miercuri, 27 iunie 2012

Vara. Doua perspective: Bucuresti si Paris

Dintr-o privire naiva, vara bucuresteana pare extraordinara. Cerul este albastru azuriu, fara nori, soarele raspandeste voiosie, familii vesele se plimba in parc, se vand inghetate la fiecare colt de strada. Biciclistii fredoneaza Connect-R zambitori. Nu se mai aude nimic de criza, catastrofele au fost amanate pana la toamna. Micii si berea curg prin sangele Romaniei intreagi.

Toate astea desigur, daca NU AR FI arsita !

In cateva minute afara corpul ti se transforma intr-o bucata de jambon lejer expirata, scaldata in transpiratie. Creierul si-a facut datoria, s-a debransat singur si incearca sa se ventileze. Sandalele se infunda in asfalutul topit. Iar daca iti surprinzi cumva din greseala  imaginea reflectata in vreo vitrina, ai sa constati ca arati a rosie rascoapta cu par.

Minutele, orele, saptamanile trec pe nesimtite in indolenta vascoasa de-afara. Pierzi notiunea timpului si a litrilor de lichide (sau pepene!) ingerate.

Cei obligati sa ramana la birou se confrunta cu problema aerul conditionat, frustrarea suprema…bolnavi deja de sinuzita/ otita/ muci, viseaza la palton sub luminile neiertatoare ale neoanelor.


Vara la Paris in schimb, e o placere. Vorba lui Oscar Wilde : ‘Iarna cea mai friguroasa pe care-am petrecut-o vreodata a fost intr-o vara la Paris…’

Stii ca e vara doar pentru ca scrie pe ea (calendarul insista ca e iunie). Altfel ai putea sincer crede ca e sfarsit de noiembrie : nor, frig si ploaie.

In iulie intrezaresti o speranta in tine : e iulie ! Poate va da cu soare !!  Niet.

In august, cand te agati de ultimele iluzii, doamna de la meteo te anunta nonsalant (zici ca are actiuni la frig !!) ca se apropie (perfid !) un « front de presiune din Nord » si toate sperantele pamantesti se dovedesc a fi desarte... Desigur injuri de mama asa zisa incalzire climatica si pe toti cei care mai cred in ea ! Ai vrea si tu s-o vezi, UNDE e ??

Deja aici nu mai cumpara nimeni rochite de vara, colectia Zara primavara-vara e neatinsa de francezi si  luata cu asalt de turisti din zone mai calde.



Exista o teorie lansata de un specialista in catastrofe, Velikovsky, care zice ca pe vremuri axa pamantului era verticala si peste tot pe glob domneau aceleasi temperaturi tropicale. Dinozaurii si oamenii laolalta o ardeau pe sub palmieri.
 Dar -vai!- un trasnet a pus capat acestei stari paradisiace si de-atunci unii au crapat si altii (mai rau!) isi petrec viata sub ploaie zilnica...

Acum, eu vin si spun : cu tehnologia de azi, sigur se poate reface un trasnet dinala, de ce nu se unesc cetatenii tarilor friguroase, punem mana de la mana toti, si haide dreacu sa facem cald in Europa !





vineri, 22 iunie 2012

Pensia la tricouri

In aceste zile stau la noi niste prieteni veniti sa viziteze Parisul.

Aseara, inainte de culcare, l-am auzit pe EL spunandu-i EI : ‘Unde este tricoul ala de dormit ?…Pesemne ca l-am uitat…ce fac ? In ce dorm ? Ce alt tricou as putea sacrifica ?’

Si asta m-a facut sa ma gandesc la soarta tricourilor.

Cum ajunge un tricou glorios, care a avut o viata frumoasa si admirata, il lua proprietarul lui ‘de bun’, la categoria ‘tricou de dormit’ ?

Adica banuiesc ca pe scala sociala a tricourilor, sa ajungi tricou ‘de dormit’ e un fel de iesire la pensie.

