luni, 26 martie 2012

O zi de munca in Franta

Stiti ca francezilor le place munca putin spre deloc. Ceea ce probabil explica si somajul impresionant de 11% din populatia activa.
Ironic, avem zilele de munca cele mai lungi din Europa, lucram cam de la 9h-9h30 pana la 20h seara. O sa va explic insa cum se imparte concret aceasta zi de munca.

Teoretic, ar trebui sa ajungi la servici pe la ora 9, insa aterizezi pe la un 9h30 ca toata lumea face asa si la 9 nu e oricum nimeni cu care sa-ti bei cafeaua.
-Intre 9h45 si 11h esti destul de productiv, te agiti, dai telefoane, marchezi puncte in fata sefilor. Esti inca odihnit si viata ti se pare frumoasa.
-De pe la 11h incepi sa te agiti pe scaun de parca ai fi balonat. Vrei acasa.
-La 11h25 deja incepi sa numeri minutele pana la pauza de masa.

Pauza de masa e intotdeauna intre 12h si 14h, iar in meseria de consultant iti poti lua ambele ore (ceea ce nu e teribil dar cum oricum seara nu poti pleca niciodata inainte de 19h, macar sa profiti de orele de la pranz...)
Cand se face ora 12h e ca la recreatia de la scoala, toata lumea se buluceste afara !! Unii se duc pe la magazine, altii la restaurant (care costa o caruta de bani mai ales langa Tour Eiffel unde lucrez eu), personal ma aranjez sa mananc in colturi mai ieftine (gen la cantina unei prietene).

Intors de la masa, este ora 14h.
-La ora 14h digeri
-La 14h15 te duci sa-ti iei o cafeluta
-La 14h30 iti intrebi colegii daca cred ca mai e deschis buticul unde se vand fructe. Va duceti in grup sa luati fructe
-La 14h45 puteti reincepe munca
-la 15h procesul de tranzit e in toi deci te duci la toaleta
-la 15h15 rearanjezi niste dosare, dupa culori
-La 15h30 ai o revelatie ca aranjamentul dupa culori nu e deloc practic si trebuie sa le reorganizezi
-la 16h este vremea unei mici pauze de cafea (doar e ora de gustare)
-la 16h30 iti intrebi colegii ce parere au despre Autolib, noile masini electrice puse la dispozitie de primaria Parisului. Intrati intr-o dezbatere despre lipsa locurilor de parcare si despre boii de la primarie si concludeti de comun acord (la ora 17h) ca Autolibul e o porcarie pe care n-o folosesc decat cei care nu stiu sa conduca si si-au luat permisul cu pile
-pe la ora 17h30 incepi sa calculezi cat a mai ramas din ziua de munca si cum poti face sa omori timpul
-la 17h35 intri pe 9GAG si te uiti la poze cu pisici care vorbesc, canta sau fac conspiratii mondiale. Te distrezi. Suferi ca nu poti rade in voie.
-la 18h te deconectezi de 9GAG cu creierii spalati si te simti totusi vinovat ca nu te-ai prea omorit cu munca
-la 18h01 nu te mai simti vinovat spunandu-ti ca firma are suficienti bani si te exploateaza oricum ca pe vite
-la 18h02 ti-amintesti ca e criza si somaj endemic deci ar fi cazul sa lucrezi putin
-la 18h05 iti spui ca poate destinul a decis ca n-ar mai trebui sa faci nimic pentru tot restul zilei, si cine esti tu sa lupti cu DESTINUL ? Un fir de praf…mai bine l-ai asculta !
-la ora 18h10 te anunta seful ca ai sedinta. Te bucuri ca va fi niste timp de omorat cat vei putea visa cu ochii deschisi la o insula pustie
-la ora 19h30 se termina sedinta
-te gandesti ce dracu sa faci in ultima jumate de ora ramasa. Reflectezi la conditia ta si realizezi ca esti un muncitor chinez mai bine platit. Reflectezi la evolutie si concluzionezi ca era mai bine in starea naturala cand desi erai mancat de fiare barem puteai face putin sport cu alergatul/ vanatoarea si n-aveai atata celulita.
-pe la 19h35 incepe o panda generala sa vedem care sparge gheata si pleaca primul. Nimeni nu indrazneste desi nici unul nu mai face nimic cam de aproximativ doua ore…dar e prost vazut de directie sa pleci primul.
La 19h40 ii dai dracu pe toti colegii ca-s niste lasi si nu indraznesc sa plece o data ca sa poti in fine pleca si tu !
-La ora 20h pleci resemnat acasa (primul !). Un coleg face o gluma spunandu-ti ‘Ti-ai luat dupa-amiaza libera ?’. Ai un flash de imagine cu el ciopartit in bucati si plin de sange si adunat in saci de rafie.
-Pleci acasa. Te gandesti cu groaza ca e abia luni.



