Covid-19 si home office-ul

Salutare la toata lumea!

Sper ca sunteti sanatosi si nu tusiti!

Citeam undeva ca lucratul de acasa in vremurile astea nu e chiar lucrat de acasa, ci supravietuire mentala cand esti obligat sa te conectezi la calculatorul de serviciu.

Rutina cand lucrezi de acasa e cam asa:

8.00: trezirea. Cu muuulta dificultate. E din ce in ce mai greu sa mentii un ritm normal de trezire cand serile te uiti la cate 5 episoade de ceva, si doza e mereu marita, asadar ora de culcare intarziata.

Daca cumva ai reuniuni telefonice care incep la 8h30, ii injuri pe organizatori zelosi de toate neamurile si familia prin alianta.

8.30: mic dejun. Intrebarea recurenta: suntem mai aproape de penurie de cafea, biscuiti sau paine? Pisica e pe alerta rosie de crochete.

8.50: te conectezi. Majoritatea emailurilor sunt de la clienti, furnizori si spamuri de orice care trimit disclaimere cu felul in care se lupta cu pandemia, cum rezista si in general cum nu pot plati sau lua comenzi.

Daca reusesti sa le citesti fara sa vrei sa iti tai venele, felicitari! Ai castigat prima conferinta a zilei, care incepe in 10 minute, speri ca esti gata!

9: incepe conferinta. Problemele obisnuite, microfonul nu merge, te deconectezi, reintri, « Suntem toti ? » repetat de fiecare persoana din meeting (deci cam de 9 ori), intr-un final incepem chiar daca nu stim daca suntem toti, ca si daca suntem oricum sunt probleme de conexiune si ori nu ne auzim, ori e ecou, ori e jâjâiala pe linie si surzesti. In general banuiesti ideea generala, toata lumea repeta de cel putin 3 ori ce avea de zis, iar ce s-a zis initial intr-o fraza frumos construita, devine 3 cuvinte urlate.

Cei care sunt conectati si cu video sunt fascinanti, majoritatea pentru ca NU STIU ca ii vedem. Asa ca unul rontaie ceva, unul pescuieste tacticos o biluta din nas, unul se joca pe telefon sau recupereaza ore pretioase de somnic. Niciodata nu am vazut atatea tavane de bucatarii pe video. Pentru cei cu o biblioteca pe fundal, poti uneori zari titluri neasteptate, care merg de la romancieri obscuri la filozofi existentialisti pe care nu ai apucat (vrut) niciodata sa ii citesti. 

Cel mai adesea pe fundal se vad poze superbe cu copiii in vacanta. Pana cand apar aceiasi copii urland « am terminat de facut cacaaaa! » si realizezi ca pozele depasesc realitatea chiar si cand aceasta e virtuala.

Pentru camere high definition, o sugestie ar fi sa inlaturati din biblioteca de pe fundal titluri interesante ca « Kama sutra », « Bucuriile sexului » sau « Emanuelle in provincie ». In schimb, nu e rau daca apar pe fundal aparate electronice de calitate care pot sugera o abordare artistico-superioara a divertismentului si spun despre voi ca vi se rupe de inchisoarea temporara. Este si cazul echipamentelor de sport ostentatorii, ca skiurile, rachetele de tenis sau de golf- daca nu le aveti, imprumutati-le de la prieteni sau desenati-le in photoshop ca sa aratati colegilor de servici ce experiente va asteapta imediat ce vi se va da drumul pe strazi.

In timpulvideo conferintei cineva tuseste. Se lasa tacerea. Apoi intreaba trei deodata « esti bolnav? ». Vine raspunsul timid: « Nu…sunt fumator, tuseam dinainte ». Te apuca scepticismul (de creier!) si refaci tot parcursul mental de cand ai dat mana ultima data cu colegul in chestiune si ce ai facut apoi cu mana ta. Paranoia se instaleaza usor, asa ca imediat dupa sedinta, te duci sa iti iei temperatura. Nu ai temeratura dar daca termometrul O FI  STRICAT?! Din precautie, te duci sa te speli pe maini, mai bine sa previi decat sa vindeci.

