sâmbătă, 3 iunie 2017

Sporturi nautice in Bretania

Am fost la sporturi nautice.

M-am gandit ca doar skiul nu e o probabilitate destul de mare de a-mi rupe gatul si ca cu siguranta exista activitati mai practice de a incerca sa crapi cu succes.

Asa ca m-am dus in Bretania. In zona Finistère Sud mai exact, langa Concarneau. Pentru obsedatii de geografie. Na, sa plasez povestea ca asa ne-a invatat la scriitura lirica.

Bine si frumos atata ca condusul pana acolo a luat 9 ore jumate. Am avut timp sa creez anticipare si preludiu pentru sporturile astea nautice. Sa le si urasc inainte de a incepe.

Am luat niste oameni cu mine in masina ca m-am frantuzit si ma gandesc la optimizarea costurilor.
Pasagerii respectivi au incercat sa transforme masina in valea plangerii, hashtag #viatadecacat ar fi putut sa se cheme voyage-ul. Sau competitia loserilor, sau turul Frantei cand societatea ti-a intors spatele, n-ai prieteni si nimanui nu-i pasa de existenta ta. Decat eventual psihologului dar pentru ca ia bani. 

Unul era somer si il parasise nevasta, unul era ghitarist boem si neiubit de gagica si parasise Toulouse-ul pentru Paris ca sa o faca pe EA doar EA sa il iubeasac prin absenta, si mai rau decat strategia asta complet inutila si irelevanta, acum lucra in recrutare la Paris (adica ok nu esti iubit dar fucking recrutare !), iar ultima era sculptor in marmura (numai la Paris poti intalni astfel de personaje !) si locuia pe un platou muntos in Vosges intr-o cabana de lemn, unde lucra la un proiect pentru o catedrala dar statea acolo singura toata ziua si conchisese ca de fapt i se rupe de muza mamii ma-sii care se coboara intra-deadevar in platou dar te simti destul de singur doar tu cu ea.

Cat despre mine…ce sa zic, alerg de nebuna in jurul Frantei dupa sporturi nautice la 34 de ani cand ar trebui sa ma ocup de barbat si/sau copii.

I-am depus pe pasageri dupa muuuulte ore, zacut in sucurile proprii si mirosit vecinii de traseu...si sosea care zbura, a fost un miracol la final ca n-am intrat intr-un pom.

Ajung la clubul asta cu sporturile nautice, care de altfel e si pentru celibatari, macar aliezi utilul cu…utilul, era 3 jumate dimineata. Intuneric bezna iar eu proaspata ca Pamela Anderson asteptand rasaritul.

Organizatorii imi lasasera un plic pe usa la informatii, cu codul de la camera. Am apucat sa vad codul de la camera dar apoi telefonul a murit. Ca asa e in viata. Cand zici ca nu e chiar asa de cacat viata ta, ti se demonstreaza ca ba da.
Am orbecait prin intuneric, nici la masina nu mai stiam sa ma intorc, am intrat peste un domn intr-o camera, care a urlat de era sa-mi pice sacosa cu chilotii si periuta de dinti si aia mai lipsea sa nu ma pot spala nici pe dinti ! (cu chilotii ma descurcam)
 Ma si gandeam ca daca eram in America m-ar fi impuscat dracu, muream la sporturi nautice fara sa fii vazut marea, mai mare rusinea.

In fine am gasit camera cu chiu cu vai, mai erau doua fete in camera (ca deh, viata de boem !) si cand am aprins becul la 3h30 dimineata, n-as putea spune ca au fost extrem de ospitaliere. Adica dragute ca in proverbul despre ospitalitatea franceza, de altfel ea ospitalitate inexistenta in nici un proverb. Serios, stie cineva vreun proverb despre ospitalitatea franceza?
Au mormait ceva despre mama mea (de unde or fi stiut-o ?), despre dusul  undeva…(dar eu abia venisem, unde sa ma mai duc ?!)

A doua zi dimineata, pac pac la rendez-vous cu monitorul (imbracata in haine de pe drum ca nu apucasem sa ma dusez nici sa ma schimb, era tot calabalacul in masina inca), sa ne explice cu sporturile nautice. 
In program, prima zi, wind surf (sau planche à voile in franceza). In grupul meu, toate cazurile sociale. 
In grupul cu surf (la care vroiam initial sa fiu dar nu mai prinsesem loc !) toti tipii draguti, inalti si muschiulosi. Iar proful de la surf…o combinatie intre Brad Pitt, Thor si ceva zeul abdominalilor.

Ni l-a prezentat si pe proful nostru, un domn de 61 de ani care parea sa fi fumat toata mocheta si zona arabila din Paris si Finisterul de Sud.

Am tzasnit ca Firea cand se vorbeste despre oaie, m-am dus la proful de surf, i-am zis ca am bani, il pot mitui, ma sacrific sa-i arat si-o tzatza sau si mai multe daca vrea, doar sa ma ia in grupul de surf. 
Nu se poate ca nu e loc in dubita ca merg ei la un loc la ocean si trebuie domnule sa ai loc in dubita. La cum arata (el, nu dubita) as fi alergat pe langa masina si as fi ajuns si mai repede ! N-a vrut si pace asa ca am ramas cu proful nostru, YouYou ii zicea. Care nu punea litera « l » la nici un cuvant. De exemplu : « à table ! » zicea «  a tab ‘ », sau « vénérable », face « vénérab' », asa vorbea si bunica strutzului, asa vorbesc oamenii simpli in Franta, e foarte amuzant. Dar trebuie sa ramai vigilent mai ales in caz de inec.

Buuun, hai la wind surf acuma daca nu e alta posibilitate…sa va spun despre acest sport maginific. 
Pe scurt: e de carat tatica. 

Practic sportul nu e ce vedeti voi cu unii care sunt pe o placa si cu voalul ala ridicat si mama ce senzatie de libertate, wow ce ne distram si cum infruntam noi ca niste adevarati viteji vantul si il doborim. 
Nu, deci ne-am chinuit sa carem tot echipamentul ala, trebuie doi oameni puternici sa care doar placa de la locul ei, pe malul marii. Daca mai arde si nisipul sau sunt pietricele distractia e maxima! 
Apoi te chinui sa instalezi voalul pe placa, sa il ridici FARA sa cada peste tine PE USCAT (ca vor fi déjà sanse destule sa cada peste tine in apa, stai fara grija !), sa te urci apoi pe placa aia fara sa cada la 10 cm de uscat sa fii de rasul curcilor…

In fine, mi-a venit si mie randul sa ma dau pe smecheria asta, as fi zis ca nu mai vreau dar se chinuisera oamenii sa il aduca de la locul unde le tinea la malul marii ca sa ma distrez eu…asa ca acum trebuia sa ma distrez vreau-nu vreau…m-am urcat asadar circumspecta pe smecheria asta si nu ma gandeam decat sa nu cada pe mine sa ma striveasca (gen "la dracu cu peisajul, cu vantul, cu marea, da frumos whatever, sa nu cada asta pe mineeee!"), asa ca m-a purtat vantul cum a vrut (am fost "its bitch"), pana am ajuns pe malul celalalt intr-un papuris…nu radeti, nu oricine are sansa de a se esua intr-un papuris breton!