luni, 19 martie 2012

Eveniment la firma

Am avut reuniunea anuala la servici. Se cheama kick-off desi nimeni nu stie ce-nseamna literalemente.

Ne-a adunat pe toti 240 de consultanti (desi nu consultam mare branza, ne consultam mai mult intre noi daca sa luam ceai sau cafea la micul dejun...)

Ne-a dus la Concorde intr-un studio de televiziune, asociatii si presedintele firmei au facut discursuri sforaitoare (si mai ales multe slide-uri colorate pe post de praf in ochi), ne-a filmat, aveam voie sa si twitt-am. Dar cu masura, cand au inceput unii s-o dea in glume li s-a spus printr-un comment anonim (semnat presedintele firmei) s-o lase mai moale daca mai vor salariu la sfarsitul lunii (adica democratie democratie, dar cu masura!!).

Ni s-a vorbit despre tot felul de termeni de care n-auzise nimeni si nici n-aveam chef sa aflam. De exemplu ‘design prospectiv’…stiti ce-i aia ? 
Adicatelea sa faci o cartografie a pietei inainte sa te arunci ca boul in ea (ceea ce oricum face oricine, ii zice studiu de piata, dar noah, ei trebuia dom’le sa fie mai smecheri si sa inventeze concepte noi!)
Asa ca ne-au intrebat rand pe rand cu reflectorul in ochi ce credem noi ca e si majoritatea raspunsurilor au fost…’âââ…pai...hmm.’
A raspunsul unul chiar : ‘designul prospectiv este cand nu le spui porcilor ca vor deveni carnati ci o experienta culinara’…e si-asta o explicatie…trebuie testata acum reactia porcilor.

Pe scurt acest concept e un fel de laba trista, dar incearca sa spui asta in ‘kick-off’ si mai ales pe frantuzeste !

Noi angajatii eram reprezentati in slide-uri ca niste roboti, ceea ce spune multe despre cum ne vede firma…(tot e bine ca puteam fi reprezentati ca niste spermatozoizi !!)
De altfel ne numim ‘weavari’ (de la numele firmei Weave)…nu stiu cum se intampla de toate firmele astea de la un moment dat devin secte si tin cu tot dinadinsul sa te converteasca la secta lor cu sau fara vointa ta !

La finalul celor 7 ore de limba de lemn ne-au adus un invitat ‘surpriza’…a fost asa de mare surpriza ca nici n-am mai fost surprinsi ! 
Surpriza era un iluzionist. Care ne-a ghicit tot felul de prostii, numere (de la pantofi in functie de culoarea irisului – al dreacu cu niste numere norocoase la loto nu putea sa sara sa terminam odata cu consultanta !!), cuvinte dintr-o carte, ne-a zapacit. 
Era de altfel destul de bun, sunt rautacioasa. Noroc cu el ca altfel chiar ne-am fi taiat venele in grup dupa 7 ore de slujba sectanta.

La iesire ne-au oferit umbrele si memory stick-uri cu numele firmei…cred ca directia ar fi preferat sa ne dea cate-un sut in cur dar n-ar fi scris Weave pe el, si nu e constructiv prozelitismul.