Gata, tie ca tricou, ti s-a terminat viata si zilele bune si nu mai servesti decat la ‘dormit’. Nu te mai scoate nimeni in lume, nu mai esti bun de aratat, de admirat, esti bun de tras la aghioase in el. Asta e pensia.

Cand tricoul de ‘dormit’ se transforma in carpa (etapa urmatoare), atunci e chiar urat. E echivalentul varstei de 90 de ani la pensionari. Cu ceva mai multa energie.


Revenind la prieteni, EL se intreba ce alt tricou ar putea « sacrifica ». Sa-l faca pensionar interimar cum ar veni.  Imi imaginez tricourile din valiza tremurand la asa un gand : ‘Daca ma alege pe mine ? Va trebuie sa ma spele apoi, asta ma va apropia de categoria ‘de dormit’ mai mult !!’

Mama are de asemenea o expresie amuzanta. Cand ii spun de cate ceva ca e frumos, imi raspunde uneori : ‘Pff, vechitura asta iti place ?! Dorm in el !!’ 

Adica o data ce dormi in ceva, lucrul devine o porcarie !

 Ce anume face ca somnul sa distruga prestigiul unei haine ? O fi sforaitul, saliva care curge, basinile ?

Mie mi se pare nedrept, pentru ca lucrurile in care dormi sunt cele mai confortabile, nu te tin, nu te strang, ar trebuie sa fie cele mai importante ! Am si facut o data asa cu o bluza de pijama, era atat de confortabila ca o port acum in timpul zilei. Am avansat-o in grad, ce mandrie o fi pe ea!! Cate tricouri pensionare o fi razbunat!

Intr-o seara am dormit la parintii strutztului si cum n-aveam pijama, mama lui mi-a dat un tricou ramas de pe vremea cand lucra strutzul la PriceWaterHouse.

 Iar el (care i-a urat cu pasiune pt cum il exploatau !) m-a pozat cu tricoul in chestiune si a trimis poza la toti fostii colegi. Adica asta era jignirea suprema la adresa firmei : ‘Pff, tricoul de la voi…doarme gagica-mea in el !!’…ce dumnezei, ce morti, nu nu ! Mai rau ! « Stiti ce fac eu cu tricoul cu sigla voastra beeei ? Dorm in el !!! »




                                                        Un tricou bun de dormit in el...

luni, 18 iunie 2012

La concert



Pentru ziua lui, strutztul a primit cadou bilete la concert la salle Pleyel. Foarte frumoasa sala de concerte pe rue du Faubourg St Honoré. La classe, ce mai! (poftiti o poza cu sala)



Nu stiam noi exact ce urma sa vedem, decat ca e un laureat al concursului cutare care a castigat premiul gogosica de aur. Mister. Ca stie baiatul sa cante la pian, ce mai.

Ne-am imbracat la 4 ace si ne-am dus.

Ploua (ca in orice zi din orice anotimp la Paris) deci am ajuns mai putin classe decat ne asteptam…(adica cu rimelul curs si frezele pleostite, dar astea-s detalii!)

Strutztul inghitise in prealabil si niste aripioare cu ceapa deci mirosea de la o posta a bucatarie chinezeasca…

O data intrati, dam sa luam un program : 10 €. Prea mult, nu mai luam, lasa ca ghicim ce-ascultam, important e ca suntem la concert.

Ne instalam, apare si pianistul, un baiat foarte de gasca, ne-a multumit dinainte (probabil sa ne dea de inteles ca putem renunta la eventualele rosii si oua din posete)

A inceput, foarte frumos, strutztul a pariat pe Bach si era chiar Bach (am aflat de pe Internet a doua zi)

Ador concertele de pian pentru ca intotdeauna imi spun o poveste, mereu vagabondez cu mintea aiurea, mi se pare singura arta care chiar te face sa calatoresti in timp si spatiu fara tinta. Nici pictura nici filmul nu-mi produc acelasi efect.

