luni, 20 aprilie 2015

Marirea si decaderea strutzului

Nu, nu caderea de pe scaun! Sau cel mult a voastra, cititori curiosi :)
Hai ca se lasa cu barfa, va sfatuiesc sa nu ratati acest post! (desi nu e cel mai vesel, dar de data viitoare va fi super amuzant, promit!)

Am decis sa reînviu minunatia asta de blog, aproape un an mai tarziu.
Nu ca nu mi s-ar fi intamplat aventuri, ehe, si-nca cate!!

Stiti cum de obicei scriam despre strutz? Ei bine, acesta e probabil ultimul post in care voi mai scrie despre el.

Stiti cum am scris despre numeroasele mele nunti? Ei, ce vine dupa nunta? (ca ploaia dupa soare, cariile dupa bonboane si transpiratia dupa mersul in aubtobuz?). Ei bine...DIVORTUL!!

Dragul meu sot vrea divort, mi l-a cerut dupa Revelion. Mi l-a cerut de doua ori, pentru ca prima data nu m-a convins. Adica am crezut ca glumeste la un an dupa nunti si vreo 40 000 de euro mai tarziu. Dar el e un rebel pe care nu-l fac cateva zeci de mii de euro! (mai ales ca erau ale lui ta-su si-ale mamei...). Ca sa nu mai vorbim de anagajament! Sau dragoste profunda, ce-i aia?!

In plus, am facut doua nunti, era normal sa-mi ceara si divort de doua ori.

Asadar cererea e o poveste veche de 4 luni acum, si am avut timp sa plang cu muci in toate toaletele de la servici, pe toate bulevardele si stradutele Parisului, ooo, orasul indragostitilor. Sunt mai bine acum, nu mai plang decat cel mult o data pe saptamana, la dus, si coincide cu terminarea samponului anti-chelie (macar sa jelesc mai multe motive deodata!)

Dar daca tot suntem la spalatul rufelor in public, sa incep cu inceputul. 
E o parte amuzanta desigur, anume cauza divortului: critici repetate (din partea mea catre el). Adica practic pentru ca sunt femeie!
Dar deh, francezii sunt fini.
Cum era expresia aia cu gura mare? #Gura mare isi ia un divort in bot#, parca asa spunea.

Asta imi aminteste de o chestie pe care mi-a spus-o un prieten de-al meu intelept (Catalin Tecaru, daca citesti ;) si daca nu, dracu-i al tau! ;) : "Nevasta romanca e supusa perfecta, gateste, calca, face de mancare si merge la servici...dar usor-usor si fara sa-ti dai seama, iti distruge spiritul"...cam asa se pare ca am lucrat si eu, cu subtilitate :)
Acum ii distrug imaginea! Sper sa-mi iasa! 

Macar barbatul roman inghite! Ca astia aici nu-s niciodata multumiti! Au sensibilitati gen "m-a criticat", e mai penibil decat "m-a lovit la operatie!" 

In orice caz, pana sa-mi anunte divortul, sotul a vrut sa mearga la niste majorate la niste fete. Si nici n-aveam nimic impotriva, doar o data l-am rugat sa nu se duca, si mi-a dat cu virgula, a zis ca el vrea sa fie liber, pe principiul "fuck this shit!". Dupa asta a fugit de-acasa la mama lui, si fugit a ramas. S-a intors dupa bascheti, probabil si-a dat seama ca ar fugi mai repede cu ei.

E inca fugit, de-atunci, tot la doua minute de casa, ca ma-sa sta pe strada de langa.

Mi s-a spus mereu ca barbatii sunt lasi si nu au curajul sa lase o casnicie. Ei bine al meu n-a fost, am nimerit singurul exemplar curajos. Care a avut o viziune asupra a ce inseamna viitorul fara mine, un singur cuvant: LIBERTATE. Eu, prin contrast, fiind asadar INCHISOAREA.

