luni, 31 decembrie 2012

Ce-mi doresc de la Anul Nou

In fiecare an de Revelion ma apuca o nostalgie blegoasa.

Parca cu cat imbatranesc cu atat e mai blegoasa.
Nu mai fac bilanturi dar tot ma gandesc cum a fost anul…

Cand eram mai tanara ma pregateam, credeam in traditii, superstitii si toate vorbele babelor basinoase. De exemplu imi puneam chiloti rosii sa am noroc in dragoste. Asta am facut-o de la 18 la 26 de ani. Cand am incetat sa-mi mai pun chiloti rosii in seara de Revelion am cunoscut si-un tip normal, pe strutztul. Aveam asadar 27.

Inainte imi umpleam buzunarele cu bani de Anul Nou. Nici in asta nu prea mai cred, ca m-au prins vreo doua revelioane fara o letcaie si n-am murit de foame.

Cu imbracatul frumos incep sa cred…ca anul trecut am petrecut revelionul in pijama si a fost un an de tot rahatul (mai putin cererea in casatorie).
Anul asta de Revelion ma aranjez bine, ca cine stie !

Ce-mi doresc pentru anul care vine ?

Pai, un job cat de cat stimulant intelectual (si nu unde iti petreci zilele facand tabeluri excel si fantasmand la cum iti vei taia venele imediat ce mai bagi o functie…), intr-un cadru cu oameni inteligenti si nu rigizi si fara umor...

Cand spun la interviuri ca-mi doresc sa lucrez cu oameni inteligenti nu ma mai suna nimeni dupa. De ce oare simtul comun deranjeaza asa de tare ? Adica e logic, nici n-ar trebui s-o spun ! Dar chiar asta e motivatia mea principala (pe langa salariu, dar asta n-avem voie s-o pronuntam, ca doar muncim pentru glorie, nu cumva sa vrem sa supravietuim…). 
Asta cu oamenii inteligenti e ca si cand as spune ca-mi doresc sa ies cu un barbat care nu e impotent…

Imi doresc sa nu mai ploua atata la Paris ca vom termina cu totii prin a ne arunca in Sena.

Sper ca toata famila si prietenii mei sa fie sanatosi si sa aiba noroc (pentru ca am constatat ca fara noroc degeaba esti scolit si fin, daca n-ai sansa iti poti baga eruditia fix in cur)
Le doresc de asemenea sa se simta iubiti si sa fie darnici (prietenii mei apropiati sunt toti darnici : Mihnea, Ilu, Madalina, Ana, Cristiana)

Imi doresc ca strutztul sa nu-si mai rataceasca mobilul pentru ca toate weekendurile pierdem un timp enorm cautand de nebuni telefonul. Am castiga ani buni pe termen lung.
Imi doresc  sa ma entuziasmez de mai multe lucruri pe lume decat e cazul acum… si sa nu ma mai dezguste umanitatea cum o face azi…

Sper ca in general oamenii sa nu mai fie asa de rai, asa de lacomi, asa de lipsiti de bun simt si atat de superficiali. Desi nu cred ca se va intampla in 2013.

Imi doresc sa nu uit sa savurez o muzica buna, sau o carte profunda, sau un om interesant.

Si poate sa pun pe roate si un bebelus, ca sa regasesc puterea de a ma entuziasma macar din egoism (pentru ceva ce am creat eu…). Iar daca nu, macar sa fie solduri mari la Feragamo si la Prada !

Va doresc la toti un an nou excelent si sa vi se indeplineasca toate sperantele ! (deh, ce spera tot omul: sa dati tunuri, sa castigati la loto sau sa mosteniti 100 de hectare de pamant de la o matusa necunoscuta. Si desigur sa deveniti faimosi, se-ntelege!)




joi, 27 decembrie 2012

Craciun inter-civilizational


Trebuie sa va povestesc despre Craciunul asta cu ciocnirea de civilizatii.

Stiti (sau nu) ca anul asta a venit mama la mine la Paris si am serbat sfanta sarbatoarea in sanul familiei frantuzesti.

Deja ca s-au inteles putin spre deloc, fiecare pe limba lui dar tare. Din nou, cand nu vorbesti o limba straina, nu-nseamna ca esti surd, ci doar ca nu-ntelegi. Ei bine nimeni nu pricepe asta si se urla in continuare ca la spitalul de nebuni.

In seara de ajun, am mers cu jumatatea mea, mama si parintii strutztului la bunica strutztului (faimoasa de-acum !)

Printre intamplarile amuzante, e una care merita mentionata.