Cum era cate o pauza rapida intre bucati toata lumea incepea sa se agite. Ziceai ca pana atunci s-au tinut cuminti (si ce greu le-a fost !!), insa noroc cu pauza ca fiecare vroia musai sa faca ceva cu corpul lui : sa tuseasca, sa se scarpine, sa stranute, sa vomite, dupa caz. A fost un copil care si-a luat si-o labuta peste ochi tot la pauza de 30 de secunde. Adica pe parinte il manca mana inca din timpul Sonatei de Chopin, dar din respect pentru marele compozitor si pentru baiatul de la pian, a asteptat finalul ca sa-si paleasca odrasla.

La pauza mare am vrut sa-mi iau o sticluta de apa ca lesinam de sete, insa costa 6 € si-am renuntat. Erau insa tot felul de doamne si domni care sorbeau cate o cupa de sampanie si mancau cate un macaron. Si ne-am promis ca vom face si noi la fel imediat ce castigam 120 de milioane la loto (nu va mai dura mult !)

La partea a doua a fost o bucata de Beethoven (asa banuiam dupa somnicul care ne luase, si am confirmat informatia ulterior). Bucata ne adormise bine, si uitandu-ma eu pe tavan (in lupta cu ochii care nu vroiau sa ramana deschisi!) si numarand beculetele (erau 380), mi-am imaginat cum ar fi sa pice un gandac de sus la mine in poala si ce racnete as trage cu aceasta ocazie. Si ce l-as supara pe bietul artist care n-avea nici o vina.
Noroc ca n-a picat nici un gandac si am putut sa cascam linistiti pana la ultima parte.

La iesire se mai vindeau inca programe si ma gandeam ca as putea sa-l negociez la jumate de pret daca tot se terminase distractia. Insa strutztul mi-a zis sa nu fac pe romanca (a.k.a tiganie) si mai bine il luam de pe Internet. Eu zic ca puteam sa-l avem cu 3 € de la pensionarii care au gratuitate, ca doar nu-l pastrezi ca suvenir ! Vazusera deja ce era in el, faceau o afacere ! Isi luau trei sferturi de ceasca de ceai de banii aia !! (e-adevarat, nu la Paris, dar la Rennes sigur !!)

Dupa concert ne-am dus la pizzerie (ca merge perfect o pizza pe stomacul artistic), ne-am spus vorbe frumoase despre muzica, arta si minunatiile lumii, apoi ne-am indreptat  inspre masina.
Acolo, surpriza! In timp ce sufletele noastre vibrau, ne luaseram o amenda pentru parcare –atentie !- « in sensul opus al strazii » (strada cu doua sensuri !!). No logics whatsoever. Am injurat de mama si toti stramosii politia franceza abuziva si ne-am carat (invinsi) acasa.

Si uite asa se mai consuma un moment artistico-profan urmat de unul prozaico-cu morti in viata noastra pariziana.

A bientôt !


marți, 12 iunie 2012

Elogiul cafelei

Mmm, cafeaua...

Personal sunt dependenta de acest lichid magic. Nu pot functiona daca nu-mi curge niste cafea prin vene. Nu-mi pot imagina o discutie infocata sau ceva dulce fara cafea. Sau chiar facutul de ceva productiv.

Cafeaua are un ceva excitant pe care ceaiul nu-l are.
Adica sunt de acord sa bei si ceai, la un cerc de lectura de exemplu, sau la un atelier de brodat. Dar pentru activitati realiste trebuie cafea. Adica sa fim seriosi, majoritatea proiectelor marete in lume s-au realizat datorita cafelei. Chiar credeti ca Gustave Eiffel a imaginat asa o constructie in timpul zilei la ceiut ?...Puterea creierului omenesc este direct proportionala cu cantitatea de cafea din sistemul lui.

Plus ritualul, mirosul, sunetul cestii, clinchetul linguritei, dezamagirea de cand e terminata…cum poate cineva trai fara asta ?

O persoana care face cafea buna poate spune ca are deja un talent. Mi s-ar parea sincer o replica buna de agatat, la mine ar fi tinut!

