joi, 2 august 2018

Prix de Diane si Royal Ascot

Am fost la Prix de Diane, cum va spuneam in postul trecut.

E un eveniment cu curse de cai, pe 2 100 de metri, la Chantilly. Exista din 1843.

Domnii trebuie sa vina imbracati elegant, la fel si doamnele, ba mai mult, obligatoriu portul de palarii pentru acestea din urma. E si concurs de palarii inainte de curse. Se poate face picnic pe iarba, asa ca toata lumea isi aduce de acasa diverse bucate alese pe criteriul « sa nu curga, sa nu pateze, sa tina de foame si/sau de cald ». Deci chipsi. 
Si desigur rosé si bere, ca astea nici nu pateaza, nici nu curg si tin si de foame si de cald. E stiut.

Caii au tot felul de nume extrem de amuzante : Avenir Certain (Viitor sigur), Divine Proportions, Star of Seville, Confidential Lady, Nebraska Tornado.
Cu multe insistente, am reusit sa mobilizez cateva prietene, asa ca am venit cu doua masini umplute cu varf (la propriu, ca aveam palariile pana in tavan)

A si luat ceva sa gasim cele palarii, nu va spun cate mesaje whatsapp si poze fata-profil cu toate palariile de la chinezi am primit si trimis ! A fost un trafic pe conversatie, mai ceva ca pe youporn!


Ajunse acolo, vedem cum toata lumea era classe, cu palarii de la galeriile La Fayette, (adica tot de la chinezi dar vandute intr-un magazin misto) si noi caram picnicul intr-o sacosa Carrefour, rusinea rusinii.





Palaria castigatoare e cea cu verde (si eu la dreapta bagator de seama cu palarie de pai)




Robin in mod lautar ratat
Am reusit sa ne pierdem pentru ca evenimentul se intampla pe un spatiu prea extins (unde vrei sa alerge armasarii ?!). Ne-am dat n-spe telefoane (noroc ca nu mai e cu impuls la secunda ca dadeam dracu’ contul de economii in duminica aia !)

Prietena mea Adriana dadea indicatii clare : « suntem pe iarba, da…ce vad? aaa, e o banca ! Si in fata mea? Pai pe barbata-miu si pe fi-mea. Ei stai draga nu ma brusca! Altfel vad o chestie mare asa, si usor rotunda » (o vaca ?! o trampolina? O doamna obeza- zi-ne macar cum e palaria ei !)- Hmm, pe iarba trebuia sa stai, nu s-o fumezi!

In final am rugat-o sa ii dea telefonul sotului ei, eu l-am dat iubitului meu si ei au vorbit cam 10 secunde cu tot cu politeturile de rigoare: “Deci suntem la vest de intrare, in fata standului principal unde se tine inscrierea la concursul de palarii”. Apoi in 3 minute ne-am gasit.

Nu ca n-as VREA sa fiu feminista, dar…

Dupa asta, ne-am intins paturicile si ne-am apucat de dejunat, dar inainte, ne-am dus la bar sa luam ceva de baut, ca beuturile boaster se incinsesera. 

Va relatez discutia cu iubitul, la coada la bar:

-Draga mea, ce vrei de baut ? (a se nota verbul « vrei », care va fi esential in decursul dialogului)

-Stai sa ma uit pe meniu, hmm, greu, greu…pai as vrea un rosé.

-Care rosé ?

-Cel mai ieftin.

-A, nu lua cel mai ieftin, ia « Demoiselle sans gêne » ca e bun. 7 euro.

-Pai costa cat prosseco !

-Atunci ia prosseco.

-Ai dreptate, prosseco e sampania saracilor. Plus in poze pare sampanie. Prosseco atunci !

-Pai nu lua sampania saracilor, ia sampanie adevarata !

-Pff, nimic n-ai inteles…Pai daca vroiam sa iau ce-mi place fara sa ma uit la bani, luam un margarita!

Dupa picnic, ne-am dus sa pariem, am citit listele cu invingatorii din anii precedenti, am vazut cotele fiecaruia, ne-am scarpinat in cap, toata lumea si-a dat cu parerea in mod expert, mai aveam putin si sustineam ca putem citi in genunchiul calului daca e castigator sau nu...apoi am inmultit cu 15, am cantarit riscurile si beneficiile, am mai baut din rosé-ul ala cald, ne-am dat de 3 ori peste cap, ne-am facut cruce in cerul gurii si am pariat.
Bilantul: am pierdut cate 20 de euro (echivalentul a DOUA margarita !) apoi ne-am potolit si cu pariatul. La o adica, abia iti pui increderea intr-un subaltern pe care l-ai format si vazut crescand, daramite intr-un cal pe care-l vezi prima data in viata ta ! Ce idee!


Dupa asta am mai mancat o data (ca pierdutul la pariuri e o sursa cunoscuta de foamete), si, ca de obicei, l-am rugat pe Robin sa nu uite ca de a doua zi sa se apuce de flotari si abdomene. Ma stiti nebuna cu sportul : in general pentru mine sportul e solutia cam la orice problema, adica daca imi spui ca esti deprimat sau te plictisesti sau esti nervos sau te doare spatele, iti voi spune : « doua cuvinte : ab-do ! »
Insa Robin, de cate ori ii amintesc abdomenele, imi replica : « mai pisi, eu nu sunt genul sa am patratele, mie imi place viata, mancarea, berea…ce dracu sa fac cu patratele ca doar nu apar in reviste »…asa ca, pe post de consolare, am decis ca poate « patratele » la plural e prea mult, pluralul pune prea multa presiune pe el, sa incepem cu UN patratel. UN patratel, cer mult ?!


In concluzie prix de Diane e foarte frumos, vrem sa ne ducem si la anul cu palarii mai fistichii, ba chiar sa participam la concurs ! Adica daca e sa te faci de cacat, macar fa-o frate pana la capat si cu martori !