Dupa asta ne-a dus la un castel, intr-adevar foarte frumos. Ca la nunta la castel, cu cocktailuri, sampanie, muzica, lumina fumurie, etc. Numai mireasa lipsea.

Cina era pregatita de un top chef si era pur si simplu de un rafinament extraordinar. M-am bucurat ca stateam jos ca altfel mi s-ar fi inmuiat genunchii. 
Le-am facut deci paguba cat am putut, mi-a admirat lumea rochia rosie ca focul si le-am zis ca e din Romanica, am tinut sa subliniez, pentru ca restul femeilor erau imbracate toate in negru si cu cizme. Asa li se pare lor ca e bunul gust.

In timpul mesei m-a prins vecinul de masa de maneca si a inceput sa-mi povesteasca despre calatoria lui in Peru. M-a mancat in cur sa zic ‘ooo, ce deosebit, si e frumos ?!’ si mi-a si scos omul telefonul sa-mi arate ‘CATEVA poze’. 
Asta cu aratatul pozelor e foarte particular, oamenii abia te-asteapta sa-ti arate poze, mai ales de cand toata lumea are super aparate si are ca hobby principal ‘fotografia’ (credeti-ma ca lucrez in recrutare !!). Peste noapte s-au transformat toti in pozari profesionisti, si-ti povestesc de milimetrii, de unghiuri, de chestii, de trestii…si-ti arata poze la care trebuie desigur sa arati cat de cat interes si entuziasm…trebuie sa gasesti cate un adjectiv nou la fiecare poza…si sunt 3000 !! Ai interes sa ai un vocabular bogat!
Adica dupa ‘ce frumos !’, ‘splendid’, ‘maiestuos’, ‘ce priveliste’ iti cam vine sa-i spui ‘nene, am vrut doar sa fiu politicoasa, mi se rupe si de Peru si de toate pozele in care n-apar eu sau cineva din familia mea !! Sau macar oameni frumosi si nu grasii astia pe bietii magari deselati !!’.

Dar revenind, am vizionat asadar cateva sute de poze din Peru de pot sa va fac si traseul daca va vine vreo idee sa va duceti. Doar sa-mi promiteti ca nu vreti sa-mi aratati pozele !

Dupa asta am dansat un piculet si am vazut si lume beata moarta si mai ales ce femei erau serioase si care doreau sa evolueze mai rapid in functie... Era o ‘arbitra’ (ii zice coach, tipic pt secta de altfel te invata cum sa traiesti bine), siliconata de peste tot, s-a frecat saraca cu absolut tot, inclusiv cu picioarele de la scaun. A evitat doar un domn chelios care azi la reuniune se mira de ce nu s-a frecat si de el (probabil chelia nu ajuta in situatii din acestea…)

Pe la ora 1h am plecat la casuta mea (desi petrecerea a tinut pana la 5), si mi-am gasit strutzalaul la locul lui pe canapea omorand monstii din ecran...Dar tare m-am bucurat sa-l gasesc si ca-l am ! Macar el nu-i sectant si spune ce crede si n-are nici poze din Peru !

marți, 13 martie 2012

Am fost la ski


Am fost la ski. Ne-au invitat parintii strutztului, foarte draguti si generosi.

Eu am plecat cu ei de joi seara iar strutztul a ajuns vineri seara. Domnul n-a putut sa-si ia o zi libera pentru ca si-a tot luat saptamanile trecute sa-si revina dupa nopti de jucat Starcraft, League of Legends si alte prostii…(atatia monstrii de omorat si atat de putin timp!!). Dar peu importe, vorba francezului, a venit vineri, esential e ca a ajuns.

Sejur foarte placut, apartamentul suficient de inalt cat sa parchezi un cal (de catre o femeie !!) insa o caldura in el taicutule… (in apartament nu in cal !) de te lua cu lesin.

Cum eram 7 oameni (parintii, un cuplu de prieteni ai parintilor, noi si fratele strutztului) am stat cam inghesuiti dar a fost ok. Apartamentul era chiar langa piste asa ca n-aveam decat sa ne punem skiurile (procedeu amplu !) si sa coborim la telescaun.