Strutztul nu bea cafea. Ceea ce mi se pare foarte dubios. Toti adultii care traiesc fara cafea mi se par dubiosi. 
Scuza lui e ca ii provoaca diaree. Ei si ?! Ce NU-ti provoaca diaree in zilele noastre ? Viata insasi iti provoaca diaree ! Traiesti cu asta !

Mai sunt si cei care beau cafea fara cofeina. De ce ?! E ca si cand l-ai saruta pe frati-tu.

Sau cei care te-ntreaba « cu zahar ? » (de ce-as bea cafea cu zahar ?! Mai bine mananc o prajitura cu cafea in cazul asta !) sau « neagra ? » (de ce, exista si-n alte culori ?)

Dave Berry a sintetizat foarte bine dependenta de cafea si amatorismul cu care trateaza Starbucks gravitatea problemei: “ Dupa mine, este inuman sa fortezi oameni care au o reala nevoie medicala de cafeina sa astepte la coada dupa oameni care trateaza cafeaua ca pe o activitate recreationala. Sunt sigur ca dependentii de heroina care se duc sa-si cumpere doza zilnica nu tolereaza sa astepte la rand dupa niste  diletanti care comanda o biluta cu frisca si betigase de scortisoara.”

Are dreptate. Plus, gandidti-va cate sute de copii s-or fi nascut in urma invitatiei « Urci la o cafea ? »…cine stie de cate genii ar fi fost lipsita omenirea daca nu exista cafeaua !!



In Franta exista la machine à café . Diverse marimi si culori care mai de care mai avangardiste, insa cafeaua asta nu ma da pe spate. Deja ca-i prea putina, o dai pe gat dintr-o miscare. Si ii lipseste ritualul, apesi pe un buton si gata cescuta. Nici degetele nu-ti miros a cafea, nici aragazul n-are urme, nu m-as mira ca in curand sa te trezesti ca n-ai nici pete maro pe dinti ! O porcarie ce mai !

Insa francezii adora sa-ti propuna un p’ti café. Adica ei stiu dinainte ca e « petit », cum ar putea fi mare si generoasa ? Doar n-o sa pleci satisfacut ! Francezi deh, oameni cu simt estetic dezvoltat, trebuia musai sa fie cafeaua mica.

Intr-una din zile o sa cer un p’ti café bien gros ! (o galetusa n-aveti ?)


Pana acum ma duceam la un anume coafor pentru ca-mi serveau cafea buna si multa. O data au omis sa ma intrebe  daca doresc (oi fi aratat odihnita) asa am schimbat coaforul. Nu taica, prefer tunsa cu ciobul decat sa citesc reviste feministe cu staniol in cap pe creierul gol. Barem cu cafeluta in fata am aerul interesant chit ca citesc 'Cum sa-l seduci in 10 miscari'.

Gata va las, ma duc sa-mi fac o cafea ! Intr-o ceasca de ceai se-ntelege !
Va pun un cantecel frantuzesc despre tema noastra! Pentru cei care pricep cuvintele va fi foarte amuzant!






vineri, 8 iunie 2012

La Calebasse -restaurantul african

In ultimele posturi m-am indepartat putin de titlul acestui blog : Parisul meu.

Blogul trebuie sa povesteasca despre Paris si evenimente tipice din Paris, nu neaparat despre strutz sau despre mine.

Astazi va voi vorbi despre un subiect delicat neabordat de prea multa lume. Probabil va lipsi putin umorul pentru ca sunt extrem de obosita si dezamagita.

Suntem cu nervii la pamant. Si eu si strutztul.

S-a (re)deschis pe strada noastra un restaurant african (senegalez). Restaurantul fusese inchis timp de doi ani dar nu stiu pentru care motiv s-a redeschis. 

Strada este si asa zgomotoasa pentru ca in timpul zilei trec motociclete, masini, biciclete, copii urlatori si diverse alte surse de decibeli. Macar noaptea era cat de cat liniste. Nu mai este cazul.

 Deoarece clientii africani ai restaurantului respectiv racnesc incepand de la 22h si pana pe la 3 dimineata. Afara, nu IN restaurant. Le trebuie racoare.