Incepem noi (mama si cu mine) sa ne uitam la niste poze de familie, un mini album. Mama si bunica strutztului, foarte voluntare, ne spun la fiecare poza cate-o poveste. De fiecare data cand nu era cate unul de-al lor (fiu sau nepot) nu contau si treceam repede paginile. Dar ajungem la o poza de-a unui copil, care e din familie, dar legatura e destul de complicat de explicat (era fiul varului mamei strutzului, deci nepotul ei ; insa varul mamei era si nasul fratelui strutztulu…o combinatie de mai bine nu te aventurai in explicatii ca-ti raceai si gura de pomana si nici nu pricepea nimeni nimic. Basca ca pe-ala mama mea n-o sa-l vada niciodata probabil deci nu-i folosea la nimic explicatia). 

Asadar, uitandu-ne la poza astuia (cu bicicleta-ntr-o parte, se-ntelege !), ma-ntreaba totusi maman cine e (nu ca ar fi interesat-o prea tare, dar asa SE FACE). Eu ca sa evit explicatiile si mai ales traducerile nerelevante zic simplu: « E fiul…unui musiu ». Bun.

In timpul serii, incep sa barfim pe toata lumea care nu era prezenta (ca deh, in spiritul Craciunului) si ajungem la unul, Fabien. Si ma-ntreaba mama cine-i Fabien. Si atunci ii spun, izbucnind in ras : « E tatal copilul din poza !! » J na, ai inteles ?
Asa ca acum ii stie pe toti.

Altfel, am mancat tot felul de rafinamente frantuzesti de cand te ridici de la masa ti-e inca foame…gen « huitre » (adica stridii). Vai, sunt dezgustatoare…mai rau e ca gustasem déjà la o nunta asta-vara si a trebuit sa inghit de jena de oamenii de la masa, dar tot nu m-am potolit si-am vrut sa ma reconving cat sunt de atroce. 
Si-am luat si cu suc de stridii de data asta deci chiar n-aveam cum scuipa in servetele. Asa ca a trebuit sa-nghit…e groaznic, zici ca inghiti alge…

Foie gras-ul era foarte bun, dar de “duzina” dupa cum l-a calificat fratele strutztului care se-nvarte numai prin medii evreiesti de bani gata unde foie gras-ul a ajuns un fel de sarma mioritica (un fel de sarma de vita !!).

Friptura de curcan a fost buna dar cam uscata (dar ne-am sacrificat ce sa facem !), iar desertul, macarons si buche erau bune, dar buche-ul ala din crema de unt avea gust doar de unt.

In concluzie, am nazuit la niscaiava sorici si caltabos, ca am ajuns acasa si nu ne-a durut nimic, nici triferment n-a trebuit sa luam si nici WC-ul nu l-am infundat ! Un Craciun light…asa light ca a trebuit sa ne refacem cu salata de boeuf cand am ajuns acasa la 1 noaptea, ca nu s-a mai pomenit la noi noapte de Craciun in care sa poti dormi pe burta! Stricam traditia...



O poza cu mamele noastre - a mea e cea cu paharul, vroia sa uite de stridii

miercuri, 19 decembrie 2012

Craciunul cu ce are el mai tipic


Iar m-a luat prin surprindere curatenia de Craciu. Ca in fiecare an. 
Incep sa seman cu autoritatile romane cand da ninsoarea. Sau alea franceze, care-s si mai surprinse decat alea romane, din simplul motiv ca la Paris nu ninge. Asa ca cand ninge in alte parti ale hexagonului, sunt de-a dreptul socati si paralizati ca sa mai si faca ceva (nu ca n-ar avea mijloace, dar sunt sub soc cam pana se topeste zapada)


Franta sub zapada. Gen.


Deci cu curatenia. Mama dracilor, ma enerveaza maxim sa-mi pierd atata timp cu stersul, dar ce sa fac…mai rau e cu ordinea, mi-ar trebui doua femei : una pt ordine si una pt curat. Pentru ca si daca as avea ajutor la curatenie, ordinea ma oboseste asa de tare ca apoi curatenia mi se pare floare la ureche. 
Exemplu de cum ar decurge un dialog intre mine si femeia de menaj (pur ipotetic): Eu ei: « Ce zici, ca dai cu aspiratorul ? »…"Pff, eu a trebuit sa aranjez toate paltoanele si gecile din hol, care se strang gramada de anul trecut de la Craciun, unele mi-au ramas si mici intre timp !"