Si am inceput sa urlu dupa monitor sa imi spune ce dracu sa fac, ce caut eu in papuris cand eu vroiam pe apa…

Am asteptat ceva, ca o tuta nemiscata pe placa aia, cu unii care se uitat dubios la mine sa inteleaga ce vreau sa fac ("nimic, pozez, vedeti ce bine arat pe placa asta nemiscata, oricine stie sa alunece condus de vant, dar sa stai nemiscat in papuris pe wind surf, eee, aia doar UNII stiu si pot! Fraierilor cocliti, mai bine faceti ce stiti, mai serviti o gogoasa si nu va mai uitati incoace")

Intr-un final a venit Youyou cu o barca cu motor, nici nu stiu de unde a scos-o, m-a agatat de ea, m-a tras afara din papuris si a zis sa fiu cuminte, sa intorc voalul daca e vant, sa apuc de « sternul curcanului », asa se cheama o bucata din mecanismul ala pe care tre sa o actionezi ca sa intorci. Iti dai seama ce incurajator, sansa ta sa supravietuiesti e sa apuci sternul unui curcan. In Bretania.
O complicaciune fara seaman ca sa poti apoi sa te lauzi la prieteni ca faci « wind surf mai draga ».

Mi-a fulgerat la un moment dat ideea sa il dau dracu de vant si ma bag in apa si sa imping la placa dar era rece rau apa. In final am decis sa astept pana ma duce vantul 
inapoi pe malul bun.

O data ajunsa, s-a intamplat o chestie extrem de jenanta. Dupa ce am parcat gigantul (am pus si nisip pe placa sa fiu sigura ca nu scapa inapoi in mare si trebuie sa ma intorc dupa ea), am facut pipi in combinatia “anti-umezeala” gandindu-ma ca e ca un costum de baie mai gros, ei bine nu prea…a trebuit apoi sa o dau jos, sa frec costumul cu apa marii, sa ma prefac ca imi era ATAT de cald (erau vreo 15° afara) ca nu mai suport costumul si vreau sa inot libera in mare…of, am noroc ca sunt romanca intre francezi ca pot oricand spune ca e o traditie romaneasca neinteleasa de straini ("facutul de pipi pe tine nagandindu-te ca e etans echipamentul, asta insemand ca daca nu intra lichid, nici nu poate iesiiiii!!")

                                                              Windsurf

In fine, dupa toata aceasta aventua, am carat inapoi echipamentul, ne-am intors la campus acolo, si era « soirée animations ». Adica cam ca balciurile din comunele oltenesti in anii 90.

Ne-am jucat mima. As spune ca intr-un mod extrem de patetic, a fost amuzant. Problema e ca in haine decontractate si fara machiaj si in papuci, e destul de greu sa fii seducator. Contezi pe personalitate cat poti...dar mai mult pe alcool, dar astia n-aveau decat bere, cate bere poti sa bei sa il vezi pe unul sexy in slapi?

Exagerez, poti fi seducator, dar mai anii 60 asa, tre sa contezi foarte mult pe droguri. Glumesc, drogul acolo e sportul, e pentru maniaci ca mine.

Asadar dintre toti tipii singuri care ar fi putut sa ma curteze, nu ma placea decat unul, chel…nu ca as avea ceva impotriva cheliei, doar eu insami pierd parul. Dar asta era chel dinala care se agata de 3 fire si le intinde ca sa « nu se vada »…SE VEDE !!! I-am si spus de altfel ca ar fi mai bine sa se rada, s-ar simti eliberat.

Si avea saracul la el, apa, sapca, crema cu protectie 100, geaca anti-ploaie, geaca anti-vant, geaca anti-sex (all of the above), era SUPER echipat. Daca vrajeala s-ar pune pentru cat esti de echipat, ar fi sarit toate femeile pe el. Dar noi vrem baieti rai, cu par (suficient cat sa para si nepieptanat), cu geaca de piele eventual, cu slapi care merg si la costum.

Si saracul, asa dragut, a jucat ping-pong cu mine, m-a lasat sa-l bat, mi-a oferit bauturi , radea la toate glumele mele, chiar si alea antice cu iepurasul si ursul in padure…ce sa zic, a incercat. Nici epilata nu eram, aveam mai mult par pe degetele de la picioare decat avea el.

A doua zi, catamaran. Nu stiu daca stiti despre catamaran, e misto. E o ambarcatiune cu doua voaluri, si cu doua planse (ca la canoe) paralele, si deasupra lor e o panza pe care stau cei doi membri ai echipajului, si unul se ocupa de un voal si de carma, si celalalt, de al doilea voile si de a-i spune celui de la cârma ca nu e bine cum face. Daca e femeie mai ales.

Si la asta am carat si am instalat de ne-a venit acru. Trebuie gen 8 oameni sa puna ambarcatiunea pe un troler enorm si sa o care pe nisip, urland unul la altul « atentie la de’ste, aveti grija la cap, vedeti ca coboara, dadeti-vaaaaaa ». Deci daca nu mori PANA sa aduci catamaranul pe malul marii, ai sanse sa si experimentezi ceva.

Spre deosebire de wind surf, asta mi-a placut foarte mult, era si vant suficient in ziua aia, ne-am dat cu marea de-am zapacit baraca. Eu eram pe acelasi catamaran cu aproape-chelul, care a fost foarte dragut si s-a ocupat bine de partea sportiva, eu am facut figuri de fosta gimnasta cu agatatul de diverse chestii, cu doar picioarele pe catamaran si restul in aer, emisul de metafore profunde gen « cerul albastru », « carma groasa », « marea enorma » si diverse indicatii profesionale pe care si le spun capitanii de vapor gen « imi dai si mie sapca ca ma doare capul ? » ; « am uitat crema, pot sa iau din a ta ? », « unde e sticla aia cu apa ? » urmate desigur de invariabilele « la babord si la tribord ! ». Surprinzator, aceste doua cuvinte merg cantate foarte bine dupa cateva pahare.

                                                             Catamaran

Seara iar ne-am jucat diverse joculete, a fost dragut, nu ne-a agatat nici dracu, ne-am culcat.

In ultima zi am facut stand up paddle, care e absolut fenomenal, am adorat. E fitness pe o placa pe mare. Bine, tre sa vaslesti, nu gluma. Am facut turul unei insulici, eu am fost singura care am cazut in apa, m-a speriat unul cu un vapor la 10 kilometri, am crezut ca se indreapta fix spre mine si m-am dezechilibrat si am nimerit in alge. 