Desigur sunam politia in fiecare seara (e la numere favorite in telefon!), care politie nu raspunde inainte de doua ore de asteptare pe telefon (deci daca te-ar viola cineva ar avea timp sa ajunga la intestine pana ar inregistra politia apelul!!). Ai timp sa faci doua masini de rufe si sa le si intinzi.
 In cazul putin probabil cand totusi raspunde, nu ia nici o masura. Uneori ne spune ca va trece sa « constate zgomotul ».

Deja povestea asta ne influenteaza performantele la servici. Ca atare va fi complicat sa mai avem salarii din care sa platim taxe din care statul francez socialist sa plateasca ajutoarele africanilor ‘amarati’ si fara servici desigur.

Nici macar nu e vorba de rasism, n-am nimic cu oamenii astia, puteau la fel de bine sa fie alsacieni (dar ca de obicei nu sunt !), tot ce imi doresc este sa dorm (dar se pare ca cer prea mult)

Azi-noapte pe la 2 deja fierbeam (si toata ziua citisem o carte despre temperarea firilor colerice –ca a mea !- asadar in teorie eram cat de cat zen...dar cum practica ne omoara...)

Dupa multe zeci de minute asteptand ca politia sa raspunda, am sarit la gatul strutztului spunand ca e momentul sa fie barbat ! (sa educe el adica senegalezii daca societatea franceza n-a fost in stare !)

Atunci strutztul si-a luat curajul cu doua maini si s-a dus la fereastra de la sufragerie si a strigat: “Alo!! Incercam sa dormim ! » cu o voce grava.

Mie insa mi s-a parut prea finut ca abordare si am deschis si eu fereastra de la dormitor si am racnit pe o voce subtire si pitagaiata : « Putain ! In FIECARE seara racniti, nu mai suportam !! Sunam politia !! »…la care raspunsul unuia din clienti, foarte calm : ‘Pai sunati-o !’ (daca asta va excita…)

Eu tocmai ma-ncinsesem si ma pregateam sa racnesc un discurs despre impozitele mele care se duc in buzunarele lor, de la pa'sopt…si ca n-am butelie!...

Insa m-a smuls strutztul de la geam, foarte suparat ca i-am intrerupt autoritatea si ca vocea mea pitigaiata mai mult i-a facut sa rada pe senegalezi…

Intre timp intrase in dormitor si o musca. Dinaia translucida de rahat. Deci stai si-alearga musca. A naibii cred ca statea la panda sa se aprinda o lumina in cartier si tzusti !

Ar trebui sa vedeti strutztul alergand o musca. Zici ca e de la Turnul de Control si-i da indicatii privind aterizarea : ‘Usurel, vireaza dreapta, nu acolo pe sifonier ca-si tine nevasta-mea incaltarile de iarna si daca te caci in ei ne suparam si mi-o iau…uite poftim aterizeaza pe-aici, pe langa pat, unde sunt hartii, ochelari de soare si alt balamuc…aseaza-te te rog in pozitie culcat si inchide ochii sa pot sa te anesteziez cu un cipic in creierul mic »

O fi fost ceva simbolic cu musca aia, vreun african pus pe vodoo o trimisese sa vada cum e la noi si sa ne poate omori fara urme…

Urmaritul strutztul dirijand musca mai ca ma irita mai rau decat musca insasi. Asa ca am luat treaba in maini, am stins luminile, am deschis larg ferestrele si am dat-o afara (din Paris).

Dupa asta am incercat sa dormim dar eram asa de agitati ca n-am adormit imediat. Strutztul mi-a zis sa prezint faptele pe blog asa cum s-au intamplat (adica retineti ca el e cocosul in casa asta si daca nu interveneam eu probabil clientii restaurantului ar fi depus cerere astazi pentru inchiderea defintiva a cosmeliei !)…dar asa…

Am ticluit o plangere pe care ma duc s-o depun la politie, apoi o trimit proprietarului, apoi la impozite sa le spun ca pentru ultima treime  din taxe prefer sa nu platesc ca tot nu ma protejeaza nimeni in tara asta. Mai bine ma protejez singura de banii aia.