« Cum, trebuie sa stergi pe jos ? Da, eu a trebuit sa iau cu mana primul rand de firmituri mari care ar fi blocat aspiratorul ! How about that ! »…si tot asa.
Dar cum n-am femeie de menaj va trebuie sa-mi fac singura intrebari si raspunsuri.

Cat despre brad, n-am mai facut deloc…e prea mic aici la noi, am luat niste crengute sa miroasa a cetina. Si niste beculete care pareau mai putin kitch decat celelalte dar li s-a terminat bateria dupa 2 ore. Asa ca acum sunt beculete care nu beculesc.

Eu in general iubesc sarbatoarea asta, ador sa impachetez cadourile, sa scriu doua vorbe frumoase, sa trimit felicitari (desigur de ani de cand fac asta O DATA n-am primit si eu o felicitare in schimb…) insa anul asta parca m-a obosit toata povestea mai mult ca-n alti ani.
Magazinele, vitrinele, nebunia, ploaia (ca parizienii-s atat de zgarciti ca aici nici nu ninge ! Doar ploua ! )

Iar in centrul sacru al terorii (printre cadouri, beculete, curatenie, cozonac) vom afla sarbatoarea magica a Craciunului. Anume cand obligatoriu se aduna grupuri de oameni altfel straini si plini de aversiune unii fata de altii (dar cu legaturi de rudenie ca destinul e glumet), ca sa stea alaturi sub brazi impodibiti si sa sarbatoreasca in armonie.




Spre deosebire de Romania, unde scopul principal e sa te ghiftuiesti, francezii asteapta sa fie pastrunsi de pace si sentimente profunde. O reteta sigura pentru crime cu toporul si alte tragedii domestice. Cele mai mari catastrofe au loc cand 24 decembrie pica joia si trebuie sa petreci 4 zile in sanul familiei. Un adevarat dezastru programat care poate fi tinut in frau cu multa mancare grea.

Stiti, foie gras, huitre si curcan. Si desigur buturuga de la desert (prajitura in forma de buturuga, musai).




Procesele de digestie aduc membrii familiei intr-un fel de amorteala somnoroasa care ii impiedica sa se omoare reciproc.

Se discuta subiecte la moda gen « Boul de Hollande, de-aia e Franta in cacat »/ piata imobiliara care in continuare nu scade desi nimeni nu mai poate lua credit/ ce-ai pus in curcan de ma ciupeste la limba/ ti-am spus ca sunt alergica la creveti-cum NU ti-am spus ?!- lasa bine ca avem un doctor in familie- aoleu dar e deja manga si nu suntem decat la entrée-uri/…
Mai e cate-o bunica sau matusa surda si te trezesti urland banalitati pana in capatul celalat  al mesei « Am zis ca fata de masa e aaaaaalbaaaa maaaaamaaaieeee !!!! »

Cu putin noroc uneori ai evenimente amuzante (de exemplu noi stim pe cineva care s-a scuzat in timpul mesei ca ii era rau- din ce alt motiv?!-, si s-a dus si si-a vomitat placa dentara. Apoi a tras apa rapid, pana sa se prinda ca n-o mai avea) ; Asta chiar e o petrecere reusita de care-ti amintesti ! Mai ales ca l-a si luat nevasta-sa la omor ca era a treia placa pe care-o pierdea pe anul ala !

…Iar cand se termina tot, la finalul festinului fiecare trebuie sa-si recunoasca haina cu care a venit. Si iese un balamuc monstru pentru ca toate paltoanele seamana intre ele (negre sau gri cu blanita). Termini prin a-l recunoaste pe-al tau in functie de servetelul cu muci din buzunarul de la piept. 

Si uite asa se mai incheie o magica si armonioasa sarbatoare a Craciunului. Glumesc, de-abia astept sa ma ghiftuiesc si sa simt cum ma cuprinde pacea !



marți, 11 decembrie 2012

Atentie! Vine Craciunul!!


Alt Craciun alta nebunie de sarbatori.

Am vazut de curand un titlu de articol caruia ii zicea : « Cum sa faci sa nu te ruinezi de Craciun ? », n-am citit articolul pentru ca imi imaginez ce idei crete erau in el. Insa am raspunsul la intrebarea asta : sa fii musulman. Sau evreu. Sau sa ti se rupa daca vor placea cadourile tale.

Am chiar citit in schimb un articol cu « 10 idei cu care mergeti la sigur de Craciun ».
 Sa va spun ce merge la sigur in Franta, conform unor articole gen Cosmo (in care va imaginati fetele si mai ales tartacutele esantioanelor reprezentative). 

