marți, 30 august 2011

Bretania si kazaciocul


Am sa va vorbesc astazi despre Bretania (la Bretagne). 
Stiti, partea aia din Franta pe care-au smuls-o francezii cu forta de la englezi ?

Ei bine, am avut ocazia sa cunoasc aceasta frumoasa regiune asta-vara, la doua parti ale unei nunti.

In Bretania ploua. Cam cate-o ploaie torentiala la fiecare 10 minute. Ceea ce probabil are ca rezultat ca oamenii sunt in forma si au muschi (inchisul si deschisul umbrelei lucreaza bratele mai ceva decat halterele!)

Daca va veti intoarce dupa o vacanta de doua saptamani din Bretania si oamenii va vor spune ca nu sunteti bronzati sa le spuneti ca sunt niste cretini fara repere. Ce conteaza bronzul cand ai plaje cu stanci, alge care put si apa de mare ca sloiurile de gheata in luna lui iulie? Tocmai, asta va da sansa sa faceti ca rusii care se scalda iarna in lacuri inghetate, va simtiti mafioti sau macar slavi...Basca ca in fine puteti simti adrenalina !! Daca supravietuiti desigur…
Ce e insa cert este ca o data acasa, veti stii sa apreciati un dus fierbinte !

Mancarea in Bretania e deosebita : ai l’embaras du choix intre scoici (les huîtres), o chestie moale si gelatinoasa care n-are nici un gust dar miroase puternic a mare, insa francezii se dau in vanta dupa asta (pe de alta parte oamenii astia mananca genunchi de broasca si cai !!) si galette bretone, un fel de clatite mai subtiri foarte bune de data asta, dar care au cam 5000 de calorii inghititura…deci ce e sigur cu variantele astea e ca in ambele o termini cu capul in WC…in Bretania trebuie sa ai stomac solid ( dar informatia aceasta capitala asta se omite elegant in in ghidurile turistice...)

Pentru distractie, in aceasta regiune exista desigur discotecile, sau cluburile. Trebuie sa stiti ca o discoteca in Bretania e cam ca o toaleta publica : o data intrat esti bucuros si te simti usurat, insa in cateva secunde nu mai ai decat un gand : cum sa degajezi mai repede de pe teren.

Exista si petrecerile traditionale (fest-nozz), niste dansuri care seamana cu hora noastra dar unde toata lumea e beata pulbere si se tine de degetele mici in loc sa se tina de brate. Insa modelul e acelasi : o miscare circulara haotica care te amuza oricum ar fi : daca dansezi pentru ca esti muci, daca privesti, pentru ca cei ce danseaza sunt muci.

A propos de dans, la prima parte a acestei nunti, partea civila, la francezi e un pic mai complex decat la noi : adica vorbeste primarul, iti explica ce datorii ai fata de societate ca om casatorit, ca daca contractezi datorii in timpul casatoriei esti in rahat nu doar tu ci si consortul, ca rolul acestuia e taman asta sa te tina sa n-o iei pe campie (si sa-ti atribuie prompt doua labe peste ochi in caz ca nu-l asculti) si alte sfaturi practice in acest stil.

Dupa povestea asta se merge acasa la parintii mirelui si se serveste o masa mare pentru a sarbatori evenimentul.

Strutztul era martorul ginerelui (la ei e cu martori nu cu nasi, si mirele si mireasa au dreptul la maxim 5 martori). Rolul martorilor e acela de ghid, de stalp de incredere in viitorul celor doi.

Dupa marea masa e cu deranj. Se dau mesele deoparte si se danseaza.
 Trebuie sa va spun ca strutztul e mare dansator, mai ceva ca o muiere. Cum aude primele acorduri din vreo muzica saltareata, ai impresia ca e posedat, nu poate sta linistit si trebuie sa-si miste ‘the tush’.

Dansam noi vreo doua melodii, era rock’n’roll, cu figuri, mi-era cam teama ca déjà ma aruncase gramada cu zgaiberele-n sus de ziua mea de ma adunasem de pe parchet si-am purtat vanataile doua luni dupa... Asa ca am dansat cu luare aminte ca il stiam zgubilitic.

Ei bine, la un moment dat pune mirele melodia ‘Rasputin’ a lui Boney M. Strutztul innebunit se ridica si ne spune ca vrea sa ne arate el cum se danseaza kazaciocul (dansul rusesc in chestiune). Se face asadar luna pe ring, invitatii fac un cerc in jurul lui, foarte curiosi sa-l vada in actiune. Kazaciocul se danseaza cu bratele incrucisate si e cu lasat pe vine si aruncat picioarele in stanga si-n dreapta.