Gata va las, ma duc la comisariat !

luni, 4 iunie 2012

Cei 30 de anisori strutzulesti

A fost ziua strutzoseniei, stiti.

Dar nu stiti toate aventurile pe care le-am avut.

O sa incep prin a va povesti despre pregatiri.

 Intai strutztul a facut o lista de invitati (a inceput de prin martie) la care tot mai adauga lume. Lume de la servici, prietenii de joaca (de la StarCraft, League of Legends, etc.), colegii de la facultate (si cum a repetat un an erau doua generatii de colegi), colegii de liceu, de gradinita, prietenii mei, prietenii parintilor lui, prietenii catelului. Cred ca ar fi fost la fel de simplu sa impartim invitatii la semafor.

Oricum aveai categorii sociale pentru ORICE. Ca pe forumuri, cred ca s-a discutat la petrecere de la tratament anti furunculi pana la alimentatia coropisnitei bolnava de cancer.

Bun,  pentru organizare strutztul ne-a anuntat (pe mama lui si pe mine) ca el nu doreste sa faca nimic. Insarcinat cu facutul de nimic. Adica la rigoare se poate ocupa de invitati cu bauturica dar mai ales sa-i distreze. Bine, deh, era ziua lui Gogu, ce sa zicem ?

Asa ca eu cu strutztuloiaca ne-am pus pe organizat. Ce e de cumparat, cum sa fie, etc.

Cu cateva zile inainte de petrecanie, strutztul mi-a spus ce cadou vrea  de la mine. Nu ceas, nu haine, nu mancare. Nu. Astea-s pentru suflete ordinare. Strutztul meu dorea- atentie !- betigase fosforescente. De pus in pahare. Dupa ce am ras bine, am inteles ca era serios. Am stiut insa de-atunci ca nu voi cauta betigasele nici picata cu ceara. Ca atare nu am nici acum cadou dar am oricum o idee mai buna decat betigasele (si caca de oaie e o idee mai buna decat betigasele!!).

Mama lui m-a zapacit inaintea petrecerii : tort comandat la Le Notre,  « cel mai mare si bun cofetar  din sistemul solar» (mai exact cofetarul preferat al snobilor din Paris), pasta de peste, munti de carnati si fripturi, bere, vinuri, ce mai, ziceai ca-i nunta. Se lua strutztul el pe el. Vroia  mamitza inclusiv sa-i ia baloane colorate dar m-am opus cu strasnicie.

In ziua cu pricina eu cu strutztul ne-am certat pentru ca blugii lui negri de barbat fatal erau murdari si era desigur vina mea…a incercat alte perechi dar cum s-a ingrasat (si arata  in fine a om normal  nu a scandura !) nu-i mai vine nimic. Singurii pantaloni care au intrat pe el au explodat la nivelul nasturilor 20 de secunde mai tarziu. In final s-a descurcat cu haine de la frati-su.

Incepe si petrecerea, curgea cu invitati, nu mai faceam fata cu servitul si banuiesc ca nu toata lumea a reusit sa manance pe saturate din lipsa de organizare…plus ca de gratar se ocupau parintii lui care la un moment dat (dupa 80 de carnati) s-au plictisit si nu s-au mai ocupat. Asa ca gratarul a fost abandonat si s-a servit arta. Pe paine. Ne-a oferit strutztul un mic recital, inconjurat de toti prietenii.

Fusese angajat inclusiv un DJ care a cam somat pentru ca francezii nu danseaza…francezii discuta. E cate o moda de discutie in fiecare perioada a anului. Actualmente e Roland Garros. Acum doua luni erau alegerile. Si asa mai departe. Cum sa dansezi cand castiga Tsonga ? Sau cand pierde Sarkozy ? Nu se poate.