Desigur am spus ca am facut special, asa vroiam eu, pentru proprietatile “dezinotxificante” ale algelor, scrie si pe doctissimo despre asta! N-a ras nimeni de cum am cazut, atata le trebuia !

Si stand-up paddle e complicat cu echipamentul, tre sa cari tot in spinare, umfli placa si dai la pompa de zici ca lupti pentru viata ta. Cand e umflata si buna de iesit cu ea pe mare, tocmai ce te loveste un somnic de la cat ai dat din brate sa o umfli.




Altfel am mancat scoici (nu direct din mare), calamar si niste mancare indiana ca probabil nu vroiau sa sece tot Oceanul.

Baietii de la surf erau din zi in zi mai draguti, nenorocitul de instructor s-a combinat cu o rusoaica, probabil cat ma chinuiam eu sa scot petele de pipi din costumul de sport, pftiu daca n-am fost acolo ! Alte povesti v-as spune acum!

In ultima seara, care se mai numeste si « soirée de la dernière chance » (adica ultima sansa loserilor mici), toate fetele s-au aranjat frumos, si-au pus rochite si machiaj si au schimbat slapii cu sandalute cu toc de 3 (sa nu exageram cu sexitudinea totusi)

Barbatii au schimbat tricoul de dimineata cu tricoul din ziua precedenta.

Era cu muzica, cu antren, un fel de bairam din anii 90. Fetele asteptau sa fie invitate la dans si baietii fumau pe terasa (chiar si nefumatorii)

Nu s-a agatat nimeni cu nimeni, eu l-am obligat pe unul sa imi ia numarul de telefon, cu chiu cu vai l-a luat dar nu m-a cautat pana acum. Cred ca n-a avut timp. Mai mult ca sigur.

Ne-am dezlantuit acolo pe “Twist and Shout”, aproape-chelul stia si salsa, in slapi chiar! Daca asta nu e impresionant nu stiu ce poate fi!


In ultima zi ne-am dat si cu kayakul, sub ploicica, ca asta fac oamenii care nu sunt in relatii stabile.

Ne-a murat de ne-a luat dracu asa ca acum sunt atat de racita ca trebuie sa stau in casa si sa scriu despre blog.

In concluzie, va recomand cu tot sufletul sa mergeti la sporturi nautice ! Dar sa fie la distante mai mici si pe sufrate mai restranse. Gen la voi in cada.






duminică, 19 martie 2017

Seara transportatorilor (sau a plictisitilor infometati)

Am fost la o soirée cu serviciul. Ca numai asta mi se mai intampla interesant in ultima vreme, uof.

Se chema « Le prix du meilleur transporteur » (Premiul celui mai bun transportator)- ca eu lucrez in transporturi, desi daca n-ar fi partea legala cred ca m-as distra mai tare pe un domeniu gen ciment. Sau piulite. Sau prize. Acolo chiar ar fi distractie, ar fi vreun Nicusor la marketing care ar testa produsul intr-o zi si ne-am tavali toti pe jos de freza lui si de mirosul de prajeala.

Dar sa revin, am fost asadar la seara transportatorilor, prezentata de o vedeta frantuzeasca, care de obicei prezinta o emisiune stil « Supravietuitorul ». 
Eu de fapt de aia m-am dus, pentru prezentator ca e baiat frumos, si macar sa-mi scald ochii nitel, si pentru ca promiteau bufet gastronomic. Care a si fost gastronomic, dar a trebuit intai sa asistam la ceremonia premiilor, care a fost probabil momentul cel mai plictisitor din viata mea. Mai rau cred ca a fost doar cand mi-a explicat bunica fostului sot o reteta si nu-si mai amintea nici ingredientele, nici gramajele, nici felul de mancare rezultat din reteta, nici de altfel de ce imi povestea despre ea (sau de ce ne aflam acolo sau in ce an suntem…). Si trebuia sa astept cuvantul urmator intre doua motzaieli.

Cam asa a fost si la premiile astea, mega plictiseala secolului in timpul ceremoniei, au defilat pe scena diversi indivizi din domeniul transporturilor, care ne-au vorbit de roti, remorci, tractoare, si depozite. Fascinant.

Iar Denis prezentatorul continua perseverent cu intrebarile de pe hartie : « care este strategia pe anul in curs ? »- cuiiii ii pasa, da-o dracu de strategie, vor sa faca bani, ca toata lumea, hai cu bufeeeeetuuuuullll !!!

« Si ce parere aveti… ? » (Denis esti prost ? Nu intereseaza neica pe nimeni ce parere are ala…despre nimic ! TOTI suntem aici pentru bufet, inclusiv TU !).
Mai grav e ca oamenii o data pe scena chiar faceau discurusi, cu multumiri, se credeau gen la Oscaruri, unul l-a adus si pe ta-su pe scena, cam cu cricul l-a proptit ca era batran rau, l-a mai pus si la cantat…adica ridicolul in toata splendoarea.  

Foarte amuzant cum intrau pe muzica si muzica ori se oprea, ori nu auzea bine, ori nu se potrivea defel cu burticutele care debordau peste pantaloni. Adica « Eye of the Tiger » nu merge cu un Gicutza chel, miop si cu burta, imi pare rau.

Adusesem si o prietena cu mine, ca pentru asta sunt prietenii sa te plictisesti solidar, si ne-am asezat in ultimul rand si dadeam si noi susotind propriile premii, la burti, chelii si discursuri sforaitoare.

De altfel a castigat un domn cu o chelie acoperita de 3 fire gen Basescu, care avea camasa desfacuta (de-ar fi avut pe scalp jumate din parul de pe piept !), si isi pieptanase firele alea asa vâlvoi ca chiar cred ca era convins ca nimeni nu-si va da seama ca e chel. N-ai cum oricum.

Premiile…un rotund de sticla care nu servea la nimic. Eventual de arma alba, sa il pui in hol daca intra hotul, desi sunt sanse sa te loveasca hotul cu premiul inainte sa te gandesti tu. Oricum e genul de obiect care invariabil iti va cadea peste degetul mic la un moment dat.
De altfel asa ar trebui sa le numeasca « premiu/ arma alba/ cazubil-peste-deget-mic-cand-lumea-mai-draga)
Ne-am si suparat ca au zis la un moment dat ca soferii romani sunt buni ca-s ieftini…am fi huiduit dar ne-am abtinut ca ne era prea foame.

Dupa ce IN FINE s-a terminat, ne-am repezit primele la bufet, ca eram si langa usa. Am dat desigur iama in sampanie si in foie gras si diverse alte bunatati. Vroiau unii sa ne faca conversatie cat eram ocupate cu hapalitul. Pai acum iti arde nene de vrajeala, dupa ce asteptaram 3 ore sa mancam ? Adica serios, e un timp pentru orice. Asa ca nu ne-am lasat seduse de nimeni ca foamea in gat.