Echiparea cu skiuri e o epopee…intai pana alegi claparii…pierzi 3 kile pana iti bagi picioarele in ei, injuri ciorapul care aluneca, degetul mare care e mai mare decat oricand si nu INTRA !! (intelegi de ce-i zice deget mare…), te auto-insulti ca nu ti-ai taiat unghiile de la picioare si mai au pic si ies prin clapari…si cand in fine rasufli usurat ca esti incaltat (cu un zambet victorios tamp), trebuie sa-I scoti ca sa masoare vanzatorul distanta corecta pe ski astfel incat sa nu-ti rupi gatul cand cazi gramada (mai exact ca sa sara skiul din picior cand te-mpiedici ca un ametit, ca daca nu sare cresc sansele sa-ti rupi picioarele. Si ele sansele sunt si-asa destul de maricele asa ca mai bine scoti claparul…)

Claparii nu sunt NICIODATA perfecti : ori te rod pe-o parte, ori te bat pe unghii (eu am pierdut una asa acum cativa ani…si jur ca era scurta !), ori sunt prea grei, ori prea lati, ori e totul perfect si e stricat ariciul si trebuie returnati la fabrica. In China.

O data incaltat trebuie sa-ti duci adevaratele incalatari in dulapior. Dulapioarele sunt INTOTDEAUNA la etajul 1 sau 2 (o minte perversa si puse pe glume a imaginat scari DUPA ce ti-ai pus claparii), astfel incat trebuie sa urci in mod Robocop (sa te cari pe tine insuti in claparii grei de cate 3 kile unul + skiurile+ betele). 

Ajungi acolo mort, lesinat si cu limba pe umar si mai ca-ti vine sa-l lasi dreacu de skiat si sa te duci sa bei o ciocolata fierbinte (drept recompensa pentru caratul claparilor si pentru ca ai avut INTENTIA sa skiezi !!)

Dar cu toate astea nu o faci, si singura bucurie care-ti ridica un pic moralul e sa vezi o familie de grasi care se chinuie mai ceva ca tine. Daca mai si cade cate unul si se ruleaza pe scari ca o chiftea in pesmet, esti de-a dreptul satisfacut.

Sa va spun despre experienta skiatului in cazul meu : am invatat singura pe la varsta de 18 ani.
Mi-a placut asa de mult ca n-a contat ca habar n-aveam sa ma opresc. Asadar de skiat schiez de mult, insa chiar pe schiuri (si nu pe cur) de mai putina vreme. 

Acum vreo 7 ani am fost la Innsbruck si, ca un mic kamikaze, m-am lansat direct pe o pista neagra olimpica. Stiti ca exisa diferite culori de piste in functie de cat esti de duda pe schiuri : verde pentru cei care se tin drept si fac plugul sa opreasca (sau se arunca pe o parte), albastre pentru cei care stiu sa intoarca, rosii pentru mediocri-avansati care se intorc din solduri, si neagre pentru cand ti s-a luat de viata…nu degeaba ii zice pista neagra !!

Asadar in anul ala, nestiint sa skiez, am inceput cu o pista neagra…pe care am coborat-o evident pe cur, desi a fost destul de complicat sa tin schiurile pe umar, ca pista era foarte abrupta !  Nimeni n-a inteles apoi de ce eram atat de plina de zapada eu iar skiurile uscate.

Intre timp am facut multe progrese, iar astazi cobor pistele negre fara probleme ba chiar cu ceva viteza spre mandria mea. Desi prefer mai calm pentru ca am auzit de prea multe accidente la ski ca sa ma mai grabesc. Ma grabesc mai incet.

A, inca un secret : betzele de ski nu folosesc la nimic. Nu te ajuta sa franezi, ba chiar daca faci prea mult figuri risti sa ti le bagi in burta/ochi/intre picioare. Betzele sunt pentru cei mai pro dintre schiori, care se servesc de ele pentru a da un impuls pistei si a se intoarce mai rapid. Pentru tot restul schiorilor, puteti lasa betele acasa (sau bine, fie, luati o pereche ca sa dati bine in poze, ca mine !!)

