marți, 26 august 2014

Masina julita si strutzul SUBIECT

Hello everyone !

Ar trebui sa va povestesc a doua parte a vacantei, saptamana in Fuerteventura (desi nu e mare lucru de zis) dar o sa va povestec intai doua intamplari de dinainte de vacanta.

Prima este despre mine, a doua despre sotul strutz.

Eu am bagat masina noua in zid. Am zis ca prea numai pe sosea, ia si-n zid.
Vedeti, nu ma plictisesc o secunda ! Daca nu mi se intampla nimic marcant, PROVOC destinul !! Asta-nseamna sa nu te lasi trait de viata ci s-o traiesti !! Cu zid cu tot !

S-a intamplat la parcarea de la servici. Adica acolo a atacat zidul masinuta mea noua din ianuarie (intamplarea s-a intamplat in mai)

Am julit toata aripa din dreapta spate, dar biiiine, nu un pic. Asta pentru ca-mi verificam masina in fiecare zi sa nu mi-o fi zgariat-o cineva “din invidie dom’le”. Ei acum stiu o treaba, am aproximativ 40 de zgarieturi serioase. Al naibii perete, gelos nevoie mare!!

Acum trebuie sa scriu o scrisoare la asigurare cu detaliul "accidentului". Ca sa trimita apoi asigurarea expert sa vedem daunele. Desi m-am interesat déjà, va costa 1500 de euro distractia.
Bun, deci in scrisorica, trebuie sa ating cateva puncte.
Mai intai descrierea accidentului.

Am scris asa: "accidentul s-a intamplat pentru ca parcarea era prea stramta". Adica era stramta pt masina mea, un mic Peugeot 208, pt restul tancurilor 4*4 era taman bine!...dar pe cuvant ca sunt stramte iesirile, trebuie sa fii super atent (cand n-ai talent, ca mine…). Si n-am fost atenta si-am venit si ca un taur infuriat…

Apoi trebuie sa descriu circumstantele...ce dreacu sa scriu aici ca sa para legitim? "Ce circumstante dom'le....sunt paralela cu condusul, sunt varza, sunt complet tuta, e bine? Acum trimiteti dreacu expertul sa vedem cum recuperez cei 1500 de euro de reparatii. Mentionez ca masina merge, desi e extrem de julita".

Pot sa incerc un "nefiind fost niciodata vreun geniu la matematica, calculul meu asupra unghiului din viraj si cu adevaratul unghi, nu erau coerente, ceea ce a produs accidentul. Cu alte cuvinte, da, sunt tuta" :)

Pfff, am scris in final ca accidentul s-a produs primavara la iesirea de la birou la ora 19h…ceea ce o circumstanta atenuanta pentru ca suntem toti cu capu-n traista primavara, si-n plus eram si obosita dupa o zi de scarbici…ca sa nu mai zic ca n-aveam nici pantofii norocosi, trebuia sa fi stiut ca cu pantofii aia nimic bun nu va iesi din ziua aia ! Intr-o luni in plus !! Adica daca e sa faci o gogomanie de genul asta, mai bine sa ti se intample intr-o vineri !! Sa mergi apoi la distractie, la cocktailuri…asa luni…am revazut masina cu durere in fiecare dimineata apoi, am visat si noaptea scarsaitul zidului pe vopseau « gri shark »…pfff, i-a venit de hac zidul rechinului din vopsea…!
De asemenea imi amintesc de un domn care era in vehiculul propriu, intra in parking exact in acelasi moment si care si-a pus mainile in cap inca inainte ca eu sa aud sunetul infernal al tablei care facea avansuri zidului…dar probabil n-o sa scriu de domn in scrisoare pentru ca sincer mi s-a parut de prost gust reactia cu mainile-n cap. Putea sa ma intrebe daca am nevoie de un pahar cu apa sau ceva, atunci ar fi avut onoarea sa apara in scrisorica !!

Am sa inchei cu fraza « va multumesc in avans ca trimiteti expertul ca sa expertizeze daunele »- (si capacitatile mele de sofer…). Va anunt insa de pe-acum ca orice judecata de valoare din partea expertului poate termina in anusului domnului expert.

Desigur am zis ca accidentul l-a facut Julien, ca altfel imi luam puncte slabe (malus) si plateam prea mult la anul (sotul e asigurat in Franta de ani de zile, eu doar de la inceputul lui 2014). Si strutzul a fost « chifonné » (cuvantul exact folosit de el) ca de ce-l pun pe el, ca asiguratorul va stii ca un barbat nu ia zidul in felul ala !! Gen, misogin mic !! Stie expertul domnule modalitati de julire a tablei femeie/ barbat .