Am fost impresionata de un domn care si-a scos niste servetele din buzunarul de la piept.
Eu n-am niciodata servetele, nici acasa nici in geanta. Adica imi curg mucii intr-o veselie, dau pe mine, ma patez, dar servetele n-am. Eu in geanta n-am decat chestii nepractice : de exemplu am o oaie. O oita de plush pe care o car dupa mine ca ma face sa zambesc. Si am o iconita desi nu cred in Dumnezeu, dar n-are ce sa strice.  
Si mai am rujuri de toate culorile si abtibilduri cu pisici. Niciodata nu stii cand poti avea nevoie de un abtibild cu o pisica numita « Minou ».
Tampoane sau servetele n-am, adica daca e ceva nasol, am iconita care acopera toate cazurile cu potential de nasoleala.

Imi mai amintesc o data de o vizita la vecina mea, care are o lingura de pescuit oul fiert. Stiti lingurile alea cu gauri ? Bai toata viata m-am intrebat la ce servesc. M-a dat pe spate frate ! Adica sa te duci la supermarket sa te gandesti cam ce-ti lipseste si sa iti spui « o lingura cu gauri sa pescuiesc oul fiert din oala »- cine vreodata s-ar gandi la asa ceva ?! Eu am O lingura mare, eventual un polonic pe care il folosesc la orice fel de pescuiala (inclusiv ca arma alba, da, si mi-a cazut deja peste degetul mic)


Cam atat despre seara transportatorilor, morala este ca mancarea buna se castiga cu multa tenacitate si vointa anti-plictis!




duminică, 5 martie 2017

Epic fail intr-o tara straina

Dragi cititori, cati ati mai ramas, vreo 3…mama si vreo doi pacienti de-ai ei pe care probabil ii obliga sa citeasca in schimbul retetelor…sa stiti ca am niste povesti mai noi, doar ca am fost extrem de ocupata.

Am ajuns un fel de smechera la o firma, adica am un post cu responsabilitate (da, stiu, cineva s-a gandit sa imi dea MIE responsabilitate- ce le-o fi trecut prin cap ?! Inca sunt eu insami surprinsa!) 
DAR asta face ca ma agit mai mult decat de obicei si am timp mai putin decat ce mint de obicei ca n-am ca sa justific lenea.

In orice caz, din povestile noi : saptamana trecuta am avut doua calatorii in interes de serviciu. Una in Belgia si una in Danemarca. Ambele cu trezit foarte de dimineata, ceea ce ma distruge nervos, si mai grav, imi imprima un ritm tampit de ma scol si-n weekend la 8 acum ca maniacii ! Mi-e si rusine sa apar online pe facebook sambata la ora 8 ca numai babalâcii fara somn care share-uiesc poze cu peisaje si flori in glastra se trezesc la ora aia.

Trenul pentru Bruxelles pleca la ora 7. Calatoream la clasa I. la ora 7 in Thalys-ul Paris-Bruxelles la clasa I nu sunt DECAT barbati. In costum de altfel. 
Eram SINGURA femeie. Asta asa ca o paranteza feminista- ar fi trebuie sa ii intreb si ce salarii castiga cat sa comparam diferenta uriasa dintre ei si eu, dar nu conteaza. Eu calatoream prima data la clasa I cu Thalys, déjà in sine e o oportunitate asa ca nu mai cârcotesc.

La un moment data apare o doamna cu un carutz cu mancare. Fiind convinsa ca e pe bani, mi-am zis resemnat si auto-incurajator in gand ca mie multumesc, nu-mi e foame (desi eram lesinata de foame, aveam biscuiti in geanta !)       

Noroc ca nu m-a intrebat prima, ca renuntam ca proasta la o astfel de oportunitate unica !
Dar am stat in expectativa si vecinii aia luau toti si infulecau si nu scoteau nici cartea bancara! Asa ca in final am acceptat si a fost foarte bun, si inca mai delicios pentru ca era GRATIS !! Chiar ma gandeam ce misto e sa te prefaci ca esti bogat !

Cum nu am putut sa mananc tot, am subtilizat un iaurt cu fructe in geanta.
La iesire ma asteapta un taxi frumos, cu piele crem inauntru. Care piele s-a murdarit rapid de iaurtul care se sparsese in geanta care geanta s-a rasturnat pe bancheta. Deci mi-am petrecut timpul in taxi incercand sa sterg discret bancheta fara sa ma vada soferul in retrovizoare si facand conversatie fara sa par panicata. Si incercand sa gasesc o justificare la mirosul puternic de capsunica din Mercedesul lui impecabil. Am injurat de mama tot neamul produselor lactate cu folia lor de aluminiu deasupra, nu putea sa-l faca frate ca la borcanul de muraturi sau de mustar?! Adica n-a prevazut UNUL de la marketing ca ti se poate sparge folia in geanta intr-un Mercedes! Detest echipele de marketing, buni de nimic!

Ajunsa la firma la fata locului, interesant, dar nimic de semnalat. Reuniuni si discursuri sforaitoare si prezentari powerpoint fara subtanta si fara de care as fi supravietuit la fel de bine. Aveau ciocolata belgiana! Si am vazut cum e la clasa I in tren !

In Danemarca in schimb, mult mai intersant! Despre tara, o sa va spun ca mi s-a parut ultimul bastion de civilizatie…au biciclete peste tot, lucreaza pana la maxim 4 dupa amiaza, sunt super curati si politicosi, nu se  enerveaza, nu sunt greve ca in Franta ! Probabil e impresia idealizata de doar 4 zile de vizita dar in general nu ma impresionez usor, dar danezii m-au dat pe spate !

La firma mea in plus, care e in primele 5 cele mai mari firme daneze (o institutie la a carui inaugurare a mers si printul Danemarcei), mancarea e gratis toata ziua (si absolut delicioasa si echilibrata !), draperiile se inchid automat daca e prea multa lumina, feresterele se deschid automat daca e prea cald sau frig, au sala de sport, birourile se pot ridica daca te doare spatele si vrei sa stai in picioare…si cate altele, incredibil ! Oameni care isi respecta angajatii.

In orice caz, partea care devine interesanta este ca s-a operat un fel de magie intre mine si un coleg, omolog responsabil juridic pe alta tara-  care desigur si lucreaza in alta tara desi nu in aceeasi cu aia pe care e responsabil, atat e de smecher!! 

ma intreb oare de ce magia in cazul meu lucreaza numai prin tari straine. Cred ca francezii n-au timp sa stea de vrajeala pentru ca le-ar lua din timpul de greva.

Dar revenind la cetateanul asta, am cam simtit de la inceput ca era ceva- si ceva-ul NU era un furuncul! Ca de obicei cand simtit ca e ceva, e un hemoroid, un furuncul sau o diaree intempestiva.

