joi, 2 august 2018

Prix de Diane si Royal Ascot

Am fost la Prix de Diane, cum va spuneam in postul trecut.

E un eveniment cu curse de cai, pe 2 100 de metri, la Chantilly. Exista din 1843.

Domnii trebuie sa vina imbracati elegant, la fel si doamnele, ba mai mult, obligatoriu portul de palarii pentru acestea din urma. E si concurs de palarii inainte de curse. Se poate face picnic pe iarba, asa ca toata lumea isi aduce de acasa diverse bucate alese pe criteriul « sa nu curga, sa nu pateze, sa tina de foame si/sau de cald ». Deci chipsi. 
Si desigur rosé si bere, ca astea nici nu pateaza, nici nu curg si tin si de foame si de cald. E stiut.

Caii au tot felul de nume extrem de amuzante : Avenir Certain (Viitor sigur), Divine Proportions, Star of Seville, Confidential Lady, Nebraska Tornado.
Cu multe insistente, am reusit sa mobilizez cateva prietene, asa ca am venit cu doua masini umplute cu varf (la propriu, ca aveam palariile pana in tavan)

A si luat ceva sa gasim cele palarii, nu va spun cate mesaje whatsapp si poze fata-profil cu toate palariile de la chinezi am primit si trimis ! A fost un trafic pe conversatie, mai ceva ca pe youporn!


Ajunse acolo, vedem cum toata lumea era classe, cu palarii de la galeriile La Fayette, (adica tot de la chinezi dar vandute intr-un magazin misto) si noi caram picnicul intr-o sacosa Carrefour, rusinea rusinii.





Palaria castigatoare e cea cu verde (si eu la dreapta bagator de seama cu palarie de pai)




Robin in mod lautar ratat
Am reusit sa ne pierdem pentru ca evenimentul se intampla pe un spatiu prea extins (unde vrei sa alerge armasarii ?!). Ne-am dat n-spe telefoane (noroc ca nu mai e cu impuls la secunda ca dadeam dracu’ contul de economii in duminica aia !)

Prietena mea Adriana dadea indicatii clare : « suntem pe iarba, da…ce vad? aaa, e o banca ! Si in fata mea? Pai pe barbata-miu si pe fi-mea. Ei stai draga nu ma brusca! Altfel vad o chestie mare asa, si usor rotunda » (o vaca ?! o trampolina? O doamna obeza- zi-ne macar cum e palaria ei !)- Hmm, pe iarba trebuia sa stai, nu s-o fumezi!

In final am rugat-o sa ii dea telefonul sotului ei, eu l-am dat iubitului meu si ei au vorbit cam 10 secunde cu tot cu politeturile de rigoare: “Deci suntem la vest de intrare, in fata standului principal unde se tine inscrierea la concursul de palarii”. Apoi in 3 minute ne-am gasit.

Nu ca n-as VREA sa fiu feminista, dar…

Dupa asta, ne-am intins paturicile si ne-am apucat de dejunat, dar inainte, ne-am dus la bar sa luam ceva de baut, ca beuturile boaster se incinsesera. 

Va relatez discutia cu iubitul, la coada la bar:

-Draga mea, ce vrei de baut ? (a se nota verbul « vrei », care va fi esential in decursul dialogului)

-Stai sa ma uit pe meniu, hmm, greu, greu…pai as vrea un rosé.

-Care rosé ?

-Cel mai ieftin.

-A, nu lua cel mai ieftin, ia « Demoiselle sans gêne » ca e bun. 7 euro.

-Pai costa cat prosseco !

-Atunci ia prosseco.

-Ai dreptate, prosseco e sampania saracilor. Plus in poze pare sampanie. Prosseco atunci !

-Pai nu lua sampania saracilor, ia sampanie adevarata !

-Pff, nimic n-ai inteles…Pai daca vroiam sa iau ce-mi place fara sa ma uit la bani, luam un margarita!

Dupa picnic, ne-am dus sa pariem, am citit listele cu invingatorii din anii precedenti, am vazut cotele fiecaruia, ne-am scarpinat in cap, toata lumea si-a dat cu parerea in mod expert, mai aveam putin si sustineam ca putem citi in genunchiul calului daca e castigator sau nu...apoi am inmultit cu 15, am cantarit riscurile si beneficiile, am mai baut din rosé-ul ala cald, ne-am dat de 3 ori peste cap, ne-am facut cruce in cerul gurii si am pariat.
Bilantul: am pierdut cate 20 de euro (echivalentul a DOUA margarita !) apoi ne-am potolit si cu pariatul. La o adica, abia iti pui increderea intr-un subaltern pe care l-ai format si vazut crescand, daramite intr-un cal pe care-l vezi prima data in viata ta ! Ce idee!