Nici nu stiu la ce-om fi luat DJ cand stiam foarte bine ca nu se danseaza (mai bine puneam DJ-ul la gratar ! Sa se ocupe de carnati adica nu sa mancam DJ-ul prajit)…
Am dansat noi si parintii la spartul gastii la ora 1…cam devreme dar probabil or fi plecat oamenii acasa de foame (de fapt au plecat pt ca era ultimul metru la 0h45…)

Va spuneam de recitalul strutzulesc. Foarte frumos desi cam lung si oaspetii stateau in picioare. Dupa asta strutztul a deschis cadourile si a facut un discurs. Tot inconjurat de lume. Apoi a suflat in lumanari. Din nou inconjurat de invitati. Apoi a facut si-un dans. Mai urma sa-si ia niste jucarii si sa ne oblige sa-l privim jucandu-se. Noroc ca scria 30 de ani pe tort ca am fi putut crede ca sarbatorim etatea de 3 ani.
Am fost o data la aniversarea unui sugar si cam tot asa se desfasura petrecerea. Decat ca-n loc de bere se bea laptic.

Cel mai tare moment a fost inainte de taierea tortului cand mama soacra a venit sa ma vada sa-mi spuna ca vine tortul si sa trimit invitatii in gradina sa ramana doar strutztul in casa. Apoi sa bag invitatii in casa si sa ramana strutztul afara…eu m-am uitat prostita si am incercat o gluma ‘Poate as putea pe aceasta cale sa ma si dau de 3 ori peste cap sa ma transform in musca ?’…Dar n-a gustat gluma.

S-a dus in schimb la Pierre-Adrien, prietenul cel mai bun al strutztului, i-a spus aceeasi poveste, iar PA a venit sa ma vada. Se citea pe fata lui intrebarea : « Why ?? Waroum ? » si "Cu ce-am gresit Doamne in lume?!"

Nu i-am spus decat  atat: ‘Prietene te descurci, plimbi invitatii afara-inauntru, nu-mi pasa, eu o suport pe soacra de ieri de la pranz, nu mai am nervi‘.

Asadar PA, prieten devotat, a scos si a bagat invitatii (nu va ganditi la injuratura cu acelasi inceput), dupa care strutztul s-a concentrat si a suflat in lumanari. Cu dorinta de rigoare. S-a aplaudat, s-au recitat felicitari.
 Insa nu era bine pt ca strutztuloiaca nu prinsese fotografia artistic. Deci a aprins din nou lumanarile pentru o noua poza si un nou suflat. La momentul asta mi-era chiar mila si de strutz si de bietii invitati care venisera cu inima deschisa si isi vazusera de treaba toata seara si acum erau nevoiti sa patimeasca asa.

I-am suierat printre dinti strutztului ca daca sufla inca o data in lumanari nu va mai fi strutztul faimos care e acum ci o gaina. Si il voi boteza ca atare. N-a suflat.

Altfel n-au prea  fost incidente decat unul mic.
O mai tineti minte pe tanara cu Suedia ? Cea care intreba aceeasi intrebare de 30 de ori pe secunda ? O s-o numim Duda-girl. Ei bine s-a descurcat sa faca o gafa si la petrecerea asta : era o doamna care tocmai nascuse (de 6 luni) si venise cu bebelusul. Dar asta nu a fost suficient pentru Duda-girl, a tinut sa o intrebe daca este gravida (uitandu-se insistent la burta doamnei). Si doamna i-a indicat bebelusul (nascut bine, dupa cum atesta carutul, suzetele si camioneta de pampersi din fata casei). Insa duda-girl nu s-a lasat si i-a indicat din nou burta…
Am fost cu totii foarte jenati si ne-am promis ca pe viitor sa o izolam intr-o camera separata de ceilalti oaspeti…

Va atasez un pic din recitalul de pian (poftim, patimiti si voi !!) si dansul strutztului de la ziua lui de anul trecut, cand era deghizat in soldat roman (al doilea filmulet merita vizionat !). Si cateva poze cu noi de la aniversare. Sa-mi spuneti daca v-a placut dansul J








                                                                       Nous deux





                                                                            Faimosul tort Le Notre