Weekend-ul de dupa aveam bilete si la Royal Ascot, langa Londra. Doar eu, fara remorca. In compania unei foste colege din Londra, de cand lucram in Mayfair (e, alea vremuri, vedeam sampania de FOARTE aproape atunci, tot cartierul financiar o folosea pe post de apa ca sa alunece cocaina mai usor pe nas)


Acelasi principiu de eveniment, cai si palarii. Decat ca la Ascot au in majoritate bere. Si carnati. Si totul costa dublu. Intrarea la prix de Diane fusese 20 de euro. Intrarea la Ascott 80 de lire. Un pariu la Chantilly 2 €, la Ascott 10 lire. Asta asa ca sunt ei englezi si mai smecheri decat toata lumea.


Nu ca n-ar avea sampanie la Ascot, dar tre sa spargi conturile de economii ca sa iei- plus la sticla, ca doar n-or fi prosti sa vanda la pahar in capitala finantelor. Daca esti sarac ce dreacu cauti la Londra?! 





 Pariati pe culoarea palariei reginei


Nu ca sunt carcotasa, dar englezii (de rand, nu aia de la casa regala), in afara de costumele elegante si perfect croite pentru barbati, accentul extrem de sexy, nu prea dau afara de clasa. Sunt adorabili, amuzanti (cel mai tare umor), primitori, dar cu clasa…mai la economy.


Nu zic ca francezii debordeaza, dar totusi. Nu ii vezi lesinati de beti, vomitand pe la colturi, si nici majoritatea femeilor in rochii mulate pe caltabosi sau cu sprancene desenate, de intra intai sprancenele cand se deplaseaza. 

 Doi domni care au profitat din plin de petrecere




Francezii sunt aroganti, cert. Dar vin totusi imediat dupa italieni la stil si clasa. Parerea mea! (e blogul meu, indrug ce vreau, daca nu va place…)


O sa va intrebati poate de unde setea asta de curse cu cai. Ei bine, cheia este PALARIA. Genul asta de evenimente este mana cereasca pentru cheliosi sau viitori cheliosi ca mine.
Orice petrecere sau iesire care nu ca sugereaza, IMPUNE sa-ti acoperi capul (deci chelia!), e perfect. Sepci, sepcute, palarii, batice, pungi in caz de ploaie, you name it, I'll TAKE IT!

In concluzie, a fost dragut si la Ascot, dar harmalaie mare, lume prea multa, frustrarea legata de carnati si bere, de pariurile prea scumpe…dar am vazut-o pe regina Angliei nu departe de unde eram. Mi-am zis ca avem multe in comun daca am facut aceeasi alegere pentru o duminica de iunie (desi castelul ei la Windsor era la doar 9 kilometri, pe cand casa mea era un pic mai departe)


La iesire ce credeti ca se vindea la fiecare metru, pe drumul catre gara? Flip-flops ba baiatule!! Adica papuci. Pe principiul "draga, ai vrut tu sa fii printesa dar s-a terminat, barem sa nu te doara talpile pana la gara, chit ca ai palarie cu un paun viu in ea".

De fapt, cine sunt eu sa ii judec? Papucii sunt pentru pantofi cum e prosseco pentru sampanie.

sâmbătă, 28 iulie 2018

Remorca noua si-un tricou alb

De ultima data cand am scris s-au intamplat o gramada de chestii, unele mai demne de semnalat ca altele.

Ar fi de mentionat ca mi-am gasit o remorca. Bine, fie, jumatatea ! Ati observat ca gasesc cate o jumatate cam la fiecare doi-trei ani? Dar asta e ultima, gata ! Daca nu tine nici de data asta, mi-am promis sa nu mai gasesc decat sferturi.

Din pacate baiatul nou (Robin il cheama) e un om serios asa ca e destul de greu sa rad de el cum radeam de strutz, si in plus sunt superstitioasa acum, pentru ca rasul de strutz mi-a adus un divort in dinti, asa ca gata, mi-am invatat lectia !! Nu mai râd de strutz ! 

Sa va spun asadar cum l-am cunoscut pe omuletul nou : la ski !! Deci nu pe tinder, ceea ce in sine este un semn ca relatia ar putea sa tina. 

Acum o sa va intrebati cum e posibil sa cunosti pe cineva la ski, pentru ca doar nu esti acolo la distractie, ci ca sa suferi majoritatea timpului si sa pui poze pe facebook. Pai, intre n-spe stergeri de nas care daca ar fi cuantificate ar produce cam doua galeti de muci pe toata durata sejurului (vorba vine, curge nasul mult, nu faci CHIAR doua galeti…cam doua cani, maxim !), un picior belit de la clapar si mai ales trei pahare de vin cald (de fapt asta e cheia succesului), l-am cunoscut pe Robin la barul hotelului unde stateam, in statiunea Val d’Isère daca va intereseaza (in caz ca mai baga baieti asa draguti).

Eram asadar  la bar si stateam de vorba cu un zidar alcoolic (culmea, nu roman !), si l-am vazut pe Robin cum  statea singur  si pribeag pe o canapea, vazandu-si de treaba (si doar ORICE femeie cand vede un barbat ca-si vede de treaba, simte o nevoie instinctiva de a-l bate la cap). Asa ca l-am intrebat daca nu vrea sa vina sa discute. Iar el m-a trimis la plimbare direct, zicandu-mi cu un aer arogant ca nu il intereseaza.

Cred ca a citit ofuscarea pe fata mea ca si-a cerut scuze imediat si a venit sa discute cu noi. Apoi cam dupa 5 minute de sarmul meu complet strivitor, mi-a declarat ca nu are cu cine sa skieze si daca ma intereseaza putem skia impreuna a doua zi.

Initial chiar nu eram interesata pentru ca baiatul mi se parea prea mult sau prea putin din toate : prea tanar, prea scund, prea roscat, prea fumator. Dar cand mi-a spus ca locuieste la Paris si pe linia de metrou care trebuie (asta e criteriul ultim in a-ti alege partener la Paris), am fost cucerita ! Glumesc. Oarecum. In sensul ca tinder te trimite la spitalul de nebuni.
Observati cum faptul ca skiam singura si NU STIU sa citesc hartile, nu a contat absolut deloc in luarea deciziei. 