Ei se lasa strutztul o data, arunca piciorul stang in stanga (logic), cand sa-l arunce si-n dreapta se aude un mare ‘craaaaaaackkkkk’…iar secunda urmatoare ne-a fost luminata de chilotii albi si parul de pe picioare ale struztului. Ii crapase pantalonul pe toata cusatura dintre fese plus pe picior si-o luase  in jos pe cracul drept pana pe gamba.

Melodia a continuat dar nu s-a mai prea auzit pentru ca toata lumea lesina de ras, inclusiv bietii bunici ai mirilor care nu se asteptau la asa divertisment si a trebuit sa li se ofere asistenta ca ne era frica de vreun infarct si nu se prea obisnuieste la nunta...

Eu am avut reflexe vii : m-am ridicat repede si m-am lipit de spatele strutztului si am iesit impreuna ca in desene animate : cu pasi mici pana in camera unde erau blugii (slava Domnului ca era un mariaj in deplasare si aveam haine de schimb !)

Astfel ca martorul principal a petrecut restul petrecerii imbracat in blugi…ca pantalonii cazusera victima kazaciocului efectuat cu atata gratie…sau ma rog, entuziasm macar !
Intrarea ca intrarea ca si-a facut o intrare frumoasa strutztul pe ring, dar IESIREA!! Asa iesire...mai rar bibicule!
Continuarea nuntii (partea religioasa si petrecerea) in episodul urmator.


                                              ...cu cateva secunde inaintea dramei...



joi, 25 august 2011

Impresii de calatorie. Croatia.

Astazi si in urmatoarele posturi va voi povesti despre vacanta . In vara asta am vizitat Dubrovnik, Marrakesh (Maroc) si Madrid. Va voi povesti pe rand despre fiecare, cum mi s-a parut si ce-am facut.

Astazi Croatia.
E o destinatie de vacanta minunata, un vis, niste peisaje  cum numai citisem ca exista. Hotelul si transportul insa sunt destul de scumpe, ceea ce intr-un fel e bine pentru ca pe insule nu sunt multi turisti, in unele momente chiar ai plaja pentru tine singur.

 Se mananca bine pentru extrem de ieftin, si majoritatea activitatilor sunt la fel de accesibile (excursii, canoë-kayak, aqua-gym, etc.)

Dubrovnik e un oras de poveste, un oras-cetate pe malul Marii Adriatice. Vegetatia e usor salbatica, printre palmieri se amesteca tot felul de copaci si brazi si alti arbusti cum rar am vazut prin Europa.
Oamenii sunt destul de serviabili pentru Europa de Est si vorbesc toti engleza. Femeile foarte frumoase si,- raritate!-, nu sunt obeze.

Noi am stat pe o insula (Kolocep) pe care se ajungea doar cu ferry-ul. Nu erau masini pe insula ceea ce facea ca era extrem de liniste si pace. Am fi putut sa ne facem si prieteni, insa nu corespondeam nici unei categorii: ori erau pensionari ori familii cu copii .

Nici n-au inteles probabil ce dreacu cauta un cuplu de doi in vacanta pe o insula ? Ca astia de obicei pleaca in Seychelles, Insulele Mauritius, nu asa aproape, ce-s prosti  sa nu dea cel putin 3000 de coco dintr-o suflare si sa rateze 18 ore de avion?! Ei bine nici noi n-am fost ‘prosti’ pentru ca ne-am descurcat sa ajungem in Croatia in 22 de ore. 

Ati putea crede ca e dificil, dar nu. La dus ne-am sculat de la 5, aveam avion la 7, cu escala la Zagreb, 4 ore acolo, am ajuns in fine la Dubrovnik la ora 17h. Dupa care am asteptat ferry-ul care era o data la 4 ore deci urmatorul era la ora 20h ceea ce a facut ca am ajuns pe insula la 20h45. Dupa ce luaseram in prealabil cam toate mijloacele de transport posibile: taxi, doua avioane, un bus, un vapor, basca picioarele. Numai teleportarea n-am bifat-o in ziua aia.

La intoarcere am fost mai ‘destepti’ !! Avionul era la 7 dimineata si primul ferry pleca de pe insula la 6h45, prea tarziu sa prindem avionul.
Asa ca, baieti descurcareti, am luat ultimul vapor de cu o zi inainte.
 Strutztul a cinat ca un rege pe bancuta la gara rutiera unde asteptam busul pt aeroport, a dat cu acidul de apa minerala pe duduia foarte dichisita care avusese proasta idee sa se aseze langa el (francez stilat, tras prin inel, si-o fi zis, nu ca brutele alea de croati !)