Poate ca ne-am placut pentru ca prezentarile power point erau prea plictisitoare...ca intr-o comedie romantica siropoasa, ne-am cautat unul pe altul din priviri pe parcursul celor 4 zile, foarte discret sa nu se prinda colegii, ne asezam unul langa altul, radeam mai zgomotos la glumele unui altuia, eu chichoteam mai ca tuta decat de obicei, mi-a oferit ultima capsula de cafea desi eram cu totii super adormiti, comportamentul tipic de adolescent intarziat.

Am simtit eu asa cand vorbeam despre contentios din cum spunea « damages » si « consequential loss » si "we can't afford more litigation" ca ii sunt draga J. In orice caz contextul profesional nu se preta la nici o miscare mai strategica.  

Asa ca n-a facut nici unul nimic, pana in ultima zi, cand am luat un taxi impreuna si s-a mai bagat un coleg in masina. Ca in filme a fost urcarea in taxi, colegul ametit s-a aseazat direct in spate, ceea ce ne impiedica sa stam unul langa altul, dar ce sa zici ? Mediu profesional.
Asa ca obiectul interesului meu s-a asezat in fata.

Pe drum, mi-am luat tot curajul in dinti si i-am scris un mesaj pe ecranul telefonului meu. Mesajul spunea “Ai fi putut aseara sa ramai dupa cocktail sa discutam despre acordul ala de confidentialitate”. Si numarul meu dedesubt.

Asadar dupa multe ezitari si emotii (dar cu curaj totusi ca am 34 de ani si ceasul ticaie si abia ma plac pe mine, daramite un tertz !), i-am intins telefonul peste umar si i-am spus cu voce tare sa citeasca ca e ceva important.

In timpul asta mi se intortocheau ideile si emotiile in asteptarea reactiei lui.

Dupa vreo 4 secunde si transpiratie pe mine ca la porc inainte de taiere, imi intinde telefonul inapoi peste umar si-mi spune : « Nu pot sa citesc ca nu am ochelarii la mine- sunt in porbagaj cu calculatorul »
……EPIC FAIL !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Iar colegul din spate, care n-a zis nimic de toata faza, simteam ca avea pe varful limbii : « EU am ochelari, ti-l pot citi EU ca sa te ajut !!! »

Asa s-a terminat asadar o idila care nici nu incepuse. Bafta mea. Cand imi place si mie un cetatean, e in alta tara, sta in fata si n-are nici ochelarii la el ; Si probabil m-ar fi intrebat si CARE acord de confidentialitate, ar fi trebuit sa chiar redactez ceva apoi la cat era de cazut din luna J

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus epic fail-ul asa J



marți, 31 ianuarie 2017

Am fost la ski! Cu Jenel...

Am fost la ski.

Ocazie care naste tot felul de filozofari care mai de care mai lipsite de vreo importanta de orice fel : politica, socio-economica sau nici macar de fapt divers. Dar ne face sa ne hlizim si asta e tot ce conteaza.

M-am dus cu fosta firma unde lucram, ca organizeaza chestii de genul asta, doar un weekend cu transport in autocar cuseta- daca nu stiti cum e, va explic- e ca la masina cand se rabateaza scaunele, ne culcam in mod sardine ingramaditi unii peste altii- e un fel de orgie dar fara sex. Adica o inghionteala generala.

Fiecare cu saculetul lui de dormit, ca sa eviti sa dai din zgaibere mai mult decat necesar intr-un scop de prezervare a nasului de la picioarele tale si prin asociere (cu oftica vecinului lovit), a propriul tau nas.

In timpul noptii ti se face invariabil cald in sac, asa ca smulgi ce poti de pe tine, in cazul meu dresurile si sosestele. Pe care l-am ingramadit elegant in propriul sac de dormit. Insa de dimineata cand am ajuns la munte si sacul a fost pliat, ia-le de unde nu-s (“Mi-a furat ciorapii unul din nesimtii astia!! Cu siguranta chinezul ala, ca prea dubios asa din lipsa de expresie faciala »)

Am descoperit ulterior si dresul si O soseta pe jos prin mijlocul autocarului. Am rugat un domn de sub mine (ca dormeam « la etaj ») sa mi le inapoieze. Fac pe aceasta cale un anunt : gasitorului de cealalta soseta ii ofer recompensa. Daca o si spala, dublez miza.

In fine, ajungem, cu capul un cur se intelege (si nu ma refer la al vecinului de somn, ci fiecare in al lui), proaspeti toti ca sticlele de bere aruncate in Sena.

Mic-dejun croissant-pain-au-chocolat-bunutz-bunutz si pe partii cu noi !

Eu plecasem cu un amic francez, sa-i spunem Jenel, care el inca lucreaza la fosta firma si asa mi-a facut trampa ca sa pot merge si eu.
Jenel vroia sa ma seduca- sau macar sa mi-o traga !- numai ca s-a taiat si 1% de chimie intre noi cand a gresit prima data cititul hartii de ski. Nu exista sa citesti gresit o harta de ski cand spune mare care esti tu (punctul ala albastru si perfect rotund- grasanule !), si incotro coboara partiile alea care au si nume si culori (deci e destul de greu sa le incurci). Dupa doua greseli i-am smuls harta din brate fara mila.

A mai avut apoi ocazia sa rateze micile farame de sansa pe care as fi putut sa i le ofer (din prea multa disperare, sa ne intelegem !), dar asta va voi spune mai tarziu.

Pe pârtie am cugetat la o chestie : anume ca dintr-o zi de ski care dureaza de la 9 la 17h cu pauza de pranz, skiezi cu placere cam 15 minute din orele alea. In restul timpului se intampla asa : iti curg mucii, ti-e frig, te bat claparii, ai un cârcel, vrei pipi, cazi, e caciula prea pe ochi sau nu suficient de pe urechi deci te vântura vantul, ai uitat sa te dai cu stick pe buze deci te ustura buzele, ai uitat sa te dai cu crema ca ningea cand ai inceput si acum e soare arzator, deci te-ai ars ca un bou si te ustura, ti-au inghetat mainile, telescaunul e prea lent, telescaunul e prea violent si te-a lovit la imbarcare si acum te doare, telescaunul se balangane si-ti e  rau de la el, vecinul de telescaun vrea sa faca conversatie si tie ti-ar fi somn ca in fine nu te doare nimic. Deci 15 minute adunate de placere. In rest cand skiezi te gandesti uneori ce misto e si « mama, zbor » sau « nu-i nimic ca sunt abstinent de luni de zile, macar ma dau cu skiurile », dar ajungi repede inapoi la telescaun si iar te doare/ustura/mananca ceva.
Si asta pentru mine care nu am copii. 
Cred ca parintii care merg la ski cu copiii au poate 30 de secunde bune intr-o zi de ski.