10.30: inca o sedinta, codul nu merge, Microsoft Teams nu e instalat corect, restartezi calculatorul cu un minut inainte de conferinta, urli, incerci sa te conectezi de pe telefon, racnesti, acum trebuie sa scrii numarul de dial-in pe ceva, fugi dupa hartie si pix, nici macar unul nu scrie!! Esti in final in intarziere cu 7 minute. Ai avea nevoie sa mergi la pipilica. Te intrebi care ar fi eticheta, poate poti totusi sa mergi punand conferinta pe « mute » si tragi apa mai taziu? 

Oare poti apoi sa rontai o gustarica?

11: In fine conectat! Incerci sa contribui la discutie. Realizezi ca esti pe mute, ca doar ai fost la pishu. Pana te un-mutezi, s-a schimbat subiectul. Te pui din nou pe mute ca sa eviti un moment jenant. Reflectezi la faptul ca reuniunile unde prezenta este neparticipativa echivaleaza cu a urmari o emisiune in slovaca. 

Incepi sa ratezi reuniuni, un concept de neimaginat inainte de carantina.

12: pauza, in fineee! Eziti intre a pregati mancare perimabila inainte sa expire sau ne-perimabila dar care nu se va mai gasi la supermarket?

Gatesti repede ceva, probabil ne-perimabila, niste paste, ca carne nu mai gasim de vreo 3 saptamani, sau de fapt da, la macelarie, dar avem voie doar o ora afara si trebuie sa scriem pe adeverinta ora la care am iesit, si cum coada la macelarie e de minim o ora…mancam paste, ca e mai ieftin decat 135 € de amenda ca am depasit ora. 

In timpul mesei avem divertisment: vecinii de la casa din fata, in a caror curte vedem, isi fac gimnastica zilnica. Sunt 3: un adolescent, sora mai mare de vreo 22 de ani, si mama, de vreo 50. Fac fandari, genuflexiuni, si tentative de flotari. Admirabil ca ies si respecta o rutina zilnica, penibil cat sunt de antitalent doi dintre ei. Pustiul e ok, fata e prea grasa ca sa inceapa cu exercitii asa grele, plus la fiecare aplecare mi-e frica pentru colantul ei, iar mama se preface, e o caricatura a sportivului grevist. 

De cateva zile, fata nu mai face sport (probabil colantul a crapat, si NU de Coronavirus!). Acum e intinsa pe un chaise-longue si se bronzeaza. E aproape mai dureros pentru ochi decat cand incerca sa faca sport.

14h: dupa o scurta pauza de doua ore ma intorc la calculator. Constat ca pisica a dormit pe laptop si din greseala a deschis o gramada de aplicatii si dosare. Ma intreb daca nu ar trebui sa o las toata ziua, poate ar putea face toata treaba in locul meu, si mai bine chiar!

Restul dupa amiezei lucrez, cu tensiunile obisnuite de la servici, doar ca nu ne mai uitam la ceas sa vedem cand plecam acasa.

Terminam pe la 19h de obicei, dupa care iesim in gradina comuna a blocului, in care de obicei se joca diversi copii. Stam la panda sa vedem cand intra sa se spele sau sa manance, si pac, instalam terenul de badmniton (luat de pe Amazon in prima zi de carantina), apoi o ora joaca. Chicotim cat ii vedem pe copii cu coada ochiului asteptandu-si randul la gradina (credeati ca aveti monopol la iarba si oxigen doar pentru ca aveti sub un metru cincizeci?!)

Cam asta e rutina zilnica. 

Uneori cand simt ca sunt aproape de omucidere involuntara imi iau bicicleta si ma duc la servici, unde nu e nimeni (din vreo 160 de oameni de obicei). Tristete totala. 

Saptamana trecuta am fost o zi. Am facut turul celor 3 etaje de openspace, am furat niste servetele dezinfectante, o sticla de apa minerala si un pix care scrie subtire, ca n-aveam, am stricat imprimanta, mi-am mancat pachetul la pranz, apoi am plecat acasa. Am considerat ca facusem ce aveam de facut.

Sper ca toata lumea e bine, fizic dar si mental. 

Pentru sanatatea mentala am un sfat, care sper sa va ajute: umanitatea se lupta impotriva unui dusman comun; in astfel de momente e esential sa mentinem stalpii vietii normale- anume, sa facem sa para ca o ducem mai bine decat restul lumii!

P.S: am tot cautat cum se zice la "lockdown" in romana, dar carantina nu exprima exact acelasi lucru, asa ca o sa traduc prin "izolare acolo jos", care chiar nu e departe de adevar, mai ales cand vezi valurile de divorturi!