Insa strutztul a scos o bagheta si niste jambon ambalat si le-a asezat tacticos pe valiza pe care o intinsese lata la el intre picioare. Duduia de langa (uda dupa episodul cu apa minerala) si-a dat ochii peste cap atat de mult incat cand in fine am plecat nu i se mai vedea decat albul de pe sub pleoape…

Si am ajuns la aeroport pe la 10 seara cu o zi inaintea zborului. In mode homeless am cautat noi un culcus confortabil in incinta aerogarii insa dificil. Plus ca pe mine ma jena aerul conditionat si pe strutzul panoul cu plecarile care facea un ‘buzzzzzz’ continuu. Din momentul in care mi-a spus despre buzzz l-am auzit desigur si eu si numai asta am auzit apoi…asa de rau ca facea voci buzul si tot felul de fraze macabre : ‘buz-o-sa-va-zapacesc-de-creieri-hi-hi-hi-buz-buz-buuuuuzzzzzzzzzz’. 

Asa ca ne-am mutat afara, era o terasa cu mese inalte de bere, si ne-am lungit fiecare pe cate o masa. Era si frig, urlau si unii in noapte (ca noaptea se urla, fie ca esti lup sau iubitor de alcool), m-as fi lipit de strutz dar erau mesele prea subtiri (loc de doua beri deh...).

Noroc ca a trecut destul de repede si pe la 5 dimineata (si imputiti de ameteam si pestii morti!), ne-am indreptat in fine spre check-in. Inca o escala de 4 ore la Zagreb, plus o ora au intarziat bagajele la intoarcere (ca in luna august francezul se odihneste pentru grevele din septembrie) si pe la 17h eram in fine acasa. 22 de ore top-crono, Jules Verne in timpul asta facea inconjurul pamantului, scria un roman si tragea si-un partz compus in timpul asta !

Altfel pe insula in vacanta a fost foarte frumos, dimineata aveam bufet suedez à volonté. Cred ca concepul asta cu mancatul ‘cat poti’ are un efect psihologic asupra creierului uman. Ni s-o trage de la frica de lipsa, nu stiu, dar se face un de-click in creier cand auzi ca poti avea ceva oricit. Oricat adica cat ? Pai…cam pana ti se face rau si trebuie sa te tragi pe maini, aia inseamna ca ai atins limita volontéului.
Era bataie la bufet. Atlfel toata lumea classe, imbracati bine, noooa. Ei bine cand vedeam mesele alea pline de mancare parca dadea strechea-n noi.

 Intr-o dimineata cu strutztul m-am simtit ca la un concurs. Ne-am luat cafea, fructe, plus un platouas cu prajiturele, le-am depus pe masa, dupa care aproape din fuga ne-am intors repede sa mai luam (daca nu mai au ?!?!). Eu credeam ca doar romanii sunt obsedati asa dar deloc ! Sa fi vazut nemtii ce basculau ! Ziceai ca scapa pe undeva ! Oua, carnati, prajituri, suc, mai aveau un pic si puneau chelnerii seringi pe bufet sa-ti bagi mai repede intravenos !

Astfel ca dupa micul-dejun trebuia sa ne rostogolim pana in camera si vreo doua ore eram ca serpii care digera. Ne-am botezat burtile ‘bidonele’ dupa vacanta asta. Ne era destul de greu sa si inotam ca tragea burta in jos ca toporul.
Noroc ca faceam plimbari pe insula si am facut oricum si sport, aveam o minge, palete de bedminton, plus am incercat sa ne lipim de niste copii la castele de nisipi sa facem concurs dar am renuntat repede ca ne-au batut aia de ne-au rupt (insa erau bine echipati, cu galeti si lopeti cine dreacu nu construieste bine ?!…)

Intr-o zi am facut si insolatie (tot la capitolul ‘activitati sportive’…). Insolatia e de bine : e semn ca am profitat la maximum de vacanta !
Din pacate seara a trebuit sa stau in pat iar strutztul a cautat pe net sa vada daca n-am ‘brain damage’. Cum din simptomele mele cotidiene de cand ma stie el reiesea ca as avea, a concluzionat ca eram asa dinainte de insolatie si s-a dus sa-si ia o bere. Iar eu am suferit toata seara ca nu puteam sa mananc, si era bufet à volonté!...

In rest, ca turistii tipici : ne-am luat suveniruri (alcool si prajituri sa intretinem bidonelele), si ne-am pozat fata/profil cu toate monumentele despre care nu stiam absolut nimic, sa vada si urmasii nostri (si dusmanii mai ales, vorba manelei !) cat suntem de cultivati si reusiti. Si cu asta, that’s all folks !







vineri, 12 august 2011

Bolnavii imaginari si Dolipranul


Tin sa va spun despre sistemul medical in Franta.