Ca sa vedeti pervesitatea intamplarii, acum de cate ori vad cate o masina julita la fel (si credeti-ma ca sunt o gramada !!) ma simt cumva consolata, imi spun ca fac parte dintr-un club privat, ca suntem cumva intr-o clica de oameni speciali (cretini cu permis).
Insa, deviza mea in viata e sa nu fiu mediocra, si iata ca nu sunt !! A mea e CEA mai julita si dintre celelalte julite ! Take that asiguratorule !!

A doua poveste amuzanta din ultima vreme este cu sotul, care s-a dus la ortoped de medicina sportiva pentru ca are bazinul usor deplasat din cauza ca a alergat cu tenisi care nu erau tenisi de alergat (diagnosticul doctorului).
Mie mi se pare diagnosticul usor snob (adica n-am auzit vreun roman cu o astfel de patologie, ever ! dar probabil pentru ca nu alearga deloc…) dar poate sunt eu aia tuta.
In fine, se pare ca daca-si pune talonete in tenisi de alergat adevarati (probabil are chiar doctorul vreun butic unde-i vinde la scara blocului la cabinet), se va aranja povestea asta.

Asadar, se duce strutzul la dom doctor sa-l maseze si sa-i manipuleze oasele sa-l faca intreg. Booon, si dupa cele 20 de minute de masaj, cand sa-si traga strutzul nadragii pe el, doctorul ii zice :
-      Hmmm, ai picioare musculoase ! (ce doctor de sport o fi si asta daca-i spune strutztului ca are picioare musculoase, strutz care alearga la Paste si la Craciun, si si-atunci ca-nchide la macelarie !!)
-      Da, multumesc, cred ca-s mai mult genele bune…
-      Ai doua minute? Continua doctorul
Strutzul, usor speriat, dar intrigat totusi…
-      Da, dar de ce?
-      Pai uite eu fac niste filmulete despre patologiile sportive, si as vrea sa filmez si sa te iau drept exemplu, adica sa fii MODELUL meu.
-      Bine, cum sa nu ! (strutztul cand a auzit de model, s-a gandit direct ca ar putea fi varianta masculina a lui Gisele Bündchen, si-a imaginat paparazzi, iaht, ca bea samapnie dintr-un pantof…de-astea !)
In secunda urmatoare doctorul a chemat-o pe don’soara asistenta, care a venit direct cu camera de filmat (e-adevarat ca suna a film porno fetishist nemtesc din anii 80, dar n-avea strutzul picioare CHIAR asa de frumoase !), dupa care s-au pus pe turnat filmulete youtube tatica!

“Aveti aici muschiul cutarica, care daca este stimulat asa, va avea ca efect cutare miscare…rog subiectul sa se intoarca pe burta…”

Si l-a intors in toate pozitiile, ca pe clatita, si ne-a aratat toti muschiuletii lui de pianist.

Mie mi-a povestit strutztul povestea, si am fost extrem de impresionata ca a fost desemnat ca « Subiectul », de altfel o vreme asa i-am si zis « Subiecteeee…adu te rog sarea pe masa ! »…sau « Subiecte, iar ai uitat sa tragi apa la toaleta si pluteste un mini produs de subiect… »

Cele doua faze foarte tari din povestea asta cu doctorul, sunt astea:
 -ca Subiectul in timpul filmarii avea o pereche de chiloti cu o gaurica in ei (pe fesa stanga, daca va uitati la filmulet, vi-l atasez), care desigur se vede in film (noroc ca nu se uita prea multa lume la traumatologiile sportului !)
- ca la final doctorul l-a pus sa plateasca pe strutz (ar fi putut sa-i ofere consultatia !) DAR strutztul isi uitase  portofelul acasa, asa ca i-a spus ca « mai trece el » cu banii.

Probabil nu va fi cazul, ca doctorul fiind un confrate de-al tatalui strutztului, va avea grija soacra-mea sa-l umileasca subtil astfel incat sa nu-si mai doreasca vreodata sa-i ceara bani strutztului (pardon, Subiectului !!) pentru servicii de marketing si branding din astea !

https://www.youtube.com/watch?v=BA6THe3pWpM&list=UU1B8Ixdqo2UUDZiZyC6Bn1Q 


joi, 14 august 2014

O saptamana de sporturi adrenalinoase

Am fost in vacanta.

Anul asta am facut doua saptamani de vacanta, una la munte, una la mare. In postul asta va povestesc despre saptamana la munte. 

