat-o brusc cu un « nici n-ai nevoie ca te iau de prost ! Ia zi, ai omorit pe cineva ?... » pai nu, decat daca numaram mustele de bucatarie si gandacii de colorado, dar in ultima vreme si pe-astia ii las sa caute o soarta mai buna…

Revenind la burlaci, strutztul s-a intors ca o floare pe la 4 dimineata, a incercat cheia de la casa din Paris la poarta mamei, vreo juma de ora, n-a mers, asa ca m-a sunat. I-as fi tabacit si fesele daca nu m-ar fi amuzat asa de tare toata situatia. Viitorul sot francez revine din Centrul Vechi mort de beat, entuziasmat de ce femei frumoase « vous avez ici à Bucarest ! », se insoara a doua zi la ortodocsi, o slujba din care nu va intelege nimic, si n-are dreptul sa doarma in pat ca a venit prea tarziu si mama e obosita ca a stat sa servitoreasca dupa « neamurile tale care in loc sa se plimbe sa vada dreacu si ei ceva din orasul asta, au stat gramada pe capul nostru, o siesta n-am putut sa facem »…

In fine, ne-am culcat, dupa ce am dat gata amandoi o rotita de cascaval, strutztul fiind atat de beat incat a uitat ca el nu mananca branza…

A doua zi (ziua cu nunta deci) eu m-am sculat de dimineata ca trebuia sa alerg : machiaj, coafat, dat fata la intors, etc. Domnul sot trebuia sa plece la nasi sa se imbrace la fix ora 13. Pe la 13h30 o sun pe mama de la coafor sa vad ce si cum. Aflu cu stupoare ca strutztul dormea de rupea patul (ca emotiile insuratorii erau in sticlele de bere/ vodka doborite in noaptea dinainte). 
Cum mama refuza sa puna furtunul pe el (sau facaletul !) mi l-a dat la telefon si in 2 secunde era gata imbracat de nunta logodnicul. 

In fine, pe la 3 au venit nasii, cu strutzt si acordeonist. Folcloric de-a dreptul.

Organizarea era sa trimitem un sofer sa-i ia pe francezi de la hotel la ora 3, cand venea acordeonistul. Ei bine ne-am descurcat sa uitam de ei. Ne-am amintit pe la 15h45 cand erau francezii transpirati si plini de nervi, dar in fine, tot au prins ceva din nunta.

La biserica, mai folclor : nimeni nu stie ce se face si cum, trebuia sa intru cu o ruda de sange barbat, n-avem asa ceva, gasisem un prieten de familie, dar care nu ajunsese inca, asa ca l-am luat rapid pe tatal vitreg al strutztului.

Sluja a fost lunga dar amuzanta. Popa, dupa cum v-am spus mai devreme, isi sarbatorise onorabila etate de 70 de ani. Asa ca era intr-o forma mare. Trebuia sa-i recite prenumele strutztului « Julien Roland ». Julien a mai fost cum a mai fost, dar Roland nu l-a nimerit o data. Astfel ca slujba a fost masacrata de memoria scurta spre inexistenta a preotului…care l-a facut pe bietul strutz Rolando, Ronaldino, Donald, numai Roland nu…sa le fie invatatura de minte parintilor care au avut prea multa imaginatie ;))
Ce inspiratie pe mine ca n-am scris toate prenumele lui, cum ceruse preotul, ca am fi fost si-acum acolo : il mai cheama –pe langa Julien Roland- si Didier Christian. Astea doar prenumele ! Uf !

In orice caz, sunt oficial maritata cu Donald, daca va intereseaza.

In schimb corul a salvat toata sluja, noroc cu el ca altfel era chiar cu totul o caricatura.
La un moment dat popa a intrebat-o pe socrosenie (in romana evident) daca e de acord sa-l insoare pe fi-su. Toate privirile s-au intors spre ea asa ca a inteles ca trebuia sa spuna ceva important. Asa ca a spus « oui » si slujba a putut continua.
Ma gandeam ca ar fi fost foarte amuzant daca ar fi raspuns « non », pleca toata lumea acasa si ne vom fi facut atatea pedichiuri degeaba.

La francezi insa le-a placut foarte tare la ortodocsi!! Dupa ei, la noi «  e mult mai putin strict decat la catolici ». Cred si eu : e mai putin strict si decat la piata, la un moment dat imi muscam limba sa nu pufnesc in ras de atata Donald di Ronald, uof…s-a ales praful de frumusete de ritual.
La Resturant ne-a cantat strutztul (din gura si la pian), a dansat si a pocit multe cuvinte…a trebuit sa faca o declaratie de dragoste la un moment dat (pentru rascumparatul miresei) si a zis ce-a stiut : « Imi place…tu curuletz »…spre amuzamentul general…apoi i-a suflat cineva sa zica ca ii place « sufletul tau minunat » iar el a zis « imi place sufletul tau minat »…

Nasii au facut si ei show, au dansat un tango de statea mata-n coada, iar mie mi-a curs sange din nas juma de nunta (si pe juma de rochie ;))
Se adunasera toti doctorii la mine, si erau invitati din toate specialitatile : chirurg, ginecolog, pediatru, generalist, fiecare vrand sa ma vindece cu specialitatea lui : chirurgul sa ma taie, ginecologul sa ma controleze la ovare, etc. Am ras bine desi am patat rochia…sper sa fie semn bun. Pentru cine crede in semne.;)

Asa ca furatul miresei s-a facut cand oricum eram intinsa pe targa sangerand, ca sa nu fie timpi morti, strutztul stia exact unde sunt si mai ales ca nu doreste nici dreacu sa ma rapeasca lesinata pe canapea si cu nasul varza.
Nu ne-am plictisit!
Am facut si cateva hore, socrosenia a rupt ringul la Brasoveanca, spre placerea invitatilor care au gasit-o foarte cool, toata lumea mi-a mers pe trena de am crezut ca o sa-i palesc la final, si toti invitatii au fost foarte generosi, neasteptat. Probabil pentru ca suntem asa de simpatici si tineri si ne place rozul !
Am avut parte numai de prestatari de calitate, doamna cu florile o draguta, domnisoara cu invitatiile si cartoanele talentata peste masura si mereu disponibila (vi le recomand cu caldura pe amandoua !!), mai putin fotografa care era o toapa fara manière care ne-a certat pe la ora 20h30 ca ei ii e foame si nu s-a pomenit nunta la care prestatarii nu mananca primii. Si ne-a agresat de-a dreptul, n-am apucat s-o reclam inca la agentia de unde am pescuit-o, astept sa vad ce cacat de poze a produs, insa imediat ce le am le voi face un feedback negativ spre isteric.

Cam atatica despre nunta, uite-ma si maritata ! Nu s-a schimbat nimic decat ca am mai multe inele si ii voi putea sparge calculatorul cu joculete jumatatii mele in mod oficial caci ce-i al meu e si al lui.

Gata, sa traim, casa de piatra si copii de BCA !