Aici e un fel de : ‘noi ne facem ca suntem bolnavi si doctorii se fac ca ne trateaza’. Nu cred ca exista numar mai mare de ipohondrii nici macar in Ro (unde principiul de baza e : ‘sunt operat pe caz de boala (maica) / ma doare/ sufar/ nu stii tu prin ce orori trec eu/ vai shalele mele/ iau nasturi pentru inima'), etc. 





In Franta pentru orice bubitza/ cojita/ impresie de durere, fugi la doctor. Exista desigur un motiv pentru asta, francezii au o asigurare de sanatate foarte buna, care iti ramburseaza tot.

Deci iti ocupi timpul cu mersul la doctor, plus ca te simti important. Astepti in sala de asteptare unde ai reviste noi, sansa de a afla retete de bucatarie sau de cosmetica gratis, sau cum sa-ti faci parul sa straluceasca in 12 pasi. Cine nu vrea asta in timpul serviciului si sa nici nu-l coste bani? Doctorul te trateaza ca pe un adevarat pacient bolnav, e placut.  Si in 98% din cazuri in care chiar nu mori, iti va prescrie Doliprane (paracetamol). E ca-n bancul cu ‘ce-am dom’ doctor ?’, ‘Ai limbrici!’…la orice ai spune ca ai ti se va da doliprane. Panaceu.





De cand m-am ‘inhaitat’ cu francezi merg si eu destul de des la doctor, mai nou pentru orice durere m-au dus strutztul si parintii strutztului (strutzalaii cum ar veni) la urgente. Aici vezi orice numai urgente nu. Eu ma asteptam sa vad creieri iesind din ochi, sange pe pereti, vene legate de gat, chestii de-astea. Ei bine, nu, toata lumea e ok, cate un bebeu care urla dar cu siguranta pentru ca vrea tzatza (la dracu, cine NU vrea tzatza in zilele noastre ?!)

Asadar am fost si eu de doua ori la urgente, de ambele dati cu infectii urinare. Partea amuzanta prima data a fost contactul cu un doctor senegalez al carui accent il intelegeam putin spre deloc.
Ala ma intreba : ‘bulubululuzurluchiarity apa ?’…pauza…strutztul traducea din franceza-senegaleza in franceza : ‘daca te-ai hidratat cu ceai sau apa ?’…’a, da, spune-i ca da !!!’…sau ‘ujubujuujurubuk dura?’….’daca folosesti hartie igienica dura ?...aaaa….la un moment dat abia ne atineam sa nu picam pe jos de ras de ridicolul situatiei, in fine am inteles (cu traducator) tot ce mi-a zis ala acolo…dar daca eram fara strutz plecam de-acolo crezand chiar ca am limbrici !!

Al doilea contact cu urgentele a fost inca mai amuzant (si cu peripetii !) : acum vreo cateva saptamani am venit eu acasa de la scarbici cu o usturime groaznica de vezica. Cum urlam de durere, mama strutztului (madam strutzuloaica) m-a dus la urgente la Neuilly, cartier sic.

Booon, testeaza aia urina, intr-adevar infectie, ma intreaba doctorul ce si cum cu ciclu, ii zic eu ca fusese cam neregulat in iunie, pai ia sa facem si-un test de sarcina.
Ii zic ca nu e cazul, ca nu sunt, ba sa facem. Bun, fac, vine doctorul, ca are vesti bune : sunt ! Gravida adica!...Eu mai sa-l iau de guler ‘ce faci neica iti bati joc de mine ?!’ ca ‘o data n-am folosit prezervativ si facusem calcule complexe si probabilitati inainte ca sa fiu sigura ca nu-s fertila’…dar cum stiti cu totii cat sunt de lemn cu matematica se pare ca erau vax albina calculelele mele…deci imi zice musiu doctor Pantalone ca fara umbra de indoiala sunt cu bebe la purtator !...bine...o anunt pe mama strutzuloaica, aia super fericita, ca sa il tin! (noi n-avem nici casa, nici masina, nici toate farfuriile ale noastre…-eu una n-am nici prea mult par…- dar bine astea-s detalii pt fraieri, nu ?…)

O sun pe mama, era in delir, cred ca avea degetul pe imprimanta sa dea drumul la fluturasii de impartit la semafor cu vestea…
Il sun si pe strutztul care se juca starcraft (tipic)…nu m-a crezut, in fine pe urma m-a crezut, l-am simtit speriat si cred ca l-au si omorit monstii de la starcraft, ceea ce nu i se intampla decat in cazuri de mari tulburari sociale…