La munte am mers singura, cu un organism care organizeaza vacante sportive (UCPA se cheama –Union Nationale des Centres Sportifs de Plein Air). 
In acelasi timp sotul era in stagiu de pian, la un  castel in Bourgogne, ca stiti ca e artist (sotul, nu castelul). 
In saptamana lor exerseaza la pian in fiecare zi si la final au un concert, care incununeaza efortul prelungit. Cel putin asta e varianta care ajunge la mine- imi inchipui ca in realitate beau, râgaie, alearga goi pe peluza si seara incearca sa intre in camerele violonistelor. Ca orice artisti umani.

Saptamana mea la munte se chema « multisporturi adrenalina » (practic, datul cu muntele in mai multe feluri). Sejurul avea loc la Chamonix, in Alpi, langa frontiera elvetiana.

Experienta absolut superba,  m-am regasit (sau poate doar am ajuns sa cunosc o fateta necunoscuta pana acum). Sport de dimineata pana seara, cu religiozitate.

Eram intr-un grup de 11 baieti (ca sporturile cu adrenalina erau aparent prea grele pentru fete, care au ales salsa :)) Ne-a unit foarte tare experienta asta in comun. Am doi prieteni belgieni acum, si un pusti suedez profund care scrie un roman. Deci in curand voi putea spune ca am prieteni scriitori ! (nu doar bloggeri de duminica, ca mine...)

In prima zi de sport am facut escalada pe munte cu mainile libere (in binom, cu asigurator cu sfoara). La sportul asta trebuie sa ai incredere. Mai intai in fortele proprii, ca sa gasesti un punct de sustinere in munte, plus in flexibilitatea corpului tau, plus in asigurator, care daca nu e atent doua secunde si ai cazut, iti poti pierde nu doar dintii, ci si viata (si asta doare mai mult decat gingiile insangerate). 
E super, mai ales cand ajungi sus cu fortele tale! Ce victorie de nedescris !

Asta-s eu, aproape de varf



Intr-o zi am facut rafting pe un rau salbatic, Dresde, absolut superb (si cu temperatura cea mai rece din raurile salbatice din toata Franta). 
La rafting trebuie sa fii atent, sa ai echilibru, sa nu-ti fie frica sa cazi in apa de 3°, sa te coordonezi cu echipa, sa comunici...

Am cazut desigur in apa si am si inotat, am aflat cum functioneaza curentul si ca mai ales, cand cazi, trebuie musai sa faci pluta, ca altfel te poate prinde curentul de picioare (sau vreun monstrulet, ca nu se stie ce e la fund, tocmai de-aia nu trebuie lasate zgaiberele sa se balanseze in jos !). Numitorul comun e ca poti crapa. Si cum inoti tu asa inghetat bocna si complet panicat, te pescuiesc colegii de ambarcatiune apucandu-te de vesta de salvare (si nu de cervicale, cum te-ai putea astepta…, auzi cica se pot rupe fragilele naibii !), te mustruluiesc apoi ca esti un bou care nu s-a tinut de barca si a cazut gramada la primul val, iti mai iei o rama in mecla in momentul in care te proiecteaza inapoi in barca, te cearta si aici ca ce cautai in raza ramei…si continui voiois (desi invinetit) aventura. Si asta e un numitor comun la toate sporturile aventuroase : vânataile.

 Nu-ti spun in brosura dar ai putea sa ghicesti cand iti sugereaza sa-ti iei diverse creme vindecatoare si plasturi de toate marimile. Eu una cand citisem asta inainte sa plec mi-am zis ca aveau de dat un anumit numar de litere la tipar pentru brosura, si de-aia pusesera « sfaturile » astea. Noroc ca aveam unguentul de tataneasa (desi il luasem pentru hemoroizi- ironic, facuti pntru ca stau prea mult jos !!) si unguentul asta mi-a salvat basicile si ranile (multumesc pe aceasta cale sustinatorilor mei –mama- ca s-au oprit in drumurile lor la plafar !)

Altfel in toata ziua cu raftingul ai apa rece in galosi (apa care e de vreo 5 centimetri). Dar la final te obisnuiesti si ti se pare chiar ciudat seara cand ai picioarele uscate.