Desigur e greu, socul mai ales…trecerea intr-o luna de la “te ador” la “nu mai pot sa te vad”, de la “o sa avem un copil!” (pe care in final destinul ni l-a luat, din nou...) la “nu-mi mai pot imagina un cotidian alaturi de tine”.
 Totul se schimba cand stii ca viata ta cum ai stiut-o si visat-o se va transforma in ceva nestiut, in necunoscut, fara copii in imediat, fara planuri de vacanta in doi, fara “ce vrei sa mananci diseara dragul meu?” sau “te ador chiar si-n treningul asta pe care-l visez carpa”

Cand stii ca divortezi, mergi pe strada si oamenii ti se par altfel, iti imaginezi bule deasupra capului lor: o doamna intre doua varste, perfect coafata si grabita: “Hai sa ajung repede la yoga ca apoi trebuie sa recuperez copiii de la scoala”, un domn calm intr-un trench elegant: “Mai am doua sedinte, apoi trebuie sa-mi iau masina de la reparat si sa iesim la restaurant”, o babuta ocupata “ Aoleu, daca nu mai prind rosii sa fac mancarica pentru nepotii mei iubiti”…din cand in cand vezi cate o femeie cu cearcane cat Australia, cu un mers nesigur, cu privirea in pamant, imbracata cu haine la intamplare, vie dar usor moarta in interior, si stii: divort. Si desigur tu insati, cu bula ta: “Cum dumnezeu am ajuns in aceasta situatie? De ce eu?”

Acum, ce reiese clar de-aici e ca n-am calcat in suficient rahat cat eram mica, sau si mai mare. Voi face special de-acum sa calc in el, o sa-mi iau si cafea dinaia facuta din rahat de maimuta sa beau, sa am noroc.

Imi place cum ies la suprafata toate proverbele in cazurile asta, pe care toata lumea ti le serveste ca pe cozonac la Craciun, mai ia o bucatica, dar se poaaaate: faimosul “ce-I al tau e pus deoparte” (pe care-l stiam de pe vremea celibatului si ma enerva si-atunci cam tot la fel) sau “ nimic nu e intamplator”…sau desigur “meriti mai bine” (poate el merita mai bine!) si sfaturile tipice erei noastre “trebuie sa te reinventezi acum”...(dar nu mai am imaginatie…)

Asteapta toata lumea sa fie divortul un fel de revelatie, sa devii mai destept, mai plin de viata si mai plin de resurse decat cand erai casatorit ca un bou. Sau ca o oaie as zice, ca am urmat turma si uite ca mi-a dat cu virgula.

Ei hai ca partea de mai sus am facut-o pentru impresie artistica, sa va arat ce mare talent de scriitoare ratata am eu! :)
In realitate va asigur ca ma simt mult mai bine decat acum cateva saptamani.

Vorba terapeutului pe care-l platesc juma de salariu sedinta: "Dana, sunt milioane de barbati pe lume. Probabilitatea sa te pacalesti era asadar enorma" :) un om intelept!

Profit de ocazie sa zic si de socrii, cumnat, etc. care din momentul in care strutzul a parasit domiciliul, nu mi-au mai adresat o vorba. M-au renegat de parca as fi ucis pe cineva. Oameni ca lumea. Sper ca google translate sa sesizeze ca eram ironica cu fraza de mai sus. 

Bun, ce poate iesi bun din asta? Desigur, promisiunea de a deveni muta pe viitor. Femeia ideala, care nu cere nimic, nu vrea nimic, si nu asteapta nimic pentru ca e “reinventata”. 
Inca o morala: iti poti lua papucii chiar cand ai hartii pentru omul respectiv. Si e chiar mai violent, pentru ca nu te astepti.
Si desigur, nu mai vreau sa ma marit, asadar sunt visul oricarui barbat. In schimb, vorba unui sketch de Chris Tuker: "Femeia singura dupa 30 de ani, are o idee si una singura in cap: sa se reproduca. Astfel ca exigentele scad si se reduc la doua, cu orice barbat intalnit: "Ai un salariu?/ Ai un penis? Esti bun!" 

Asadar va fi simplu! 

Insa amuzant (de trist) e tot circul pe care l-am facut, cu pozele, cu blogul, cu trei rochii, doua religii, chestii-socoteli.
O sa fie amuzanta si impartirea furculitelor, una in ochiul drept, una in ochiul stang, si tot asa, pana nu mai ai nici furculite nici ochi.

De fapt, ironia e ca ma simt intr-adevar reinoita, si dupa toata suferinta asta din ultimele luni, simt ca am reînviat cumva, ma bucur de tot, de natura, de iesiri, de un rosé bun, de sport...de viata! Ma bucur ca traiesc, si cred ca din pacate, sau poate din fericire, in fata esentialului suntem profund singuri.

