joi, 2 august 2018

Prix de Diane si Royal Ascot

Am fost la Prix de Diane, cum va spuneam in postul trecut.

E un eveniment cu curse de cai, pe 2 100 de metri, la Chantilly. Exista din 1843.

Domnii trebuie sa vina imbracati elegant, la fel si doamnele, ba mai mult, obligatoriu portul de palarii pentru acestea din urma. E si concurs de palarii inainte de curse. Se poate face picnic pe iarba, asa ca toata lumea isi aduce de acasa diverse bucate alese pe criteriul « sa nu curga, sa nu pateze, sa tina de foame si/sau de cald ». Deci chipsi. 
Si desigur rosé si bere, ca astea nici nu pateaza, nici nu curg si tin si de foame si de cald. E stiut.

Caii au tot felul de nume extrem de amuzante : Avenir Certain (Viitor sigur), Divine Proportions, Star of Seville, Confidential Lady, Nebraska Tornado.
Cu multe insistente, am reusit sa mobilizez cateva prietene, asa ca am venit cu doua masini umplute cu varf (la propriu, ca aveam palariile pana in tavan)

A si luat ceva sa gasim cele palarii, nu va spun cate mesaje whatsapp si poze fata-profil cu toate palariile de la chinezi am primit si trimis ! A fost un trafic pe conversatie, mai ceva ca pe youporn!


Ajunse acolo, vedem cum toata lumea era classe, cu palarii de la galeriile La Fayette, (adica tot de la chinezi dar vandute intr-un magazin misto) si noi caram picnicul intr-o sacosa Carrefour, rusinea rusinii.





Palaria castigatoare e cea cu verde (si eu la dreapta bagator de seama cu palarie de pai)




Robin in mod lautar ratat
Am reusit sa ne pierdem pentru ca evenimentul se intampla pe un spatiu prea extins (unde vrei sa alerge armasarii ?!). Ne-am dat n-spe telefoane (noroc ca nu mai e cu impuls la secunda ca dadeam dracu’ contul de economii in duminica aia !)

Prietena mea Adriana dadea indicatii clare : « suntem pe iarba, da…ce vad? aaa, e o banca ! Si in fata mea? Pai pe barbata-miu si pe fi-mea. Ei stai draga nu ma brusca! Altfel vad o chestie mare asa, si usor rotunda » (o vaca ?! o trampolina? O doamna obeza- zi-ne macar cum e palaria ei !)- Hmm, pe iarba trebuia sa stai, nu s-o fumezi!

In final am rugat-o sa ii dea telefonul sotului ei, eu l-am dat iubitului meu si ei au vorbit cam 10 secunde cu tot cu politeturile de rigoare: “Deci suntem la vest de intrare, in fata standului principal unde se tine inscrierea la concursul de palarii”. Apoi in 3 minute ne-am gasit.

Nu ca n-as VREA sa fiu feminista, dar…

Dupa asta, ne-am intins paturicile si ne-am apucat de dejunat, dar inainte, ne-am dus la bar sa luam ceva de baut, ca beuturile boaster se incinsesera. 

Va relatez discutia cu iubitul, la coada la bar:

-Draga mea, ce vrei de baut ? (a se nota verbul « vrei », care va fi esential in decursul dialogului)

-Stai sa ma uit pe meniu, hmm, greu, greu…pai as vrea un rosé.

-Care rosé ?

-Cel mai ieftin.

-A, nu lua cel mai ieftin, ia « Demoiselle sans gêne » ca e bun. 7 euro.

-Pai costa cat prosseco !

-Atunci ia prosseco.

-Ai dreptate, prosseco e sampania saracilor. Plus in poze pare sampanie. Prosseco atunci !

-Pai nu lua sampania saracilor, ia sampanie adevarata !

-Pff, nimic n-ai inteles…Pai daca vroiam sa iau ce-mi place fara sa ma uit la bani, luam un margarita!

Dupa picnic, ne-am dus sa pariem, am citit listele cu invingatorii din anii precedenti, am vazut cotele fiecaruia, ne-am scarpinat in cap, toata lumea si-a dat cu parerea in mod expert, mai aveam putin si sustineam ca putem citi in genunchiul calului daca e castigator sau nu...apoi am inmultit cu 15, am cantarit riscurile si beneficiile, am mai baut din rosé-ul ala cald, ne-am dat de 3 ori peste cap, ne-am facut cruce in cerul gurii si am pariat.
Bilantul: am pierdut cate 20 de euro (echivalentul a DOUA margarita !) apoi ne-am potolit si cu pariatul. La o adica, abia iti pui increderea intr-un subaltern pe care l-ai format si vazut crescand, daramite intr-un cal pe care-l vezi prima data in viata ta ! Ce idee!