Am skiat amandoi 3 zile, si am zis ca ne vedem la Paris.
In fine,a vrajit dupe Revelion, s-a tinut scai de mine, a aflat adresa si a venit la 11 noaptea sa-mi spuna ca il obsedez si vrea sa ma seduca. Si din nou, ca orice femeie, am fost complet sedusa de potentialul de maniac.

Anyway, suntem impreuna de pe 3 ianuarie desi calculam de pe 24 decembrie, data pe care ne-am cunoscut (mai simplu de retinut plus costa mai putin cadourile, cum e oricum Craciunul, pica bine)

 Acum ma gandesc ca daca n-as fi fost asa de zgarcita si nu mi s-ar fi parut scump biletul de avion cat sa merg in Romania sa fac Craciunul cu cei dragi, nu l-as fi cunoscut niciodata. Si el daca era mai sociabil si avea prieteni, nu ar fi skiat cu mine in ziua aia Jcat de mult conteaza sociopatia, zgarcenia si alcoolul in a reusi sa-ti gasesti pe cineva in lumea asta de brute. Aceste 3 elemente sunt complet subestimate in sondaje si de creatorii de site-uri de intalniri.

Bun, suntem fericiti, s-a mutat la mine dupa o saptamana, si nu pentru ca erau greve la metrou sau pentru ca era in colocatie, motivele obisnuite la Paris pentru mutari intre indragostiti !





Merge totul bine si Robin se dovedeste zi de zi a fi un om extraordinar, bun, cald, altruist si iubitor, de aproape ma intreb ce am facut atat de bine in Univers sa mi se trimita asa un exemplar nemaipomenit.

In iunie cand am facut declaratia de impozit si am vazut cat am de platit, l-am cerut si de barbat ca sa platim mai putin. A zis ca de ce nu, ca si el plateste destul, ar fi mult mai interesant financiar sa facem o singura declaratie ca sot si sotie.
Va anunt detaliile cand le am (probabil cand voi primi atestatia de plata a impozitului)

Vreau sa va povestesc cum a fost la Prix de Diane si la Royal Ascott (picnicuri cu pariuri de cai, unul in Franta si unul in Anglia), si despre asta va fi postul viitor, dar intai trebuie sa va povestesc intamplarea de aseara. 

Of trebuie sa ii gasesc un nume de scena lui Robin si inca nu m-am decis…poate tot un pasaroi ? Sau vulpita ca e roscatel ? Of greu, astept sugestii.

Deci aseara, vineri seara de iulie, dupa 3 saptamani de calduri ingrozitoare, in fine a fost o furtuna si s-a racorit putin, deci in fine puteam sa tin ferestrele deschise. Insa cum locuim la etajul unu (si sunt complet paranoica), mie mi-e mereu teama ca vor escalada hotii si vor intra peste mine. Asa ca sunt in permanenta foarte atenta la ce se intampla pe strada mea. Bai si fix aseara era un nene asezat in fata casei din fata, cu vedere la mine in dormitor daca tin terasa deschisa.
Bun, Robin tocmai ce venea acasa de la un pahar cu colegii (care pahar mereu sunt 5 fir-ar mama lor !). 

L-am alarmat desigur imediat asupra situatiei : ‘Iubitule e un domn dubios pe treapta casei din fata, de ce sta ACOLO ?!’
Robin, care a simtit desigur ca in momentele astea se decidea soarta virilitatii lui, iese pe balcon la o tigara sa interogheze domnul, de ce sta acolo, asteapta pe cineva, etc.
Dubiosul a raspuns in doi peri, ca e cald si sta sa se racoreasca, locuieste tot pe strada noastra si se va duce la culcare curand.
Eu, enervata de lipsa de intimidare a interogatoriului, zic : « aaa, suna politia domnule, doar de-aia platim atata impozit, sa ne apere !! »

Dragul meu iubit, cum ma iubeste si nu vrea scandal, suna politia. Le explica alora ca e un domn pe treapta casei din fata (imi face semn sa inchid geamurile sa nu auda domnul ca il denuntam la politie ca sa nu ne umfle ochii sa nu mai vedem tastele pentru cand vom avea motiv sa sunam politia), si il aud sa da semnalmente : « da, are un tricou…alb, si da, poarta pantaloni (mai bine zicea fusta ca sigur veneau !), si…pai cum sa fie…asa intre 30 si 40 de ani…sta aici cam de…o ora…si e…(din cauza corectitudii politice desigur nu poti spune « e un francez din fostele colonii, mai exact din Africa de Nord magrebina », dar noroc cu politistul care i-a faut sondaj inchis : « e mai degraba tata de familie, alb, negru, arab, chinez ? »)…si abia atunci a suflat usuat « da, e arab, si pare ca asteapta ceva, in reperaj oarecum » (repera fix patul meu de la 1 !)
 In fine politia a multumit si a zis ca trimite o patrula. Noapte buna, noapte buna.