Dupa asta am mai mancat o data (ca pierdutul la pariuri e o sursa cunoscuta de foamete), si, ca de obicei, l-am rugat pe Robin sa nu uite ca de a doua zi sa se apuce de flotari si abdomene. Ma stiti nebuna cu sportul : in general pentru mine sportul e solutia cam la orice problema, adica daca imi spui ca esti deprimat sau te plictisesti sau esti nervos sau te doare spatele, iti voi spune : « doua cuvinte : ab-do ! »
Insa Robin, de cate ori ii amintesc abdomenele, imi replica : « mai pisi, eu nu sunt genul sa am patratele, mie imi place viata, mancarea, berea…ce dracu sa fac cu patratele ca doar nu apar in reviste »…asa ca, pe post de consolare, am decis ca poate « patratele » la plural e prea mult, pluralul pune prea multa presiune pe el, sa incepem cu UN patratel. UN patratel, cer mult ?!


In concluzie prix de Diane e foarte frumos, vrem sa ne ducem si la anul cu palarii mai fistichii, ba chiar sa participam la concurs ! Adica daca e sa te faci de cacat, macar fa-o frate pana la capat si cu martori !


Weekend-ul de dupa aveam bilete si la Royal Ascot, langa Londra. Doar eu, fara remorca. In compania unei foste colege din Londra, de cand lucram in Mayfair (e, alea vremuri, vedeam sampania de FOARTE aproape atunci, tot cartierul financiar o folosea pe post de apa ca sa alunece cocaina mai usor pe nas)


Acelasi principiu de eveniment, cai si palarii. Decat ca la Ascot au in majoritate bere. Si carnati. Si totul costa dublu. Intrarea la prix de Diane fusese 20 de euro. Intrarea la Ascott 80 de lire. Un pariu la Chantilly 2 €, la Ascott 10 lire. Asta asa ca sunt ei englezi si mai smecheri decat toata lumea.


Nu ca n-ar avea sampanie la Ascot, dar tre sa spargi conturile de economii ca sa iei- plus la sticla, ca doar n-or fi prosti sa vanda la pahar in capitala finantelor. Daca esti sarac ce dreacu cauti la Londra?! 





 Pariati pe culoarea palariei reginei


Nu ca sunt carcotasa, dar englezii (de rand, nu aia de la casa regala), in afara de costumele elegante si perfect croite pentru barbati, accentul extrem de sexy, nu prea dau afara de clasa. Sunt adorabili, amuzanti (cel mai tare umor), primitori, dar cu clasa…mai la economy.


Nu zic ca francezii debordeaza, dar totusi. Nu ii vezi lesinati de beti, vomitand pe la colturi, si nici majoritatea femeilor in rochii mulate pe caltabosi sau cu sprancene desenate, de intra intai sprancenele cand se deplaseaza. 

 Doi domni care au profitat din plin de petrecere




Francezii sunt aroganti, cert. Dar vin totusi imediat dupa italieni la stil si clasa. Parerea mea! (e blogul meu, indrug ce vreau, daca nu va place…)


O sa va intrebati poate de unde setea asta de curse cu cai. Ei bine, cheia este PALARIA. Genul asta de evenimente este mana cereasca pentru cheliosi sau viitori cheliosi ca mine.
Orice petrecere sau iesire care nu ca sugereaza, IMPUNE sa-ti acoperi capul (deci chelia!), e perfect. Sepci, sepcute, palarii, batice, pungi in caz de ploaie, you name it, I'll TAKE IT!

In concluzie, a fost dragut si la Ascot, dar harmalaie mare, lume prea multa, frustrarea legata de carnati si bere, de pariurile prea scumpe…dar am vazut-o pe regina Angliei nu departe de unde eram. Mi-am zis ca avem multe in comun daca am facut aceeasi alegere pentru o duminica de iunie (desi castelul ei la Windsor era la doar 9 kilometri, pe cand casa mea era un pic mai departe)


La iesire ce credeti ca se vindea la fiecare metru, pe drumul catre gara? Flip-flops ba baiatule!! Adica papuci. Pe principiul "draga, ai vrut tu sa fii printesa dar s-a terminat, barem sa nu te doara talpile pana la gara, chit ca ai palarie cu un paun viu in ea".

De fapt, cine sunt eu sa ii judec? Papucii sunt pentru pantofi cum e prosseco pentru sampanie.