Am avut ocazia sa interactionez cu un copil in sejurul asta : mi l-a inmanat domnul de la telescaun sa am grija de el pe durata urcarii (se dadea cate un pici la fiecare telescaun).

Avea vreo 3 ani piciul, foarte dragalas. A inceput sa-mi povesteasca viata lui, fara cap si fara coada, despre amicul lui Thibault, cum mai are o sora care e bebelus (nu se stie daca el sau Thibault dar totuna) si nu se joaca cu ea ca nu e interesanta, cum locuieste intr-un sat al carui nume nici sa-l zic nu stiu, dar lui ii place acolo, cum a primit un camion de Craciun desi el ceruse trenuletul dar bun si camionul mai bine decat doar remorca. Cand mai aveam noi putin sa ajungem, il intreb pe post de afirmatie pe micul vorbaret: « Marc, stii cum se coboara din telescaun. » asteptand un « glumesti ? normal ca stiu ! »
Si vine si verdictul, extrem de natural : « nu, e prima data ».

Nu va imaginati ce panica neagra m-a luat, aoleu ce fac cu asta care o sa isi ia zborul la coborire, cum sa-l iau in brate, cum sa-l iau de mana (ca n-ai cum si cu betele si cu piciul)…am inceput sa ii explic sa incerce sa plieze picioarele (dar picioarele lui aveau 10 centimentri cu totul, ce dracu sa pliezi mai repede ?!), sa NU se panicheze (desi il durea fix la casca pe micut), sa se lase sa alunece usor, ca un fulg…
Niciodata nu m-am simtit mai responsabila de soarta cuiva ca de a piciului din telescaunul ala- desi acum pe bune, si daca cadea, cel mult isi julea fatzuca si creste alta la fel de dragalasa la loc.

Am ajuns la destinatie mai repede decat impozitele. Iar micutul a fost extrem de natural, a coborit perfect si s-a dus la grupul lui.

In timpul asta Jenel seducatorul se plangea de diverse chestii : ca il dor muschii, ca a facut mers nordic saptamana dinainte (un pseudo-sport ca golful), ca schiurile nu sunt bune ! Si 80% din exprimarea lui era bazata pe interjectii « pfff, tsss, pleof » si diverse sunete pe care cand le scotea reusea sa si scuipe imprejur.

O sa mor singura, stiu. Statul cu baiatul asta m-a facut sa il regret pe strutz, care desi era tembel macar era distractiv. Si avea si suficiente verbe in stoc.

Pe la ora 3 si dupa ce s-a plans de n-spe ori, a zis sa ne intoarcem. Dar cum ii dadea cu virgula harta aia, am plecat cu o naveta (in loc sa ne intoarcem pe skiuri, pe munte, ca de-aia ne ducem la SKIIIII…)

Ne-am intors la magazinul de skiuri, eu am cerut alti clapari ca aia erau prea stramti si imi nenoroceau fluierul piciorului, Jenel repede si el ca vrea alte skiuri. Cum asa, ce alte skiuri ? (« pai unele cu care se face sieste mai usor »- imi venea sa adaug), nu stia bine ce, dar de la alea il dureau picioarele…i-a inlocuit vanzatorul skiurile lui cu altele la fel dar verzi. A fost foarte multumit si a doua zi dimineata inainte sa le incerce a declarat ca el nu mai skiaza.

In final a skiat vreo 40 de minute (ah, numai de n-ar fi facut faimosul mers nordic ca altfel ar fi rupt partiile !!)
Am mers si la terme. Am platit 3 ore tot din cauza lui Jenel ca cica aveam nevoie de mult timp pentru « jocuri si activitati »- jocurile si activitatile de altfel inexistente, dar asta e entuziasumul tipic frantuzesc la chestii de cacat- ar fi fost daca nu era inchis, un jacuzii cu apa colorata (wooow !) si 3 saune una de 40 de grade, una de 60 si una de 80. Adica daca vrei sa mori lent, repejor sau baga mare ! I-am demontat si saunele direct, a caror eficienta (in afara de a-ti grabi atacul de cord), eu nu o vad. Cica « detoxificare »- ce detoxificare, care toxine ? Ca ele stiu pe un’ sa iasa si fara sauna ! Ba chiar si fara sucuri naturale, culmea.

De altfel am desfiintat alergiile la gluten inainte sa apuce bietul Jenel sa se declare alergic. I-am zis ca alergicii la gluten sunt de fapt ipohondrii la care n-a prins nici o boala, si cum glutenul nu-ti da decat o durere de burtica, pica bine ca nu prea ai cum sa dovedesti ca omul NU e alergic. Vorba unui actor, glutenul terorizeaza asa de tare populatiile civilizate, ca in curand vom putea jefui un magazin cu un covrig !

La intoarcerea spre Paris eu am fost printre cei carora li s-a facut rau de la serpentine (adica eu si inca o domnisoara care a vomitat pe colegul de scaun)- cand mi-am declarat greata, Jenel si-a luat viteza de langa mine direct, daca mi-ar fi dat prin cap sa-mi vina sa vomit de la inceputul sejurului, cred ca am fi fost cu totii mult mai castigati.

Soferul n-avea punga asa ca am luat caciula crosetata cu greu si din dragoste de mama…ma si gandeam, daca vomit in ea, o arunc si ii spun sa mai faca una la fel de utila, dar poate cu ochiurile mai stranse.
N-a fost cazul in final, desi mi-a curs sange din nas. Nu, nu pe caciula. Pe perna lui Jenel, dar i-am facut un bine ca mirosea a tutun, merita un minim 60° la masina.
Ce sa zic, sunt o placere.

Cam atat de la ski, va pun si niste poze ca sunt sportiva Daciadei J

Hai ca va mai povestesc in urmatorul despre intalnirile tinder din anul 2017 (in numar de doua jumate)
Pun si poze dar diseara ca acum fug la servici!


luni, 21 noiembrie 2016

Londra, Paris, tenis, peruci

I’m back !

Sa va mai spun cate ceva despre minunatul oras Londra si mai ales despre londonezi.

Vremea. E adevarata legenda, trebuie sa te imbraci ca o ceapa, sa ai mai multe straturi de dat jos si de repus pe tine. In aceeasi zi ai soare, ploaie, vant, grindina. Vremea la englezi e ca o femeie la menopauza. Sau ca o femeie la ciclu. Sau ca o femeie insarcinata. De fapt ca o femeie.

Oricat de bine ai crede ca ti-ai pregatit hainele pentru vremea prezisa de meteorologi, GRESESTI.

In Londra este ATATA lume, ca vei invata rapid unde sa stai pe platforma la metrou ca sa iesi perfect la iesire.

In Londra este ATAT de scump, incat vei realiza rapid ca cumparatul unei proprietati in acest oras este similar cu a-ti planui sa traiesti pe luna. Sau o cina cu socrii FARA alcool. Same thing.