Ne mai uitam noi pe geam, vede Robin ca domnul avea camasa albastra. 
Va redau dialogul :
-Aoleu, dar am zis tricou alb !! Ii sun inapoi sa le spun. 
-Stai linistit ca chiar nu conteaza si oricum nu cred sa trimita patrula
-Dar daca trimit, si apoi aresteaza pe cineva cu tricou alb, si apelul meu conteaza la dosar, ca doar l-a semnalat cineva INAINTE, deci clar e vinovat !
-Hmm, nu cred sa aresteze pe nimeni cu tricou alb in seara asta la noi pe strada, hai sa ne culcam
Robin, in mod drama queen maxim :
-Eu ii sun !! Nu voi putea sa traiesc cu mine stiind ca am dat semnalmente proaste si ca un inocent poate merge la inchisoare.
-Fa cum vrei, mie mi-e somn.
Dupa care il vad ca se dezbraca de blugi, si iese pe terasa, scoate chilotii, si-si fâtzaie fundul gol cateva secunde la aer : « aaaa, ce bine e putin aer ! »

Cred ca daca trecea patrula atunci si il vedea, il aresta pentru exhibitionism si ii gaseau si un tricou alb in garderoba !! 

luni, 23 octombrie 2017

Subiect de drama

Dragi prieteni,

Iar ma chinuie talentul de scriitor. Bine, ma chinuie intre doua tuseli si-un tras de muci ca sunt vai de curu’ meu, cum da un pic de vant pe noi, cum pac nu pierd ocazia sa fiu bolnava !

Aveam multe povesti in stock de care am tot uitat, mai ales cu date-uri nereusite dar cred ca din astea stiti si voi…

O sa va povestesc inclusiv cat sunt doctorii din Franta de incompetenti. Dar intai sa va spun cu cursa. 

Am participat la un semi-maraton.
Cu jobul meu, suntem smecheri si vizibili si corporate. Si fac si reclama ascunsa pe aceasta cale ;)

La semi-maraton pregatirile sunt totul : ajunsul acolo, echipatul, asteptatul, scosul chilotilor din cur (al tau nu al vecinului!), gasitul de umbra cand nu e umbra baga-mi-as piciorul in ea de umbra, ah da' stai ca au sepcute, ce bine ca au sepcute, ah... s-au terminat sepcutele, bine lasa ca-mi trag un batic sau smulg specuta de pe capul vecinului…in final am facut rost si de o sapca, am prostit un coleg caruia nu ii era frica de cancer, de chelie in vant, de poze nereusite, era un razboinic colegul asta. Asa de mult ca de fapt e inventat (got'cha!), mi-au dat o sapca din sacul de sepci ca suntem firma serioasa ce dracu.

Dar sa o iau pe rand : inainte sa pornim sa alergam ne-a pus sa ne incalzim, si erau niste animatori ametiti deghizati in veverite (de ce veverite ?! ce fetisist o fi organizat adunarea asta...), care ne invatau sa dam din brate si sa facem fandari. Eu la fiecare figura dadeam cu mana in cozorucul de la sapca si trebuia sa o adun…
Cam asta a fost incalzirea, aplecatul de fiecare data dupa mama ei de sapca, care decisese sa stea pe jos pe iarba, in aer, in vant, oriunde dar in nici un caz nu la mine pe cap. Am dat dracu’ fandarile, incalzirea, capul si soarele si cursa si toti colegii.

I-am futut si o labuta peste ochi vecinului de incalzire, dar era un comercial de la Lille care are nevoie de mine, asa ca n-a zis nimic, aproape s-a scuzat el ! 

Uitati si o poza cu noi in exercitiul functiunii. 



Ala cu copilul e doar unul care strica poza, nu-l stim.

Initial cursa asta avea o cauza , strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer, dar multe grupuri aveau o cauza a lor pe care profitau sa o promoveze ca tot era lume adunata (gen “jos tirania impotriva servitului pepenelui taiat pe lung si nu cubulete », « jos telefoanele cu ecrane casabile, huo ! », « jos femei cu tzate mici ! » - glumesc), erau tot felul de teme fara legatura cu subiectul cursei si toata lumea se luase in serios si isi facusera tricouri pe tema aia (gen cu pepenele terorizat ca va fi taiat pe lung, tzatzele mici care sunt asa speriate ca devin si mai mici, etc)

Unii scosesera poza unui cantaret mort acum 15 ani de o boala incurabila, era asociatia pentru cantaretul ala…ma rog, adica se foloseau inca de imaginea bietului mort ca sa stranga fonduri. Pai frate il iau si eu pe Freddy Mercury si sa vezi ce de fonduri strang ! O s-o numesc « Freddy asociatia pentru cantareti care chiar au talent » -dati bani ca sa strangem suficient sa eliminam toti cantaretii fara valoare.

Unii s-au deghizat si au facut concurs de deghizat, deci cursa asta era un mix intre gay pride, cauze super diverse si babe care venisera acolo sa vada baieti muschiulosi in colanti. Desi cred ca am mai spus-o, in Franta toti barbatii fac sport si vorbesc despre sport, dar toti au constitutii de contabili.

Ma rog, cursa a fost ok, mi-am scrantit genunchiul si acum mi-e teama ca nu voi putea skia la iarna ceea ce mi-ar distruge definitiv viata. O sa aflu pe pista.

Seara dinainte de cursa am luat cina la un restaurant care se vroia chic dar nu era cine stie ce, ma rog noroc ca mancam orice ca sa fim in forma a doua zi pentru alergat.

Apoi au facut unii petrecere si erau mari petrecareti, pe la 3 dimineata nu mai suportam de nervi, am deschis usa enervata in pijamaua cu ursuleti ca sa le spun (amenintator !) ca a doua zi ALERG!!

Am iesit pe hol ca mi se umflase o vena de nervi, dar cand am vazut dimensiunea inamicului (erau 4 boxori cat usa), am realizat brusc ca de fapt ador muzica house pe coridorul unui hotel Ibis la Lyon, si rasetele zgomotoase in camera vecina de unde dorm. Sunt fan ! Decat ca uitasem exact CAT de fan, dar aparenta lor mi-a reamintit imediat.
Dupa cursa am rupt bufetul, apoi am impresionat o fetita ca stiu sa fac spagatul, apoi ne-am dus acasa.

A doua poveste este despre incompetenta doctorilor francezi.

Cand am revenit din vacanta de vara am avut niste dureri in burta jos (pe la ovare asa), si m-am dus la doctoral de familie, care incompetent si superficial fiind (caci francez) mi-a dat sa fac “TOATE” analizele mai putin vreo 30, fix alea care trebuiau ca sa aflam de ce ma doare. Desigur nici un tratement ca ei pana nu stiu EXACT ce ai nu dau tratament. Oameni responsabili, noaaah.