Am avut si o zi cu activitatea VTT, adica sa te dai cu bicicleta in munti. Numai ca deja la lectia de initiere mie mi-a fost foarte frica pentru destinul dintilor mei si am zis ca coborîtul in panta in padure pe radacini ude nu ma atrage asa de tare ca-n brosura…dar cum profesoara insista ca trebuie sa reprezint cu curaj sexul femeiesc (al naibii sex femeiesc care mereu ma baga in bucluc cu dovezile de curaj, forta, intelepciune si alte probe de Harap-Alb. Fraaate doar pentru ca suntem femei nu inseamna ca nu putem fi lase, fricoase, complet impulsive, cu par pe noi...uf!)
Asa ca in final am mers cu grupul, de jena sa nu fac de ras faimosul sex femeiesc !





Doamna profesoara de VTT avea o coasta rupta recent de la sportul asta magnific, si din cand in cand ne anunta ca nu mai poate sa respire de la durere (foarte incurajator !). Ba chiar ne-a si aratat unde cazuse victima coasta in chestiune : « Hai, coborîti fara frica pe panta asta, ca aici mi-am rupt eu coasta ! » (gen panta stia ca fusese lasat un sacrificu uman de curand si nu mai vroia coaste pentru o vreme…picioare, glezne, cervicale, aia poate, dar coaste, gata, isi facuse norma! )…asa ca de coborît eu am coborît, dar jos de pe bicicleta. Am lasat bicicleta sa o ia inainte si am anuntat-o ca vin si eu imediat, sa stea fara grija.

Am continuat aventura, apoi, vreo 10 minute mai tarziu, ruland linistita, am cazut pe teren plat, pe o straduta de beton mai exact. Pentru ca bicicleta infernala avea viteze si platouri (ce-or fi alea !), si m-am incurcat in schimbarea vitezei si platoului, apoi am panicat si am confundat frana cu viteza…(da, stiu…) si, ca sa ma salvez, am vrut sa sar de pe bicicleta din mers, insa piciorul n-a urcat suficient de sus destul de repede si m-am impiedicat in ghidon, astfel ca am cazut gramada si bicicleta m-a urmat la foarte scurt timp, peste mine, in mod viol si alte perversiuni! N-as putea spune ca nu m-a deranjat putin atitudinea bicicletei care si-a permis PREA repede asemenea intimitati cu mine ! Adica era clar ca nu ne cunosteam suficient (ca altfel as fi inteles-o cu platoul si cu frana, dar asa…eram doi straini si nimic mai mult !)

Rezultatul acestei experiente dureroase a fost ca mi-am julit ambii genunchi, plus o coapsa invinetita. Asa ca i-am spus profesoarei ca s-a terminat cu reprezentarea femeilor si n-au decat sa zica toti baietii din grup despre mine ca-s un ambasador nedemn (ce li s-o rupe barbatilor ca se da una cu bicicleta pe munte si vai domnule era si femeie !). Ei dracie !

Si ca sa-mi intaresc spusele, m-am carat cu un coleg de grup la terasa sa ne luam cate-un hamburger sa uitam (nici colegul nu vroia sa reprezinte sexul barbatesc cu demnitate). Am stat noi vreo 3 ore acolo, ca ploua cu galeata, ne-am luat si macarons, viata trai-nenica, si cand eram pe la a treia cafea, ii vedem pe restul fraierilor din grup cum veneau uzi leoarca de pe munte. Ne-am alaturat lor, si in nici 40 de kilometri de sosea (ca prin padure sunt gen vreo 10 kilometri de denivelari, castiga inca 30 daca nu vrei aventura si membre rupte...), am ajuns in fine la centru.
Asta a fost ziua cea mai putin glorioasa, desi n-as spune ca nu exista o oarecare glorie in hamburger si-n macarons (si-nca cata !!)

Cateva poze din Chamonix:





Au urmat apoi doua zile de mers prin munti. In dimineata plecarii, am coborît ca o floricica echipata sportiv si chic si cu un saculet in care-mi luasem ochelarii de soare, crema de soare cu ecran total, telefonul (ca sunt popuuuulaaaaraaa!), doua prosoape, chilotei roz de schimb, tricouas cu mesajul "sunt o castigatoare!", palariuta cu boruri dantelate, sapun, deodorant si crema de fata anti riduri precoce. Baza in creierii muntilor, ce mai!

Sam, ghidul, cand m-a vazut s-a pus pe un ras de am crezut sa va trebui sa-i dam un calmant sa-si revina.
Cand s-a linistit m-a intrebat unde ma duc.
-Pai, pe munte, cu tine si cu grupul ! am raspuns cu impetuozitate.
-Si cortul unde e ? Si mancarea de la pranz si de seara ?
-Cum unde e ? Prespun ca va fi un 4x4 sau o dubita pe langa noi, care VA cara tot acest echipament.
La momentul asta, nu doar Sam, dar si restul grupului s-au pus pe un ras cu sughituri.
Le-am explicat ca da, la cati bani am platit (730 de euro saptamana), ma asteptam sa nu trebuiasca sa si CAR echipamentul (destul ca ma car pe mine, iar cremele de intretinere, ADUNATE, pot fi destul de grele). Adica comuniune cu natura, da, dar comuniune sac prea greu cu coloana mea vertebrala…nu cred.

