Am fost
la Prix de Diane, cum va spuneam in postul trecut.
E un
eveniment cu curse de cai, pe 2 100 de metri, la Chantilly. Exista din 1843.
Domnii
trebuie sa vina imbracati elegant, la fel si doamnele, ba mai mult, obligatoriu
portul de palarii pentru acestea din urma. E si concurs de palarii inainte de
curse. Se poate face picnic pe iarba, asa ca toata lumea isi aduce de acasa
diverse bucate alese pe criteriul « sa nu curga, sa nu pateze, sa tina de
foame si/sau de cald ». Deci chipsi.
Si
desigur rosé si bere, ca astea nici nu pateaza, nici nu curg si tin si de foame
si de cald. E stiut.
Caii au
tot felul de nume extrem de amuzante : Avenir Certain (Viitor sigur),
Divine Proportions, Star of Seville, Confidential Lady, Nebraska Tornado.
Cu multe
insistente, am reusit sa mobilizez cateva prietene, asa ca am venit cu doua
masini umplute cu varf (la propriu, ca aveam palariile pana in tavan)
A si luat
ceva sa gasim cele palarii, nu va spun cate mesaje whatsapp si poze fata-profil
cu toate palariile de la chinezi am primit si trimis ! A fost un trafic pe
conversatie, mai ceva ca pe youporn!
Ajunse
acolo, vedem cum toata lumea era classe, cu palarii de la
galeriile La Fayette, (adica tot de la chinezi dar vandute
intr-un magazin misto) si noi caram picnicul intr-o sacosa Carrefour, rusinea
rusinii.
Palaria castigatoare e cea cu verde (si eu la dreapta bagator de seama cu palarie de pai)
Robin in mod lautar ratat
Am reusit
sa ne pierdem pentru ca evenimentul se intampla pe un spatiu prea extins (unde
vrei sa alerge armasarii ?!). Ne-am dat n-spe telefoane (noroc
ca nu mai e cu impuls la secunda ca dadeam dracu’ contul de economii in
duminica aia !)
Prietena mea Adriana dadea indicatii clare :
« suntem pe iarba, da…ce vad? aaa, e o banca ! Si in
fata mea? Pai pe barbata-miu si pe fi-mea. Ei stai draga nu ma brusca! Altfel
vad o chestie mare asa, si usor rotunda » (o vaca ?! o trampolina? O
doamna obeza- zi-ne macar cum e palaria ei !)- Hmm, pe iarba trebuia sa
stai, nu s-o fumezi!
In final
am rugat-o sa ii dea telefonul sotului ei, eu l-am dat iubitului meu si ei au
vorbit cam 10 secunde cu tot cu politeturile de rigoare: “Deci suntem la vest
de intrare, in fata standului principal unde se tine inscrierea la concursul de
palarii”. Apoi in 3 minute ne-am gasit.
Nu ca n-as
VREA sa fiu feminista, dar…
Dupa
asta, ne-am intins paturicile si ne-am apucat de dejunat, dar inainte, ne-am
dus la bar sa luam ceva de baut, ca beuturile boaster se incinsesera.
Va
relatez discutia cu iubitul, la coada la bar:
-Draga
mea, ce vrei de baut ? (a se nota verbul « vrei », care va fi
esential in decursul dialogului)
-Stai sa
ma uit pe meniu, hmm, greu, greu…pai as vrea un rosé.
-Care
rosé ?
-Cel mai
ieftin.
-A, nu
lua cel mai ieftin, ia « Demoiselle sans gêne » ca e bun. 7 euro.
-Pai
costa cat prosseco !
-Atunci
ia prosseco.
-Ai
dreptate, prosseco e sampania saracilor. Plus in poze pare sampanie. Prosseco
atunci !
-Pai nu
lua sampania saracilor, ia sampanie adevarata !
-Pff,
nimic n-ai inteles…Pai daca vroiam sa iau ce-mi place fara sa
ma uit la bani, luam un margarita!
Dupa
picnic, ne-am dus sa pariem, am citit listele cu invingatorii din anii
precedenti, am vazut cotele fiecaruia, ne-am scarpinat in cap, toata lumea si-a
dat cu parerea in mod expert, mai aveam putin si sustineam ca putem citi in
genunchiul calului daca e castigator sau nu...apoi am inmultit cu 15, am
cantarit riscurile si beneficiile, am mai baut din rosé-ul ala cald, ne-am dat
de 3 ori peste cap, ne-am facut cruce in cerul gurii si am pariat.