Dar sa revin la sejurul nostru: sambata, asadar prima zi cand urma sa skiez si cu strutztul.
Ne-am trezit noi pe la un 10h si am inceput sa ne agitam (toti 6 ca strutztul dormea). In final am reusit sa-l scol (reamintindu-i pretul apartamentului si cat il costa pe ta-su trasul lui la aghioase). 

S-a impachetat omul in salopeta si, sub presiunile noastre (« Hai mai repede ca ne-asteapta pistele !! Mereu esti in intarziere ametitule mic !!...) a coborit la magazinul de skiuri sa-si ia echipamentul.
Strutztuloiaca a coborit cu fratele sa ia abonamentele (de telescaun, teleferice, etc) iar restul ne-am echipat si ne-am pregatit de plecare.

Ajunsi jos, strutztuloaica ne spune ca l-a vazut pe strutz care e ‘gata’. Dupa care ne spune ‘bine eu ies ca mor de cald’.

Noi ne-am grabit sa-i ajungem din urma, dar nu i-am prins. Asadar am presupus ca strutztul era cu ei (cu ma-sa si frati-su).
Ajunsi in varful muntelui (un telescaun si-un teleferic mai tarziu) am sunat-o pe ma-sa sa ne dam TOTI intalnire. Si atunci am aflat ca strutztul nu era cu ei si ca ea crezuse ca e cu noi. Asadar ne organizaseram ATAT de bine ca ne-am descurcat sa uitam strutztul la magazinul de skiuri…

Bineinteles pe mine m-au apucat toti dracii ca eu l-as fi asteptat ! Deja schiasem o zi fara el, as fi vrut sa fim impreuna !
Mai rau de-atat, stiam si ca si-a uitat mobilul in camera si n-avea chei de la camera…deci ramasese chiar ca un papagal pe-afara…

In final saracul de el s-a dus la receptie si a recuperat chei si telefon dar pana ne-am gasit pe piste a durat putin…

Apoi am avut varianta lui despre cum s-a pierdut : strutztul la magazinul de schiuri vazand-o pe ma-sa care zice : ‘Eu ies, pune-ti claparii’…(si in secunda urmatoare ma-sa care se carase deja pe piste).

Strutztul singur urcand la dulapioare …nimeni…strutztul urcand la apartament cu tot calabalâcul…nimeni…strutztul nevenindu-i sa creada ca l-am uitat…revine la dulapior, revine la magazinul de skiuri, revine la apartament…pricepe in fine ca chiar l-am uitat…

Desigur cand ne-am regasit maica-sa a tipat din nou la el ca e vina LUI…bietul strutz impaciuitor n-a mai zis nimic…

In rest ne-a batut bine soarele in cap si ne-am fript ca niste pui uitati in cuptor…
Eu m-am si ranit, o data cand schiam lipita de strutz si a franat prost si batzul lui a ricosat in pometele meu (drept pentru care acum e bleu…) si mi-am taiat un deget cat taiam paine pentru fondue…dar branza a fost cu atat mai delicioasa cu cat s-a lasat un sacrificiu uman in crutoane…

Desigur la toate tipetele mele de durere nimeni nu se agita, iar taica-su medic n-avea nici un medicament la el (doar era in vacanta, n-o sa-i apuce pe pacienti cheful de crapat taman in vacanta lui !!) si pentru orice rau al oricui si de orice iti oferea un pahar de rom. Nu poti digera ? Rom ! Te doare ochiul ? Rom ! Ti s-a ars pielea ?hmmm…da-i cu rom, n-are ce sa-ti faca rau !
Iar la pranz beam rosé.

Ma si mir ca mai avem amintiri din acest sejur la cat am tras la masea toti. Serile nici n-aveam un subiect comun de discutie, fiecare discuta (in acelasi timp) despre ce dorea. Mai democratic de-atat !!