Dupa asta am mai mancat o data (ca pierdutul la pariuri e o sursa cunoscuta de foamete), si, ca de obicei, l-am rugat pe Robin sa nu uite ca de a doua zi sa se apuce de flotari si abdomene. Ma stiti nebuna cu sportul : in general pentru mine sportul e solutia cam la orice problema, adica daca imi spui ca esti deprimat sau te plictisesti sau esti nervos sau te doare spatele, iti voi spune : « doua cuvinte : ab-do ! »
Insa Robin, de cate ori ii amintesc abdomenele, imi replica : « mai pisi, eu nu sunt genul sa am patratele, mie imi place viata, mancarea, berea…ce dracu sa fac cu patratele ca doar nu apar in reviste »…asa ca, pe post de consolare, am decis ca poate « patratele » la plural e prea mult, pluralul pune prea multa presiune pe el, sa incepem cu UN patratel. UN patratel, cer mult ?!


In concluzie prix de Diane e foarte frumos, vrem sa ne ducem si la anul cu palarii mai fistichii, ba chiar sa participam la concurs ! Adica daca e sa te faci de cacat, macar fa-o frate pana la capat si cu martori !


Weekend-ul de dupa aveam bilete si la Royal Ascot, langa Londra. Doar eu, fara remorca. In compania unei foste colege din Londra, de cand lucram in Mayfair (e, alea vremuri, vedeam sampania de FOARTE aproape atunci, tot cartierul financiar o folosea pe post de apa ca sa alunece cocaina mai usor pe nas)


Acelasi principiu de eveniment, cai si palarii. Decat ca la Ascot au in majoritate bere. Si carnati. Si totul costa dublu. Intrarea la prix de Diane fusese 20 de euro. Intrarea la Ascott 80 de lire. Un pariu la Chantilly 2 €, la Ascott 10 lire. Asta asa ca sunt ei englezi si mai smecheri decat toata lumea.


Nu ca n-ar avea sampanie la Ascot, dar tre sa spargi conturile de economii ca sa iei- plus la sticla, ca doar n-or fi prosti sa vanda la pahar in capitala finantelor. Daca esti sarac ce dreacu cauti la Londra?! 





 Pariati pe culoarea palariei reginei


Nu ca sunt carcotasa, dar englezii (de rand, nu aia de la casa regala), in afara de costumele elegante si perfect croite pentru barbati, accentul extrem de sexy, nu prea dau afara de clasa. Sunt adorabili, amuzanti (cel mai tare umor), primitori, dar cu clasa…mai la economy.


Nu zic ca francezii debordeaza, dar totusi. Nu ii vezi lesinati de beti, vomitand pe la colturi, si nici majoritatea femeilor in rochii mulate pe caltabosi sau cu sprancene desenate, de intra intai sprancenele cand se deplaseaza. 

 Doi domni care au profitat din plin de petrecere




Francezii sunt aroganti, cert. Dar vin totusi imediat dupa italieni la stil si clasa. Parerea mea! (e blogul meu, indrug ce vreau, daca nu va place…)


O sa va intrebati poate de unde setea asta de curse cu cai. Ei bine, cheia este PALARIA. Genul asta de evenimente este mana cereasca pentru cheliosi sau viitori cheliosi ca mine.
Orice petrecere sau iesire care nu ca sugereaza, IMPUNE sa-ti acoperi capul (deci chelia!), e perfect. Sepci, sepcute, palarii, batice, pungi in caz de ploaie, you name it, I'll TAKE IT!

In concluzie, a fost dragut si la Ascot, dar harmalaie mare, lume prea multa, frustrarea legata de carnati si bere, de pariurile prea scumpe…dar am vazut-o pe regina Angliei nu departe de unde eram. Mi-am zis ca avem multe in comun daca am facut aceeasi alegere pentru o duminica de iunie (desi castelul ei la Windsor era la doar 9 kilometri, pe cand casa mea era un pic mai departe)


La iesire ce credeti ca se vindea la fiecare metru, pe drumul catre gara? Flip-flops ba baiatule!! Adica papuci. Pe principiul "draga, ai vrut tu sa fii printesa dar s-a terminat, barem sa nu te doara talpile pana la gara, chit ca ai palarie cu un paun viu in ea".

De fapt, cine sunt eu sa ii judec? Papucii sunt pentru pantofi cum e prosseco pentru sampanie.

sâmbătă, 28 iulie 2018

Remorca noua si-un tricou alb

De ultima data cand am scris s-au intamplat o gramada de chestii, unele mai demne de semnalat ca altele.