Bilantul:
am pierdut cate 20 de euro (echivalentul a DOUA margarita !) apoi ne-am
potolit si cu pariatul. La o adica, abia iti pui increderea intr-un subaltern
pe care l-ai format si vazut crescand, daramite intr-un cal pe care-l vezi
prima data in viata ta ! Ce idee!
Dupa asta
am mai mancat o data (ca pierdutul la pariuri e o sursa cunoscuta de foamete),
si, ca de obicei, l-am rugat pe Robin sa nu uite ca de a doua zi sa se apuce de
flotari si abdomene. Ma stiti nebuna cu sportul : in general pentru
mine sportul e solutia cam la orice problema, adica daca imi spui ca esti
deprimat sau te plictisesti sau esti nervos sau te doare spatele, iti voi
spune : « doua cuvinte : ab-do ! »
Insa
Robin, de cate ori ii amintesc abdomenele, imi replica : « mai pisi,
eu nu sunt genul sa am patratele, mie imi place viata, mancarea, berea…ce dracu
sa fac cu patratele ca doar nu apar in reviste »…asa ca, pe post de
consolare, am decis ca poate « patratele » la plural e prea mult,
pluralul pune prea multa presiune pe el, sa incepem cu UN patratel. UN
patratel, cer mult ?!
In
concluzie prix de Diane e foarte frumos, vrem sa ne ducem si la anul cu palarii
mai fistichii, ba chiar sa participam la concurs ! Adica daca e sa te faci
de cacat, macar fa-o frate pana la capat si cu martori !
Weekend-ul
de dupa aveam bilete si la Royal Ascot, langa Londra. Doar eu, fara remorca. In
compania unei foste colege din Londra, de cand lucram in Mayfair (e, alea
vremuri, vedeam sampania de FOARTE aproape atunci, tot cartierul financiar o
folosea pe post de apa ca sa alunece cocaina mai usor pe nas)
Acelasi
principiu de eveniment, cai si palarii. Decat ca la Ascot au in majoritate
bere. Si carnati. Si totul costa dublu. Intrarea la prix de Diane fusese 20 de
euro. Intrarea la Ascott 80 de lire. Un pariu la Chantilly 2 €, la Ascott 10
lire. Asta asa ca sunt ei englezi si mai smecheri decat toata lumea.
Nu ca
n-ar avea sampanie la Ascot, dar tre sa spargi conturile de economii ca sa iei-
plus la sticla, ca doar n-or fi prosti sa vanda la pahar in capitala
finantelor. Daca esti sarac ce dreacu cauti la Londra?!
Pariati pe culoarea palariei reginei
Nu ca
sunt carcotasa, dar englezii (de rand, nu aia de la casa regala), in afara de
costumele elegante si perfect croite pentru barbati, accentul extrem de sexy,
nu prea dau afara de clasa. Sunt adorabili, amuzanti (cel mai tare umor),
primitori, dar cu clasa…mai la economy.
Nu zic ca
francezii debordeaza, dar totusi. Nu ii vezi lesinati de beti, vomitand pe la
colturi, si nici majoritatea femeilor in rochii mulate pe caltabosi sau cu
sprancene desenate, de intra intai sprancenele cand se deplaseaza.
Doi domni care au profitat din plin de petrecere
Francezii
sunt aroganti, cert. Dar vin totusi imediat dupa italieni la stil si clasa.
Parerea mea! (e blogul meu, indrug ce vreau, daca nu va place…)
O sa va intrebati poate de unde setea asta de curse cu cai. Ei bine, cheia este PALARIA. Genul asta de evenimente este mana cereasca pentru cheliosi sau viitori cheliosi ca mine. Orice petrecere sau iesire care nu ca sugereaza, IMPUNE sa-ti acoperi capul (deci chelia!), e perfect. Sepci, sepcute, palarii, batice, pungi in caz de ploaie, you name it, I'll TAKE IT!
In
concluzie, a fost dragut si la Ascot, dar harmalaie mare, lume prea multa,
frustrarea legata de carnati si bere, de pariurile prea scumpe…dar am vazut-o
pe regina Angliei nu departe de unde eram. Mi-am zis ca avem multe in comun
daca am facut aceeasi alegere pentru o duminica de iunie (desi castelul ei la
Windsor era la doar 9 kilometri, pe cand casa mea era un pic mai departe)
La iesire
ce credeti ca se vindea la fiecare metru, pe drumul catre gara? Flip-flops ba
baiatule!! Adica papuci. Pe principiul "draga, ai vrut tu sa fii printesa
dar s-a terminat, barem sa nu te doara talpile pana la gara, chit ca ai palarie
cu un paun viu in ea".
De fapt,
cine sunt eu sa ii judec? Papucii sunt pentru pantofi cum e prosseco pentru
sampanie.