Gata, va pun niste suveniruri de vacanta si va dau un sfat : ROM !







                                                         Veselia dinainte sa-l uitam...


                 Nu, nu m-au uitat in cuptor, doar m-am bronzat cu ochelari...la servici clientii au verificat ca nu-s cu camera ascunsa ...





miercuri, 7 martie 2012

Aventuri la Disneyland

Am fost la Disneyland.
O placere, o nebunie, un delir.

Ne-a invitat mama strutztului iar strutztul a anulat in ultimul moment deci a trebuit sa ma duc ca sa salvez onoarea familiei.
Asadar am fost cu mama, bunica, verisoara si cei doi copii prost crescuti ai verisoarei.

Disneyland ar fi intr-adevar un taram de vis, de poveste, daca n-ar fi plin ochi de lume (in general obeza si care vine oricum cu gandul sa nu cumva sa se anemieze tocmai la Disney…iti dai seama sa cazi lesinat gramada pe bombeurile lui Mickey ?! Mai mare rusinea !)

Asadar copilasii urla si se imping si te calca pe picioare (de-aia e indicat sa-ti iei baschetii cei mai prosti acolo ca sa poti sa-I arunci dupa…ideal ar fi sa-ti impachetezi si unghiile de la picioare in vreo cochilie anti-lovituri pentru ca altfel iti poti lua adio cel putin de unghia de la degetul mare)

Multe zeci de carucioare…aduce lumea copii de 1 an la Disney…acum as vrea si eu sa stiu ce pot intelege copilasii aia din diversele atractii precum « Casa bantuita » , « Pirati din Caraibe » sau « Lumea papusilor »…si toate astea pentru suma modica de 59 de € pretul pentru un adult si 51 pentru copii.

A zis cineva la un moment dat ca a avea grija de un copil de un an e ca si cand ai avea grija de un adult beat manga : amandoi debiteaza gogomanii fara sens, vomita pe tine si fac pe ei si nu se tin bine pe picioare…

Cozile la Disney sunt absolut enorme pentru fiecare atractie, faci cam o ora de coada si de coate in burta ca sa ai placerea sa ‘te dai’ intr-o atractie aproximativ 5 minute. Dupa care sa-ti revii din raul care te-a luat cat ai stat cu capu-n jos la distractie. De fapt cred ca chiar asta e rolul cozii enorme, sa-ti revii din atractia precedenta.

Uneori daca ai noroc inca de SI mai multa aventura, mai vomita cate un copil pe tine, asta chiar e interesant !

Alteori nimeresti pe locurile din spate in trenulet si trenuletul o ia peste apa deci iesi de-acolo ud pana la chiloti. Dar distrat, nooooaahh !

Toate acestea, era sa uit, pe aceeasi muzicuta de poveste repetata in continuu timp de 10 ore cat stai acolo. La final fredonezi ‘Alba ca Zapada’ pe ritm de Rammstein in capul tau ! Hotelul de langa cred ca e roz pentru toate cazurile de oameni care-au devenit psihopati dupa o zi la Disney ! (unde mai pui ca sunt unii care vin si stau o saptamana !! Aia erau gata psihopati…)

Fiecare iesire de la o atractie da inspre un lant de magazine (n-au fost ei fraieri Mickey si Donald !!), magazine in care gasesti si pe dreacu in forma de personaj de desen animat. Am terminat evident prin a cumpara un breloc cu pisicile aristocrate si o cana cu Mickey, pana si eu ! In furia generala mai aveam un pic si dadeam 15 € si pe-un balon !!

La finalul zilei mi-am jurat ca nu ma mai duc la Disney decat in caz de tortura sau cand vor avea viitorii mei copii vreo 5-6 ani...deci mai am un pic de timp. 

Dar nu va luati dupa postul meu cinic de om rau, duceti-va copiii la Disney, vor adora ! 

Insa voi adultii fiti siguri ca aveti o saptamana de concediu dupa ziua respectiva !!