Ar fi de mentionat ca mi-am gasit o remorca. Bine, fie, jumatatea ! Ati observat ca gasesc cate o jumatate cam la fiecare doi-trei ani? Dar asta e ultima, gata ! Daca nu tine nici de data asta, mi-am promis sa nu mai gasesc decat sferturi.

Din pacate baiatul nou (Robin il cheama) e un om serios asa ca e destul de greu sa rad de el cum radeam de strutz, si in plus sunt superstitioasa acum, pentru ca rasul de strutz mi-a adus un divort in dinti, asa ca gata, mi-am invatat lectia !! Nu mai râd de strutz ! 

Sa va spun asadar cum l-am cunoscut pe omuletul nou : la ski !! Deci nu pe tinder, ceea ce in sine este un semn ca relatia ar putea sa tina. 

Acum o sa va intrebati cum e posibil sa cunosti pe cineva la ski, pentru ca doar nu esti acolo la distractie, ci ca sa suferi majoritatea timpului si sa pui poze pe facebook. Pai, intre n-spe stergeri de nas care daca ar fi cuantificate ar produce cam doua galeti de muci pe toata durata sejurului (vorba vine, curge nasul mult, nu faci CHIAR doua galeti…cam doua cani, maxim !), un picior belit de la clapar si mai ales trei pahare de vin cald (de fapt asta e cheia succesului), l-am cunoscut pe Robin la barul hotelului unde stateam, in statiunea Val d’Isère daca va intereseaza (in caz ca mai baga baieti asa draguti).

Eram asadar  la bar si stateam de vorba cu un zidar alcoolic (culmea, nu roman !), si l-am vazut pe Robin cum  statea singur  si pribeag pe o canapea, vazandu-si de treaba (si doar ORICE femeie cand vede un barbat ca-si vede de treaba, simte o nevoie instinctiva de a-l bate la cap). Asa ca l-am intrebat daca nu vrea sa vina sa discute. Iar el m-a trimis la plimbare direct, zicandu-mi cu un aer arogant ca nu il intereseaza.

Cred ca a citit ofuscarea pe fata mea ca si-a cerut scuze imediat si a venit sa discute cu noi. Apoi cam dupa 5 minute de sarmul meu complet strivitor, mi-a declarat ca nu are cu cine sa skieze si daca ma intereseaza putem skia impreuna a doua zi.

Initial chiar nu eram interesata pentru ca baiatul mi se parea prea mult sau prea putin din toate : prea tanar, prea scund, prea roscat, prea fumator. Dar cand mi-a spus ca locuieste la Paris si pe linia de metrou care trebuie (asta e criteriul ultim in a-ti alege partener la Paris), am fost cucerita ! Glumesc. Oarecum. In sensul ca tinder te trimite la spitalul de nebuni.
Observati cum faptul ca skiam singura si NU STIU sa citesc hartile, nu a contat absolut deloc in luarea deciziei. 

Am skiat amandoi 3 zile, si am zis ca ne vedem la Paris.
In fine,a vrajit dupe Revelion, s-a tinut scai de mine, a aflat adresa si a venit la 11 noaptea sa-mi spuna ca il obsedez si vrea sa ma seduca. Si din nou, ca orice femeie, am fost complet sedusa de potentialul de maniac.

Anyway, suntem impreuna de pe 3 ianuarie desi calculam de pe 24 decembrie, data pe care ne-am cunoscut (mai simplu de retinut plus costa mai putin cadourile, cum e oricum Craciunul, pica bine)

 Acum ma gandesc ca daca n-as fi fost asa de zgarcita si nu mi s-ar fi parut scump biletul de avion cat sa merg in Romania sa fac Craciunul cu cei dragi, nu l-as fi cunoscut niciodata. Si el daca era mai sociabil si avea prieteni, nu ar fi skiat cu mine in ziua aia Jcat de mult conteaza sociopatia, zgarcenia si alcoolul in a reusi sa-ti gasesti pe cineva in lumea asta de brute. Aceste 3 elemente sunt complet subestimate in sondaje si de creatorii de site-uri de intalniri.

Bun, suntem fericiti, s-a mutat la mine dupa o saptamana, si nu pentru ca erau greve la metrou sau pentru ca era in colocatie, motivele obisnuite la Paris pentru mutari intre indragostiti !





Merge totul bine si Robin se dovedeste zi de zi a fi un om extraordinar, bun, cald, altruist si iubitor, de aproape ma intreb ce am facut atat de bine in Univers sa mi se trimita asa un exemplar nemaipomenit.