Cand un londonez iti spune « o, ma scuzati, regula este ca nu se sta pe partea stanga a scarii rulante » (pe partea stanga se urca rapid), de fapt ce incearca sa iti spuna este « Du-te dracului in alta parte decat in orasul meu, turist nenorocit care nu pricepi nimic »

Cand un londonez iti spune « o, zona unde locuiesc eu e asa diversa si bogata cultural » de fapt ce vrea sa-ti spuna este « seara cand ma intorc acasa mi-e teama pentru viata mea! »

Cand ai intalnire cu un londonez si nu mai ajunge si-l suni sa vezi unde e, si iti spune « sunt literalmente la 10 minute distanta » de fapt asta inseamana ca e acasa in chiloti.

Daca un londonez iti spune « vreau sa ne mutam impreuna pentru ca te iubesc » asta inseamna « chiria mea va fi jumate de pret »

Va spuneam cat de mult se scuza englezii si acum am realizat cat de fals e acel "I’m sorry ».

De fapt  « Imi pare rau » inseamna ORICE mai putin “imi pare rau”. Incluzand “sa crapi fericit”, “da-te dracu din drumul meu ».



Acum ca v-am facut lista putinelor defecte ale englezilor, va anunt ca m-am mutat inapoi la Paris. De dragul blogului desigur, ca era prea complicat sa fac un joc de cuvinte in titlu cu Londra. 

In orice caz vroiam sa va povestesc cam ce am carat eu cand m-am mutat la Paris acum vreo doua saptamani. Intai si intai, INAINTE sa plec din Londra cu toate cacaturile acumulate in 6 luni de trai acolo (si credeti-ma ca-s multe !), mi-am cumparat o racheta de tenis si doua peruci. 
Eu tenis nu stiu sa joc. De fapt sunt anti-talent complet, de cate ori am incercat sa invat nu doar ca nu s-a lipit nimic de mine dar joc MAI prost din an in an.

 Julica fostul sot, care fusese un fel de campionel la tenis in tineretea lui (in orice caz campion la el la scoala- zicea el !- sau o fi fost la el in sufragerie ?!), ei bine Julica imi zicea ca cand joc pare ca sufar de o boala incurabila. Sau in cel mai bun caz ca arat ca o balerina dupa ce si-a luxat o glezna. 
Si ca SERIOS , sa nu mai incerc sa invat tenis. 

Ei si atunci, o sa va intrebati de ce totusi am cumparat racheta de tenis ? Mai ales ca ma mutam si lucrurile mele sunt intr-un box gramada! Pentru ca era la oferta !! Si la Londra nu iei decat chestii la oferta !!! Te bucuri si apreciezi ORICE e la oferta.



Cand m-am mutat asadar de la cuplul de colegi de apartament gay (care ma plang cu muci si acum !), racheta n-a mai incaput in valize asa ca le-am lasat-o lor. Nici ei nu se joaca tenis dar nu se stie niciodata. Basca ca era gratis (ceea ce BATE oferta!), deci s-au bucurat.

De ce am luat perucile ? Peruci care ele nu au fost la oferta ba chiar au costat 167 de lire (deci vreo 200 si de euro, sau ma rog vreo 150 de euro acum ca lira se da cu capul de pereti)

Am luat perucile pentru ca vroiam sa ma rad din nou in cap ca acum vreo cativa ani, ca sa creasca parul des si sîrmos (cum NU a crescut nici data trecuta cand m-am ras in cap dar eu tot trag speranta !). Pentru ca nu-i asa, vreau sa arat bine si cu parul in vant cand ma voi juca tenis cu racheta aia ramasa la Javier si Marcelo.

Atata ca dupa ce le-am comandat pe peruci ele n-au venit inainte de data plecarii mele deci am plecat fara ele si tot la gay au ramas. Mi-au spus ca au fost f bucurosi cand a ajuns pachetul, ca taman nu-si mai condimentasera si ei viata sexuala de mult.

Am recuperat perucile intre timp…sunt oribile si arat ca moartea in vacanta cu ele iar perioada de returnare a trecut desigur. Le voi folosi probabil la Halloween-ul urmator (adica de pe canapea ca eu nu serbez Halloween)


Cand i-am povestit mamei mi-a zis:  « Pftiu ce omuletz esti, te vede lumea, zice ca esti serioasa, ca stii ce faci, adult de 34 de ani, te descurci in tari straine…si tu iti iei peruci si o racheta de tenis. Pe care nici macar nu esti in stare sa le aduci la Paris! »

Mama, primul om care râde de mine in orice ocazie sau circumstanta. Cine n-are sot...


Ce sa facem...asta sunt (doar toate motto-urile spun sa fii cum esti, nu?) si nu mi-e rusine sa o recunosc, toti facem cumparaturi pripite, eu zic ca mai bine peruci si racheta de tenis decat anghinare de exemplu, ca pe alea le aruncam! Ca nu stiu cum se gatesc (si mai suna si ca o boala inghinala)

marți, 27 septembrie 2016

Impresii de la Londra

Revin cu blogul, desi sunt sigura ca credeati ca mi-a sucombat chinuiala-de-talent scriitoricesc definitiv. Ei bine, sucombase numai temporar.
Si am scuze temeinice pentru care nu am scris, desi mama ar spune ca imi pierd vremea cu prostii gen job, sport si vazut de amici, « in loc sa scrii domnule ca moare omul de curiozitate sa stie ce faci si tu o arzi aiurea la servici! ».

Vestea anului este ca m-am mutat la Londra temporar.

Am zis sa vad niste meleaguri noi, aer proaspat. Inainte de Brexit. Ca acum englezii sunt ca niste muste ametite de soare cand vine primavara. Nu stie nimeni ce-i cu el si incotro se-ndreapta, straini sau locali.

Basca ca eram sigura ca nu vor vota « afara cu voi boii dreacu de imigranti care ne faceti sa parem deschisi la lume, investitii si oportunitati ».

Am ales Londra pentru ca era la o aruncatura de canal. Si pentru ca erau mai capitalisti ca francezii (gen nu dureaza 5 luni procesul de recrutare ca trebuie sa intalnesti si pisica asistentului cu care vei imparti biroul)

Mi-am stockat toate catrafusele intr-un box la Paris (de care stiti) si dusa am fost.

Piata muncii e incredibila aici, am gasit ceva de lucru (in partea juridica a unei firme de asset management) in 4 zile.