Din pacate zambetul meu exersat sa fie ingenuu n-a mers, si a trebuit sa car o gramada de material si sa renunt la unul din prosoape SI la crema anti-rid! (horreur, malheur!)…

Am urcat 2000 de metri cu sacul in spinare,  cu mancare, lucrurile de dormit, cort, covorasul anti-frig-si-dureri-de-sale (desi in franceza se cheama « sac à viande » - « sac de carne » in traducere mot-à-mot). Cred ca avea vreo 10 kile tot sacul, greeeeu al naibii. Si intr-adevar dubitza n-ar fi avut pe unde sa treaca pentru ca erau drumuri inguste si serpuite si uneori chiar scari din metal pe unde era prea abrupt. De aia ii zicea sejurului « adrenalina » !

Dar m-am caznit sa urc fara sa ma plang sau sa carcotesc, pentru ca in brosura promiteau un loc magnific acolo sus.







Ajunsi in fine dupa 7 ore de urcat…vad locul. Care era niste iarba pe munte. Asa ca ii zic ghidului :
-   -    Aici e ? Pai nu scria-n brosura « loc magnific ? »
-     -  Pai da, si nu e magnific ? Uite Mont-Blancul in fata ta.
-    -   Hmm, bine, ai dreptate…de magnific e magnific dar…cine monteaza corturile ? Si nu e nimic in jur, unde ne spalam ?
-      - Pai corturile le montam NOI insine, iar de spalat te speli maine seara cand ajungem inapoi la centru. Daca vrei apa de baut e un rau la trei kilometri de aici, poti merge sa-ti umpli sticla.
-     -  Hmm…bine, ai dreptate…e magnific, ca daca n-ar fi magnific mi-as da pumni in cap de la cat am urcat si n-avem nici apa de baut !!
   
    Asa ca ne-am dus dupa apa, apoi ne-am chinuit sa instalam corturile (eu mai mult dadeam instructiuni, ca de data asta vroiam sa reprezint corect sexul femeiesc !)
   
     Am facut apoi un foc, suedezii adusesera niste whiskey si am baut toti cot la cot (de obicei detest acest alcool dar acolo in frig mi s-a parut nectarul zeilor)
     Nu s-a schimbat nimeni de hainele din timpul zilei, am pus doar peste ele alte hanorace si alti pantaloni, si am dormit fix in tzoalele transpirate din timpul zilei, seara ne-am scuzat la colegii de cort ca ne puteau picioarele, dar nu mai conta.

     Am mancat frugal in fata Mont Blanc-ului. Natura te amuteste si te face sa-ti vezi limitele si sa te uiti in tine. In timpul mesei nu vorbea nimeni, eram hamesiti si ne simteam mici in fata naturii salbatice si splendide.

Gratie acestei experiente mi-am dat seama ce norocoasa sunt ca am toate membrele, ca respir, si savurez frumusetea lumii, care e enorma, apusul, muntii, toata corola de minuni. Si mi-am dat seama ca in fata esentialului suntem complet singuri. Cum impartasesti emotia pe care o simti in fata grandorii muntelui? Sau a unei flori rasarite in piatra? 









A doua zi ne-am trezit o data cu soarele, am luat micul dejun si am pornit-o din nou la drum. Ajunsi la Chamonix dupa amiaza, mi-am luat o clatita cu dulceata si mi s-a parut cea mai buna clatita pe care am gustat-o in toata existenta mea! As fi putut muri dupa ce-am inghitit ultima bucatica, n-as fi avut nici un regret.

In ultima seara la centru s-a facut discoteca (ca in tabara) iar cei care mai fusesera in astfel de sejururi mi-au spus ca seara asta se cheama “Le soir de la dernière chance” (seara ultimei sanse), adica toti celibatarii care n-au putut agata nimic in restul de 5 zile, se vor agata “by default” in seara ultimei sanse. Si asa a fost, era plin de cupluri efemere care dansau inlantuite ca si cand ar fi urmat sfarsitul lumii.


Eu am ramas cu grupul de suedezi si cei doi prieteni belgieni, am invatat cum se danseaza suedeste si am schimbat adresele de mail promitandu-ne ca alta data o vom face si mai si mai lata !