O sa termin cu Blaga, care EL, a fost mereu alaturi de mine, la bine si la greu, si a inteles ca frumusetea si sensibilitatea ne vine din tot ce traim, si adesea din suferinte. 


"(...) Vei plange mult atunci ori vei ierta?/ Vei plange mult ori vei zambi de razele acelei dimineti,/ In care eu ti-oi zice fara umbra de cainta: "Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

31 de comentarii:

  1. Buna , ma bucur sa te recitesc, nu cu probleme.... , dar.... sti ce se spune un sut in fund un pas inainte , viata e prea scurta si nu merita nimeni timpul nostru pretios daca nu suntem apreciate. Sanatate si numai ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vei plange, apoi vei ierta, dar nu vei uita. Pregatire pt. data viitoare, ca doar n-ai abandonat definitiv ideea?! (de familie zic). Sti chestia cu pasarea Phoenix. In rest tu sa fi sanatoasa!!! Sunt Raluca Vecina :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ufff, greu! insa capul sus, toate se rezolva, barbatii nu-s nici miezul gogosii, nici gemul, n-o sa fie niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de mult mi-am dorit sa mai scrii ceva, dar nu asta. Imi pare tare, tare rau. Si eu am trecut printr-un divort. Stiu ca e greu. Eu am incercat sa nu ma gandesc la nimic ce tine de trecut, sa ridic fruntea si sa privesc increzatoare inainte. Iti doresc numai bine.
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, va trece...si voi scrie chestii mai vesele, promit!

      Ștergere
  5. Un prim pas ce il ai de facut este sa scoti numele individului din raspunsurile tale (Dana&Julien)... Sa auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dana, sa nu-ti para rau....mai bine acum decat mai tarziu. Te-ai convins de "dragostea profunda" a francezilor....Cel mai usor e sa critici sau sa dai sfaturi....Ma abtin...Esti fata isteata si desteapta...A fost o experienta de viata care s-a adaugat in "caseta intelepciunii"....Peste ani, cand iti vei reaminti, vei zambi....Totusi, pacat de banii "investiti" de tine si parintii tai in petrecerile de nunta....presupun ca nu esti fiica unui "controversat om de afaceri" din Romania care a jecmanit statul ci fata unor oameni onesti care au muncit din greu pentru fiecare banut....Nu, nu sunt materialist dar ma doare cand aud sau citesc despre oameni onesti care pierd banii agonisiti cu truda....Cat din partea cheltuielilor francezilor....nici o paguba....oricum au ajuns la bogatia de azi prin sangele si viata popoarelor subjugate sute de ani...Iertare de comment.....iti doresc tot binele din lume....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Asa e, nu le pasa de nimic...nu sunt fiica unui controversat nimic :) as vrea eu! Si eu va doresc tot binele din lume, si sa-mi cititi in continuare blogul, asta ma bucura cel mai tare!!

      Ștergere
  7. vestea buna e ca vei iesi din experienta asta de 10 ori mai despteapta si mai atenta, asa ca probabilitatea ca si data viitoare sa te pacalesti va fi mult, mult mai mica!
    Oricum, imi pare rau - big hug.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stii cum zic francezii - mieux vaut être seule que mal accompagnée. Si cum spuneai ca n-ai auzit destule proverbe :-))) iti mai dau unul "lac sa fie, ca giste sint destule". Ok, je te l'accorde, se poate interpreta in 2 feluri...

    Pe bune acuma, imi pare rau pentru ce s-a intimplat. Ti-am descoperit blogul acum un an, l-am citit cap-coada si coada-cap si mi-a placut tare mult (logic, altfel nu l-as fi citit!). Din cind in cind mai intram sa vad daca sint posturi noi, aproape ca ma consolasem, zicindu-mi ca s-a terminat cu un "happy end" si alte prioritati care-ti ocupa timpul. Din pacate, altele au fost cauzele...