Oricine este suficient de curajos sa faca mutarea, isi poate gasi de lucru aici, ii garantez, oamenii se misca repede si bine. Ca eficienta, nu cred ca ii bate nimeni. Ati vazut de fapt ce eficient au si votat :)

In schimb, mie personal mi se pare incredibil de greu sa traiesti la Londra…desigur e recent, nu traiesc aici decat din mai, dar : chiriile sunt atroce de scumpe- platesc 855 de lire pe luna ca sa locuiesc cu un cuplu de gay- si sunt printre cei privilegiati (si nu spun asta pentru ca se putea sa nimeresc peste pedofili ! ;)

In majoritatea apartamenelor se sta cu cate inca 5-6 oameni si platesti sume considerabile, gen minim 500. Daca vrei luxul de a sta cu numai inca doua persoane, trebuie vizat in jur de 800 de lire. Noroc ca acum se da lira cu capul de pereti.

Asadar iti poti lua gandul de la intimitate, in schimb daca iti plac activitatile de grup cu straini, Londra este the place to be !

Desigur pentru cei care sunt cuplu e mult mai simplu si mai ieftin sa mutualizezi tot. Aceeasi discriminare pentru oamenii singuri ca peste tot : cumparatul unei case, platitul camerei single in vacanta, mersul la terasa, lipsa de mutualizare a costului vibratorului etc.

Sa va spun de Londra asadar : este abject de scump. Daca pretul chiriei si conditiile de viata nu v-au convins, va mai spun : transportul e 150 de lire pe doua zone (pe luna), mancarea in oras te costa undeva la 8 lire la pranz. Eu in general cu mancarea de aici nu ma impac defel : mi se pare ori prea picanta (din cauza trecutului colonial al britanicilor) ori prea uleioasa. Deci o zi mi-e rau, o zi mi-e foame si-mi iau riscul sa-mi fie rau (mananc cam o data la doua zile).

Se pare ca e un fenomen comun printre francezi, romanii de aici (care sunt extrem de multi !) au rezolvat problema ca peste tot in lume unde au migrat : pachet de ‘acasa’. Eu nu stiu ce pun romanii de ‘acasa’ in aceste pachete sa hraneasca familii pentru saptamani intregi. Cate muraturi si carnati sa mananci ?! Cate pungi de pufuleti sa prizezi ? (ca-mi inchipui in ce stadiu ajung aici). Cati covrigei vanilati sa rontzai ?

O alta chestie care nu-mi place aici este lumea, raurile de oameni care se varsa…la metrou, pe strazi, in toate zonele oarecum turistice. De fapt spun ‘oarecum’ pentru ca la Londra e turistic orice nu e la capatul lumii sau unde nu risti sa ti se taie gatul sau sa te converteasca la islamism.
Oricum orasul e atat de mare ca iti ia cam o ora sa ajungi oriunde.

Acum ca v-am spus ce nu-mi place, hai sa va spun ce imi place : englezii sunt extrem de politicosi si draguti, nu am nimic sa le reposez. Uite nici nu prea pot sa ma iau de ei, n-am material cum am la francezi, pentru ca sunt eficienti, politicosi, educati, ba chiar personal gasesc ca se scuza prea mult. Clientii nostri se scuza in mailuri in caz ca n-am inteles noi ce au exprimat ei cu claritate. Totul la ei incepe cu ‘I’m sorry’, ca un fel de reflex. De genul ‘ma scuzati ca v-am calcat sub talpa’.

Londra e fabuloasa. Se intampla atatea evenimente culturale incredibile…gen Patrick Stewart care joaca intr-o piesa cu Ian McKellen… (actorul incredibil care il juca pe ‘Magneto’ batrain in X-men). sau Kevin Spacey, sau Glens Close, toi se produc la Londra.

Am fost la 4 musicaluri de cand sunt aici si in continuare ma fascineaza la fel de tare…e un spectacol absolut minunat si co ;plet : costume, orchestra, joc, voci, machiaj, efecte speciale (in ‘Fantoma de la Opera’ reusesc sa faca o barca sa pluteasca pe un rau pe scena !...in ‘Miss Saigon’ zboara un avion in 3D pe scena, care chiar crezi ca e acolo ! Iar in ‘Wicked’ intri intr-o lume complet de poveste alt univers cu totul)
Daca veniti la Londra, trebuie musai sa mergeti la un musical pentru ca e o experienta cum nu veti trai alta sau in alta parte.

Spatiile verzi sunt extrem de frumoase si ample, librariile sunt absolut superbe si salivezi la carti…

Englezilor le place la pub. De la 5 incolo e bataie la pub (in fata lui mai exact), si oamenii par sa se simta bine ! Majoritatea imi par alcoolici, adica baga la halbe de bere in ei zi de zi (uneori si la pauza de pranz) cat nu ar indura un francez sau un roman.

Dar orasul ramane capitala finantelor, daca nu esti un bogatas in finante sau in IT sau in avocatura, nu prea ai ce cauta la Londra.
Romanii de aici sunt amarasteni, concret. Oameni care se zbat pentru o existenta mai buna sau macar sa puna niste banuti deoparte. Aia care stau cate 5-6 in casa si la mama dracilor la Croydon (care putea fi si Ferentari). Mie imi rup inima cand ii vad cat de greu traiesc.
Adica eu am venit aici sa schimb aerul, pentru un moft de fapt, ei au venit aici sa supravietuieasca. Si pretul supravietuirii e extrem de mare.
Pozele alea de pe FB cu  apusul pe Tamisa si cu Tower Bridge in spate…sunt facute intr-un weekend de repaos in care oamenii evita sa se intoarca in camaruta impartita cu inca o persoana si baia impartita cu inca 3 (straini toti si probabil cu minim un sifilis la activ)

M-am inscris si pe un site de intalniri si am date-uit un englez, un scotian si un irlandez. Imi lipseste un galez ca sa reintregesc Regatul.

Englezul era alcoolic in toata regula : si-a comandat o sticla de vin rosu si o bere DOAR pt el. Educat la Oxford, foarte pedant si de altfel interesant (cel putin dupa primele 3 pahare de vin...) dar nu-l revad, ca alcoolici stiu si-n Romania. Si Oxford sau nu, conversatia capata cumva acelasi nivel dupa suficiente beri.

Irlandezul era prea blond. Adica n-avea sprancene. Sau poate avea dar nu se vedeau. Si in plus a venit gata beat la intalnire. Intr-o sambata la ora 6.

Iar scotianul arata ca Mister Muscolo Instalatorul Gel, complet chel si plin de muschi. Asta nu era alcoolic ca si-a luat limonada. Sau o fi fost la dezintoxicare, nu stiu. Poate mi-a si zis, n-as putea sa certific, pentru ca intelegeam cam un cuvant din 10.

Niciunul din acesti 3 nu m-a mai cautat, desi intalnirile au fost ok, iar cand le-am scris eu dupa o luna, EI m-au certat ca de ce nu i-am mai cautat. Pentru ca VOI sunteti barbatii !! ‘Cum adica, suntem egali!’ Feminismul strikes again.

Ma opresc aici desi mai am multe de zis, dar nu vreau sa va obosesc dupa o pauza asa de mare.
Scriu si maine ! Cu poze! (ca lectura cu poze e cea mai buna!)