Intre timp eu la clinica, a venit si ginecololoaga, ca sa facem ecografie, desi nu era decat de 3 saptamani asa-zisul pui de om in burta. Nu se vedea nimic, un intuneric acolo taticule…

Imi zice apoi ca e normal ca nu se vede, ca nici nu se astepta sa vada (pai si-atunci ce dreacu cauti madame cu furtunul ala la mine in uter ?!) …sa ia si sange sa vedem daca e sarcina uterina sau extra-uterina.
I-am dat si sange daca am vazut-o disperata asa, am zis ca o fi femeia in nevoie…

Bun, ma duc la strutztul acasa ( S headquoters cum ar veni), incepem sa discutam, ca el nu stie, ca nu suntem impreuna decat de 8 luni, mai avem timp, ar vrea sa ne mai plimbam (si sa se mai joace ore de jocuri stupide de asemenea)…ca un copil schimba tot, etc.

Eu eram impartita, mamele deja faceau lobbying sa-l tin, dar intr-adevar n-aveam casa…in fine, eram bucuroasa si mi se parea o realizare mare sa producem noi doi ceva asa…cu ochi in plus !!
Pe la 3 dimineata cand impartiseram deja firul in 14 ma suna ginecoloaga…fusese o greseala si nu eram gravida…ne-am cam desumflat amandoi ca eram mandri sa fim parinti, ne vorbeam la persona a 3-a unul altuia, (domnul ‘tatic’, doamna ‘mamica’) asa ca am fost parinti timp de doua ore, cine poate spune atat ?
 

Ultima experienta legata de doctori si ipohondri s-a intamplat ieri, cu strutztul. Era ‘bolnav’. Avea ceea ce a numit el, LA MALADIE.
 
Asadar au intrat cu totii in panic mode, mama strutzuloaica si tatal strutzuloi, care erau in vacanta pe-o insula in afara Frantei.
Strutztul lua déjà singurel (ca un om mare) faimosul doliprane si aspejic dar care nu avansau f bine, adica il durea inca caputul…si avea ‘courbatures’ (dureri musculare).
Am remarcat ca in Ro n-avem aceleasi simptome, stiti multa lume cu ‘courbatures’ cand sunt raciti ?! Noi facem dureri de muschi daca urcam 3 etaje sau sugem burta prea mult la plaja ca am tinut cu tot dinadinsul sa avem costum din ‘doua piese’…
 
Asa ca mamicuta strutztului i-a zis puiului sa cheme musai SOS Medecins la domiciliu…pt o durere de cap si ‘courbatures’…asa ca a chemat omul doctorul aseara (de fapt la origine racise pt ca iesise cu capul gol duminica dupa baie–gol ca chiar n-are nimic in el-…si erau fo 13° grade afara- 13 adunate din mai multe orase that is)

Asa ca a venit doctorul, pe care aproape ca l-a pufnit rasul cand i-a zis strutztul ce are. Deja cand a intrat ne-a vazut pe-amandoi, ne-a cantarit dintr-o privire si a presupus direct ca eu eram bolnavul, mi-a si zis ‘C’est vous le malade ?’
 
75 de € mai tarziu (si vreo 3 minute jumate de consult) i-a zis sa dea inainte cu doliprane si sa lase prostiile. Doctorul saracul chiar a insistat, vroia omul sa-si justifice vizita : ‘Dar de tusit tusiti ?’…’Nu…’ ; ‘Dar muci aveti ?!’…’mai fac cate-o bilutza dar rar…’…’otita ?...sinuzita…anything ???’…nu si nu domle !!
A plecat injurand, cred ca ii era si jena sa-i ia banii dar s-a scarificat in final…

Strutzuloaica a fost asigurata la ea pe insulica! Era bine puiul, in afara oricarui pericol (prostia nu se pune!)
 
Asa ca am ras de m-am tavalit apoi, l-am invatat sa zica ca are ‘boala lu’ Calache’ (pronuntat Calash desigur)

Vroia inclusiv sa se duca sa-i ia sange azi ca el pleaca in vacanta si daca cumva are ceva mai profund (paranoia+ ipohondria profunda= ?!?!).
Desigur magareata pica ca de obicei pe mine pentru ca domnul bolnav imaginar nu se scoala devreme pt sange, deci cel mult puteam sa-l anesteziez cu un ciocanel in tartacutza si sa iau ce sange prindeam de pe langa sa-l duc la laborator sa-l testam.
 
Dar cum nu m-am trezit nici eu, ‘la maladie’ a ramas in pat si Dolipranul pe noptiera.