Dupa inca o saptamana jumate de dureri care dureau din ce in ce mai rau, am decis sa ma duc la urgente. Aici, ore de asteptare dar in final m-a luat un nenica care m-a consultat, a facut si ecografie si a conchis ca mai trebuie analize, el nu poate da tratament fara sa stie EXACT ce am…si e nevoie de o tomografie. Cele 5 minute de consult, 75 de euro. Bun, ok, nu e nimic, macar sa stim, m-am dus la tomograf care si ala mi-a zis ca trebuie sa iau rendez-vous, nu merge asa direct, chit ca suntem la urgente.
Rendez-vous avea in inca o luna.

M-au apucat toti dracii, aia mari care te apuca cand ti se intampla o nedreptate mare si i-ai impusca pe toti cu un kalasnikov si ii multumesti cerului ca nu traiesti in America ca sa poti cumpara unul de la coltul strazii. Guantanamo ar fi scris pe mine.

Bun, m-am dus acasa, am sunat-o pe mama plangand (na, ce face orice om adult si responsabil la varsta de 35 de ani cand i se strica ploile), care mi-a zis sa iau direct antibiotic ca cu « imbecilii astia nu ajungi nicaieri maica sunt mai rai decat ai nostri ».

Bun, dupa vreo 10 zile de antibiotic ma durea mai rau. 

Apoi mi-a zis o colega despre spitalul American, unde totul e mai scump si nimic nu e rambursat dar pleci cu tratament si esti tratat ca un rege. Ei bine m-am dus, intr-adevar esti tratat ca un rege, am avut CHIAR si tratament, ALT antibiotic INCA 10 zile…(bine, cam sub tortura mi-a dat tratament ca si asta mai vroia analize…). Chiar si la Hopital Amerciain au reusit sa piarda analizele de laborator desi costasera 100 de euro nerambursati (oameni seriosi si productivi francezii…)

Apoi am facut in fine scanul. Pe care mi l-a explicat doctorul de serviciu; deci ovarele ma dureau pentru ca domne stresul. Ca fac o meserie cu responsabilitate intelegi si atunci stresul face ca te dor ovarele (mai ales la barbati). 

Bai asta cu stresul ma termina nervos venind de la un om de stiinta! Fraaaaate, cum ar fi ca eu ca responsabil juridic, cand ma suna unul sa-mi zica ca are un litigiu si e un transport blocat la vama, eu sa-i spun « stai linistit nene, e stresul, te consumi prea mult ! »…

Apoi doctorul mi-a spus senin ca am o tumoare pe ficat si ca ar trebui sa mai fac niste teste ca sa fim siguri ca e benigna. Dar nu de aia ma doare ci de la stres.

In primul rand : ce treaba are ficatul cu ovarele ? Una il intreb eu alta imi raspunde el!

In al doilea rand…wow ce moarte dramatica ar fi, exact cum trebuie, ma rog aproximativ, aproape tanara, aproape frumoasa, aproape divortata, cu aproape viitorul inainte. As scrie o scrisoare de adio (desi nu stiu prea bine cui), as face un testament (desi n-ar fi nimic in el), mi-as taia bogatul par (doar ca e scurt si rar), ar fi asaaa.. ca de scenariu de film.

Deci pe fondul asta de viori si aproape drama, o sun emotionata pe mama sa ii spun ca s-ar putea sa mor (mai devreme decat ne asteptam la anul la saritul cu parasuta adica), sau ca in orice caz am ceva ce suna dramatic. 
Mama facea snitele. Déjà ce dracu drama sa provoci cand cineva face snitele, gen intre faina si galbenus vezi ca s-ar putea sa crap.

La care ea imi spune, fix in mod facut snitele : « nu ma, nu mori, probabil fiind slaba te-oi fi lovit la surf sau la prostiile alea de sporturi de le mai faci tu, si e acolo o vanataie si apare ca o tumoare »

Fix ca acum cativa ani cand eram amarita/deprimata si i-am zis ca ma arunc in Sena si ea mi-a zis ca la cat de bine inot o sa fac doua-trei lungimi, o sa iau o boala de piele si o sa ies la mal. De aia nici nu m-am aruncat de altfel ca m-a iritat cu replica aia prea rau, o drama nu poate omul sa aiba ca lumea !

Asa ca acum nu mai am dureri (ma rog, am racit ca au tusit niste prosti pe mine in metrou dar nu e subiect de drama).

Si à propos de drama, Julica fostul sot mi-a scris un mesaj la 4 dimineata, in care spune ca el ma iubea si rolul meu era sa restabilesc echilibrul fortei dar am trecut de partea cealalta a fortei devenind Darth Vador si ca el ar fi ramas cu mine daca nu aveam gura asa mare si il lasam sa isi puna pianul in sufragerie (in loc de unde il pusese, anume in biroul care era deasupra patului nostru si deasupra dusului- da, stiu; era o casa facuta de un arhitect francez…)

In orice caz pianul nu era in sufragerie si asta a generat divortul, conform sms-ului lui Julica de acum doua seri. Deci casnicia mea a atarnat de prezenta pianului in sufragerie.

Spuneti si voi daca nu am motive sa mor. De plans si de ras !





joi, 21 septembrie 2017

Cum sa fii imatur in cativa pasi

Am zis sa nu va mai scriu despre sporturi desi mai aveam o poveste amuzanta cu un semi-maraton la care am participat. Dar mai astept, ca sa nu va zapacesc definitiv.

As scrie un post despre cum imi place sa rad de grasi, dar incerc sa nu mai fiu asa rautacioasa…

M-am apucat sa scriu unul despre copiii sirieni si cum li s-a furat copilaria, dar nu e amuzant deloc. 
Si stiu ca blogul asta trebuie sa va faca macar sa zambiti.