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi pare rau sa aud asta. Si eu am patit-o anul trecut. Situatia a fost alta, motivele diferite, dar, dupa 9 ani, ne-am despartit. Te inteleg foarte bine si n-o sa iti dau niciun sfat, pentru ca pe mine m-au enervat cumplit toate sfaturile si comentariile facute de altii la dresa relatiei (e uimitor cum dintr-o data ceilalti considera ca au dreptul sa il vorbeasca urat pe fostul, doar pentru ca e fost). Fiecare trece prin asta singur, pana la urma; tu cu tine acolo trebuie sa va descurcati, sa ajungeti la o intelegere cum mergeti mai departe :) Sper ca o sa fii bine cat mai curand!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Dana! Ai dreptate cu ce spui, toata lumea are pareri, desi eu ma bucuram cand il vorbea lumea rau pe fost, ca imi ziceam ca n-am pierdut nimic in final :)

      Ștergere
  10. Te îmbrăţişez, Dana. Vei fi bine, sunt sigură, ia puţină putere de la noi, cititorii blogului. Habar n-are struţul ce pierde...

    RăspundețiȘtergere
  11. Imi pare tare rau. Am tot verificat blogul de anul trecut incoace si-am tot sperat sa mai scrii. Am presupus ca aventurile cotidiene iti ocupa tot timpul :-)... din nefericire, aventurile sunt mult mai triste decat speram.
    Sper sa fii mai bine curand! Te imbratisez de departe !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult!! Am mai scris dar pe un blog nou, insa ramai pe asta ca voi migra totul aici :) uf :)

      Ștergere
  12. Am admirat la tine,si inainte si acum,modul in care ai luat viata,cu bune cu rele!In continuare te voi admira,nu doar pentru ca impartasesc o suferinta similara ci pentru ca m-ai facut sa inteleg ca ce s-a intamplat nu e un capat de lume!Mona.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Mona! Da, viata merge inainte si nimic nu e tragic sau de nerezolvat...decat moartea.

      Ștergere
  13. Daca poti sa faci un articol din asa intamplari e semn de sanatate mentala. Daca poti sa razi e semn ca dracul nu e asa negru. Imaginea strutului e deja stricata daca tot ce a invatat e ca trebuie sa bifeze toate petrecerile( banuiesc ca aia la care l-ai rugat sa nu mearga era dupa pierderea copilului).Daca doamna mama de strut a preferat sa-l tina legat de fusta ei este pierderea ei si nu a ta. Orice om sanatos la cap spera ca jumatatea lui va arata fata buna -de aici vorba "se schimba dupa insuratoare".Eu stiam proverbul cu "balta sa fie ca broaste se gasesc".Sper sa mergi inainte cu fruntea sus si cu multe articole frumoase iar singurele broaste care le mai asculti sa fie asteahttps://www.youtube.com/watch?v=gpevZ0-wUYQ
    Dar NU LE MAI SARUTA.Ca sa devina print barbatii trebuie sa munceasca .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa e!! Toata lumea cu cap a spus ca tine! Multumesc mult!! Si ramanem pe blogul asta in final! :)

      Ștergere
  14. Esti speciala, nu te merita oricum.
    Capul sus si viata frumoasa inainte!

    RăspundețiȘtergere
  15. nu stiu daca mai citesti comentariile de aici, insa vroiam sa-ti spun ca imi pare rau. nu ca s-a terminat relatia ta cu numitul, ci pentru ca suferi, nu este o parere de rau generica la adresa divortului, ci pentru tine. fiindca stiu cum e. sunt una dintre femeile alea cu haine alandala aruncate pe ea, si cearcane pana la brau.
    o sa fie mai bine, ai sa vezi! la mine a trecut deja un an si jumatate, si incep sa ma simt un pic mai umana.
    te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!! Si mult curaj si forta si tie! Si eu te imbratisez! In final ramanem pe blogul asta!! Deci uitati-l pe ala "nou" ca face figuri ca barbatii ;)

      Ștergere
  16. Dana, imi pare rau pt ce s-a intamplat. Dar, intr-un mod egoist, ma bucur ca acum ai revenit pe blog si esti mai prezenta aici, pt noi.Imi place cum scrii! Nu am mai intrat de multa vreme pe blogul tau pt ca am crezut ca l-ai dat uitarii. Azi mi-am adus aminte cat de tare imi place sa-ti savurez povestile la o cafea! Bine te-am regasit! Et la vie continue!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult Oana, imi place modul egoist! :) Bine te-am regasit si eu!!

      Ștergere