In iunie cand am facut declaratia de impozit si am vazut cat am de platit, l-am cerut si de barbat ca sa platim mai putin. A zis ca de ce nu, ca si el plateste destul, ar fi mult mai interesant financiar sa facem o singura declaratie ca sot si sotie.
Va anunt detaliile cand le am (probabil cand voi primi atestatia de plata a impozitului)

Vreau sa va povestesc cum a fost la Prix de Diane si la Royal Ascott (picnicuri cu pariuri de cai, unul in Franta si unul in Anglia), si despre asta va fi postul viitor, dar intai trebuie sa va povestesc intamplarea de aseara. 

Of trebuie sa ii gasesc un nume de scena lui Robin si inca nu m-am decis…poate tot un pasaroi ? Sau vulpita ca e roscatel ? Of greu, astept sugestii.

Deci aseara, vineri seara de iulie, dupa 3 saptamani de calduri ingrozitoare, in fine a fost o furtuna si s-a racorit putin, deci in fine puteam sa tin ferestrele deschise. Insa cum locuim la etajul unu (si sunt complet paranoica), mie mi-e mereu teama ca vor escalada hotii si vor intra peste mine. Asa ca sunt in permanenta foarte atenta la ce se intampla pe strada mea. Bai si fix aseara era un nene asezat in fata casei din fata, cu vedere la mine in dormitor daca tin terasa deschisa.
Bun, Robin tocmai ce venea acasa de la un pahar cu colegii (care pahar mereu sunt 5 fir-ar mama lor !). 

L-am alarmat desigur imediat asupra situatiei : ‘Iubitule e un domn dubios pe treapta casei din fata, de ce sta ACOLO ?!’
Robin, care a simtit desigur ca in momentele astea se decidea soarta virilitatii lui, iese pe balcon la o tigara sa interogheze domnul, de ce sta acolo, asteapta pe cineva, etc.
Dubiosul a raspuns in doi peri, ca e cald si sta sa se racoreasca, locuieste tot pe strada noastra si se va duce la culcare curand.
Eu, enervata de lipsa de intimidare a interogatoriului, zic : « aaa, suna politia domnule, doar de-aia platim atata impozit, sa ne apere !! »

Dragul meu iubit, cum ma iubeste si nu vrea scandal, suna politia. Le explica alora ca e un domn pe treapta casei din fata (imi face semn sa inchid geamurile sa nu auda domnul ca il denuntam la politie ca sa nu ne umfle ochii sa nu mai vedem tastele pentru cand vom avea motiv sa sunam politia), si il aud sa da semnalmente : « da, are un tricou…alb, si da, poarta pantaloni (mai bine zicea fusta ca sigur veneau !), si…pai cum sa fie…asa intre 30 si 40 de ani…sta aici cam de…o ora…si e…(din cauza corectitudii politice desigur nu poti spune « e un francez din fostele colonii, mai exact din Africa de Nord magrebina », dar noroc cu politistul care i-a faut sondaj inchis : « e mai degraba tata de familie, alb, negru, arab, chinez ? »)…si abia atunci a suflat usuat « da, e arab, si pare ca asteapta ceva, in reperaj oarecum » (repera fix patul meu de la 1 !)
 In fine politia a multumit si a zis ca trimite o patrula. Noapte buna, noapte buna.

Ne mai uitam noi pe geam, vede Robin ca domnul avea camasa albastra. 
Va redau dialogul :
-Aoleu, dar am zis tricou alb !! Ii sun inapoi sa le spun. 
-Stai linistit ca chiar nu conteaza si oricum nu cred sa trimita patrula
-Dar daca trimit, si apoi aresteaza pe cineva cu tricou alb, si apelul meu conteaza la dosar, ca doar l-a semnalat cineva INAINTE, deci clar e vinovat !
-Hmm, nu cred sa aresteze pe nimeni cu tricou alb in seara asta la noi pe strada, hai sa ne culcam
Robin, in mod drama queen maxim :
-Eu ii sun !! Nu voi putea sa traiesc cu mine stiind ca am dat semnalmente proaste si ca un inocent poate merge la inchisoare.
-Fa cum vrei, mie mi-e somn.
Dupa care il vad ca se dezbraca de blugi, si iese pe terasa, scoate chilotii, si-si fâtzaie fundul gol cateva secunde la aer : « aaaa, ce bine e putin aer ! »

Cred ca daca trecea patrula atunci si il vedea, il aresta pentru exhibitionism si ii gaseau si un tricou alb in garderoba !!