O sa va spun despre intalnirile mele galante. Care sunt cam inexistente in ultima vreme pentru ca sunt o baba obosita…

Mi-am facut un profil pe “okcupid”. Site serios nu gluma.

Dupa atatea intalniri ratate am zis sa nu ne mai ascundem dupa deget si sa scriu exact ce vreau. Am scris asa :

-        -   Daca cautati doar sex, nu ma intereseaza (decat daca aratati ca Brad Pitt –si nu in « Benjamin Button la inceputul filmului, cum cred ca aratati de fapt ! »). Sunt jurist asa ca la prima intalnire voi veni cu un contract care stipuleaza clar ca nu aveti voie sa cereti doar sex. Trebuie sa semnati asta.
-         -  Nu ma deplasez la prima intalnire daca nu sunteti in stare sa platiti un pahar. Zgarcenia e o boala.  Tratati-o.
-        -   Daca vedeti ca nu am raspuns la mesaje, inseamna ca sunteti uriti.
-          - Daca anuntul vostru e facut din clichée sau care ma face sa vreau sa ma spanzur de plictiseala, nu o sa imi fac timp sa raspund doar pentru ca mi-ati scris ca sunt frumoasa in poze.

 Etc. (a se citi « in general urasc toti barbatii, pe mamele lor, si oamenii in general »)

Surprinzator, imi scrie lumea ! Ca le place mesajul meu, ca se vede ca stiu ce vreau (neaparat !)

De cand am scris mesajul asta m-am intalnit cu doi baieti care erau ok, unul transpira abundent (dar asta se rezolva) si unul era asa de timid ca nici nu auzeam ce spune. Desi dupa al treilea pahar nu mai e asa de deranjant ca oricum discutiile sunt paralele.

Altfel imi recomanda toata lumea sa fac activitati domne ca tre sa intalnesti pe cineva "natural" (dar nu in sensul de neatins de pesticide si hormoni, nu, in sensul celalalt)

Sa va spun cam ce activitati fac : merg la un club de carte, sunt numai muieri acolo, cu multe pareri. Au asa multe pareri pentru ca nu fac sex.

Mai merg la un club de pictura intuitiva, tre sa traversez tot orasul si o padure. Am intuitia déjà la maxim cand ajung acolo. Mai exact pot intui numarul de loseri si oameni provocati social din grupul asta. Costa 40 de euro distractia asta. Apoi arunci cu vopsea pe o panza si te crezi artist.

M-am inscris pana si la box desi toti au nume de teroristi si le place sa se bata…dar mie imi place adrenalina, na, daca e sa fie dragoste, nu zic nu nici la luat bataie…(glumesc !)

Desigur merg la intalniri profesionale, cu avocati si juristi. Numai femei. Am vazut vreo doi speriati, care pe langa ca erau speriati aveau si 25 de ani. 10 ani de diferenta plus 20 de femei pe un loc, e mai rau decat concurenta de la facultate.

Mai merg la piscina, dar cu casca si ochelarii nu m-a agatat decat un domn pe la 55 de ani cu burta si par in nas. N-am vazut chelia ca era acoperita de casca. Dar era acolo cu siguranta.

Si desigur budismul spune sa stau in banca mea ca cine cauta iubirea nu o gaseste.

Asadar stau in banca mea. Mai stau si la stop. Stau la coada. Asta facem in viata, stam.

A, altfel vestea verii era ca fostul sot (strutzul) a observat ca piata e nasoala, cam aceleasi observatii ca mine dar de pe partea cealalta.

Si ma suna « sa petrecem timp impreuna ». A si gatit pentru mine saptamana trecuta. Desi acum mananca graunte (nuci si mieji de diverse chestii care nu au fost ucise cu violenta), dar nu din vreun motiv moral sau politic corect sau sa vada lumea ca nu vrea sa distruga planeta, nu- mult mai trivial de atat, pentru ca nu vrea sa faca burta.

Asa ca ne vedem, mancam graunte si ne uitam la fotbal. Nu facem sex ca suntem suparati pe trecut. 

Basca ca nu mai suntem indragostiti.

I-am propus sa cream un grup pe whatssap in care sa adaugam membrii familiilor (care desigur nu vor sa ne impacam si nu stiu ca ne-am vazut) si sa le punem poze cu noi si miejii de nuca. Sa numim grupul « Dana si Julien re-intalnirea » sa punem poze si emoji cu vinete si piersici (intr-o simbolica extrem de sexuala) si sa asteptam sa vedem care reactioneaza primul. Julien nu a fost de acord, mie mi se parea o idee originala.

Mi-a povestit o istorioara draguta despre viata lui care e la fel de patetica ca mea. V-o spun aici. Era iarna cand nu eram inca divortati, statea la ma-sa si alunecase pe o balta de vin la discoteca (sau o fi fost scuipat ?) si-si rupsese umarul. Il dadusera si afara de la servici (karma asta !), gagici nu putea invita ca statea cu parintii, nu putea nici sa se joace jocuri si nici sa cante la pian, ca avea tot bratul imobilizat. De laba nici nu mai vorbim. Asta e chiar nedrept, adica ii poti lua unui om orice, ii poti distruge spiritul, dar laba e sfanta frate, e ceea ce-ti ramane cand nu mai ai nimic.

Era asadar amarît rau. Si in durerea asta generala, ca o forma de consolare, s-a gandit sa comande niste sushi. Comanda a ajuns o data cu ma-sa. Care era nervoasa si pusa pe scandal, asa ca s-a apucat sa-l certe si sa-i faca lista cu toate esecurile vietii lui. In timpul asta el se zbatea cu o mana sa manance sushi, si asculta pe fundal tornada de critici a lui ma-sa.

Si deodata l-a pufnit plansul. Un plans puternic cu sughituri (si probabil si ragaieli ca omul manca)
Ma-sa s-a intrerupt si l-a intrebat ingrijorata « ce e puishor, de ce plangi?» (« ça va ? » au fost probabil cuvintele ei exacte). 


Si strutzul, distrus, printre sughituri, lacrimi si muci, a raspuns : « Boii astia…au uitat sa puna sosul de soja !! »

luni, 4 septembrie 2017

Vacanta de vara 2017

A venit toamna, s-a terminat vara.

Asta asa pentru ca am impresia ca in ultima vreme toata lumea se exprima numai in clichée verbale si ma irita complet.

In Franta as putea face dialogurile eu singura, nici nu am nevoie de interlocutor, mai ales acum dupa vacanta, toate discutiile decurg asa :
« Ca va ? Ca va. Cum a fost vacanta ? Aaa, frumos. Nu e prea grea revenirea la servici? A, ba da, fooaaaarte greu »- acest dialog de 50 de ori pe zi cam doua saptamani pana s-a intors si ultima gaina din vacanta. Petrecuta in balcon.

Dar sa va spun despre vacanta mea, desigur cu sporturi in ea. Cand n-ai barbat devii sportiv de poti participa la Jocurile Olimpice ca the Night Watch.

In prima saptamana m-am dus la surf si kite-surf. Tot cu asociatia aia care face sporturi pentru adulti singuri (UCPA), pentru oameni singuri fara pereche si fara perspective. Si mai ales fara pretentii la conditii, stai in paturi suprapuse cate 5 oameni in camera. Daca nu numeri gandacii. Ei, e ok ca esti oricum rapus de sport, merge.

Intrebarea pe care ti-o pune toata lumea de cum ajungi, este: "Si, vii des la UCPA?" care mie mi se pare o unealta de a masura cat esti de loser. Loser mic, mijlociu sau mare. Eu am fost de 3 ori anul asta. Va las sa judecati.

La surf mai e cum mai e, reusesti sa te mai urci pe cate-un valulet dar in general ca incepator surfezi mai mult pe uscat. Adica in spuma marii - cand ajunge valul la mal hop repede te urci pe placa si speri ca te-a prins careva in poza inainte sa ti se fi scrantit genunchiul sau sa fi cazut ca o pleasca in apa, mama ei de batranete !

Pe mine m-a si prins unul in poza chiar, desi mi-a cerut bani pe poza. A zis ca adauga si valuri si placa daca vreau sa para de la surf. Glumesc, sunt chiar eu, si dupa cum remarcati eram aproape de tarm. Practic incepea muntele unde surfam eu.






Ce e amuzant la surf e ca te instruieste proful (exact ala din filme blond cu muschi si cu tenul ars de soare si fara nici o grija in lume) cum sa iei valul in larg, dar majoritatea dintre noi nici nu ajungeam aproape de valul ala pentru ca trebuie sa te lupti cu multe altele inainte sa ajungi la ALA, avansezi un pas te trage oceanul inapoi inca 10 metri…si in lupta asta iti iei o placa in plina figura, ti se smulge piciorul cu tot cu placa (e agata de picior sa n-o pierzi, ca copiii mici cu trenuletul legat de mana), incerci sa scoti apa din orificii si te pocneste un val, etc. E misto.

Bai si dupa cam 10 minute dupa ce ai intrat in apa aia sloi te loveste o foame…o foame dinaia de care aveam cand eram mici si mergeam la strand si scoteau ai nostri dintr-o sacosa oua, mezeluri, slana, ceapa, paine branza, nebunie ! Dupa care, dupa ce ne vedeau ca ne curg balele de pofta si foame, ne spuneau ca daca mancam, vreo doua ore nu mai putem intra in apa ca « cade greu ». Asa ca preferam sa facem foamea pana ne invineteam de frig in apa sa nu mai vrem sa intram.

 Prin « ai nostri » cu mancarea ma refer la prieteni si vecini, pentru ca cumva in pachetul alor mei nu era niciodata nimic apetisant. Noi mereu aveam pachetul cel mai neinspirat. Gen snitele. Fara muraturi si painea uitata acasa eventual.
Si nu vrea nici un copil snitel gol cand vecinul mananca branza cu rosii si mezel si eventual are si chec ! Noi aveam cozonac. Copiii nu vor cozonac, poate doar aia super ciudati si viitori psihopati.

Dar sa revin la surf.  Desi ti-ai luat placa in mutra si in fluierele picioarelor de cateva ori, te simti asa ca in filme, tanar si fara griji si super cool. Bine, eu aveam totusi o grija, anume chelia. Parul ud la mine nu e de bine, alea 3 fire se lipesc si se vede fix luciul bine lustruit al cheliei. Asa ca primul gest dupa trasul mucilor inapoi pe gat, frecatul rapid al locului unde ma lovise valul/ placa/ alt surfer, era sa dezordonez parul intr-un gest voit destins dar iesit disperat, ca sa para o claita PESTE chelie - "care chelie domne, nu e chelie, nu vezi CAT par am de sta si dezordonat de cat de mult e"...orbii cred teoria asta sa stiti.

Of doamne am si ezitat sa imi pun casca de piscina, dar chiar nu dadea bine.
Apoi m-am resemnat cu gandul ca oricum nu aveam in plan sa agat pe nimeni asa ca daca vor vedea ca-s cheala, asta e.






A doua parte a acestei saptamani a fost kite surf-ul. Adica surful tras de un zmeu zburator.
150 de euro o sedinta din asta, platibili in avans in caz ca nu e vant, sa nu ramana oamenii fara musterii.

Bun. Prima data te echipezi. Echipamentul ala e o combinatie intre o uniforma de mers la razboi, un echipament de astronaut si un costum de scafandru/ formula 1/ escaladare/ orice sport unde ar putea sa-ti zboare capul. Deci ai combinezonul ala mulat pe tine si musai ud. Ca daca e uscat nu te simti viu. Apoi vesta de salvare. Apoi un ham. Asa ii si zice, ham. Sa te lege de zmeu cu el. Nu, nu ca sa nu pierzi zmeul ca copiii cu balonul legat de incheietura- ceea ce ar fi o ipoteza legitima!- ci ca sa (tineti-va bine acum !) TE DISTREZI !!! Ca toata chestia asta o faci, in caz ca n-ati inteles, ca sa te distrezi ! Surprinzator, stiu.

Iti mai fute si-o casca de protectie (tot in scop de distractie, dar pentru ei dupa ce mori), si niste cipici de apa ca sa nu-ti tai picioarele in lac/mare unde or fi aruncat oamenii –care chiar se distreaza- sticle si alte cacaturi.

Dupa asta te duce cu barca in larg. Noi am mers pe lac ca daca ne dadea drumul pe mare probabil scria asta Nemo pe post de discurs funebru.

Ne-a explicat repede cum e cu vantul dupa care ne-a dat un zmeu la 4 oameni, sa ne jucam cu el. Asadar ca sa tii zmeul ala in aer vantul trebuie sa fie perfect (sa sufle din directia buna, cu viteza buna, sa fie constant, etc. cam ce iti explica la orele de fizica la care tu faceai avioane de hartie) si tu trebuie sa il manevrezi super delicat. 
Cand spun delicat, vreau sa zic foarte incet. Ca si cand ar fi fata mare si vrei s-o futi fara s-o sperii. Deci usurel, nu trebuie sa tragi, sa smulgi, sa panichezi, sa clipesti, sa te uiti intr-o parte, sa te doara cervicalele de la stat cu capul in sus, sa te manance o fesa ca era combinatia uda si ala dinainte avea o ciuperca, sa te gandesti ca te-ai parcat in panta si n-ai tras frana de mana, sa-ti amintesti ca viata ta e patetica si ce dracu faci tragand de un zmeu cand toti prietenii tai au copii si par asa impliniti. Nu, trebuie sa UITI toate astea si sa il tii in aer. Daca vine vant puternic si neprevazut, acesta va smulge zmeul si daca esti slabanog ca mine, zmeul va fi tras de vant cu tot cu tine legat de el si vei inghiti jumate de lac. Ceea ce ar fi ok, daca n-ai fi inghitit in zilele precedente si jumate de ocean.

Daca nu e vant, zmeul se culca. Se pune pe o parte si nu-l mai convinge nici dracu sa se ridice, trebuie sa se duca unul sa il intoarca pe partea in care l-ar umfla vantul. El NICIODATA nu se culca pe partea corecta. Asadar cand am fost un pic mai avansati (a doua zi) si am avut un zmeu la doi oameni (boierie !), unul statea langa aterizarea zmeului sa il intoarca si celalat incerca sa il inalte (prin rugaiciuni ceresti mai ales si nu prin talent). In fine a mers cat de cat, etapa urmatoare e desigur sa ai un zmeu DOAR pentru tine si sa iti da si o placa sa te incalti cu ea, ca sa chiar faci kite surf si nu doar kite. Ma rog, in cazul nostru doar « ki ».

Placa asta trebuie pusa IN TIMP ce dirijezi zmeul in aer, unde iti trebuie ambele maini. Deci iti legi placa de picioare cu celelalte membre care ti-au ramas. In practica il dai dracu de zmeu, pui placa, dupa care astepti o juma de zi sa sufle vantul sa iti ridice din nou zmeul. Injuri de toti mortii zmeului, aluia care a avut idea sa te duci la kite surf, te gandesti din nou la toate suferintele vietii tale si speri ca nu te-a tras nimeni in poza stand ca boul in apa pana la brau cu un zmeu culcat si sforaind de 3 ore.

Deci asta a fost kite surf-ul, am fost super cool. Am o poza din prima zi (pe uscat!) cand eram plini de speranta.




Altfel nimic de semnalat, au vrut sa ma agate niste baieti tineri care m-au disuadat complet cand mi-au spus ca asculta muzica electro alternativa. Si nici eu nu le-am aratat poze cu mine cu parul ud, am lasat-o asa.
Mi-au spus ca se intreaba cum cu asa o personalitate puternica poate sta un barbat cu mine. Le-am explicat ca de fapt nici nu sta. Doar de aia ma dau cu marea, lacul si hamacul.





In a doua saptamana de vacanta am plecat singura in sudul Frantei sa ma regasesc. Ca citisem o carte budista despre ce bine e sa te regasesti. Tu cu tine. Ei m-am regasit cam in primele 5 ore (eram gasita gata nu era nevoie de "re"!!), dupa care mi-am bagat piciorul in ea de regasire. 

Si m-am gandit ca eu n-am prieteni din aia cum pun oamenii pe FB ca au fost in vacanta cu ei. Au plecat ei 15 oameni in vacanta si ce bine s-au inteles, numai poze zambitoare de la monumente turistice si plaje paradisiace. Nu, eu mi-am facut selfiuri (alone-uri) pe stanci in care arat groaznic, am facut pipi in niste boscheti fara sa ma dea nimeni de gol daca vine cineva asa ca de stres m-am pisat pe sandale fix ca o vaca, am fost super angoasata ca o sa deteriorez masina inchiriata- practic cel mai bun moment din vacanta asta e cand am dus masina inapoi!

Acum la oamenii aia cu prieteni multi si buni de pleaca cu ei in vacanta nu se vede din poze ca s-au certat ca dracii de la excursiile alese, de la mancarea ingurgitata, ca unii erau zgarciti si nu vroiau sa faca nimic decat sa bea apa de la robinet, ca copiii schelalaiau de i-au tampit de cap pe toti aia fara copii si pe tot personalul hotelului, si ca si-au luat o saptamana liber sa-si revina dupa vacanta. In poze se vede frumos.


Dar orisicat, as vrea si eu prieteni sa plec cu ei in vacanta sa ma calce pe bataturi sa-i dau dracu si sa zic ca nu mai plec cu ei in vacanta cate zile oi avea.

Desi dupa postul asta nu cred ca mai sunt multi voluntari sa vrea asta...