Zicea asa : pe locul 10 : o carte cu cu poze din lumea intreaga. 
Intamplator mie chiar mi-ar placea genul asta de cadou, dar daca i-as oferi de exemplu mamei un astfel de cadou e sigur ca mi-as lua coltul cartii in botic (care carte era groasa ca e mai usor de facut poze decat de facut desene so toata lumea trage poze acum).




Urmatoarea idee era betisoarele parfumate. De-aici m-a pierdut articolul pentru ca asta mi se pare o idee extrem de stupida cu care mi-ar fi jena sa ma prezint oriunde (adica sa ofer asta si oamenilor pe care nu-i plac !). Singurele dati in care am iesit pe scara in chiloti crezand ca va sari in aer tot blocul, era cand aprinsese vecinul betigase parfumate. Plus ca put asa de tare ca-ti ajunge mirosul la creier, se impregneaza si-n blana pisicii!

Urmatoarul super cadou pe lista era un bon-cadou de sarit cu parasuta…acum, eu sunt o fricoasa fara pereche, daca mi-ar face cineva asa un cadou as zice ca vrea sa ma omoare si n-a stiut sa mi-o spuna direct si a-ncercat cu subtilitati.

Printre idei mai era o cutie (goala !) pentru depus cheile in ea, un CD cu artistul preferat (in ce secol traiesc cei care-au scris articolul ?!) sau un joc « Invarte roata ca sa bei tequilla » (ceea ce poate fi interesant sa-ti bei mintile dupa asa cadouri tampite !!)

Mic sfat: stiti cu totii ca cadourile naspa se redau la altii Craciunul urmator (sau la alte ocazii), insa va dau eu o idee buna : pe toate cadourile de rahat primite scrieti de la cine le-ati primit pentru a evita sa i-l oferiti tot aceleiasi persoane (nu ca n-ar merita!)

Ce e amuzant e ca o data cu varsta, ni se mai schimba criteriile de cadouri considerate oribile. Gen cand esti mic cadoul oribil e ceva de imbracat. Ai impresia ca Mosul s-a gandit la parintii tai si nu la tine, si-ti vine sa urli : « Serios Mosule ? Asta ai inteles dupa zeci de scrisorele si plansete ?...O geaca ? Si-o caciula asortata ?...La care, mai grav, zice mama ca e super ?... ». Ca pici innebunit dupa Craciun si cadouri esti de-a dreptul revoltat.

Insa chiar adaugand varsta si schimbatul standardelor, betigasele parfumate tot nu-mi plac…adica in general nu-mi prea plac chestiile parfumate care nu-s parfum.
Mai ca regreti vremurile de mult apuse cand primeai geaca si caciula asortata!

Eu de cativa ani intreb in jurul meu ce vrea fiecare, de exemplu mama mi-a comandat cipici anul asta (am scapat ieftin !) si cand i-am zis ca as vrea sa-i adaug ceva la cadou mi-a racnit bucuroasa in telefon « o a doua pereche de cipici ?! »…asa e mama, face pitici pe creier cand e vorba de cipici J

Insa cu soacra imi va fi foarte greu pentru ca ea stramba din nas din principiu. Nu stim niciodata daca-i place ceva pentru ca pare mereu dezgustata de ce a primit (orice-ar fi obiectul respectiv)
Intr-un an i-am oferit niste cercei superbi cu topaz, care nu i-au placut, se vedea. Insa apoi s-a obisnuit cu gandul si-acum nu-i mai da jos. Trebuie s-o lasi sa digere cadourile.

Personal as vrea sa fiu surprinsa dar mi-e cam frica…ca intr-un an m-a surprins strutztul cu o bratara atat de fina ca era invizibila (in orice caz daca-mi dadeam ochelarii jos n-o mai vedeam, nu trebuia sa fii miop !). A avut si tupeul apoi sa-mi zica ca bratara a luat-o special ca e « finuta ca tine »…pfff, pai pe mine ma vede bre omul !!

 Si ca sa dea cu mucii-n balta definitiv a adaugat si o carte care se chema « Cum sa devii o parizianca cu stil »…adica un ghid pentru biata romancuta din mine care habar n-are de stil. Asa ca cu surprizele am terminat-o.

Insa nici aluzii nu pot face cu el, gen cuvinte cheie, pentru ca daca zic Louboutin de exemplu, risc sa ma trezesc cu un breloc inscriptionat Louboutin. Trebuie sa fiu specifica.

Eu zic ca o idee buna de cadou ar fi un bilet la loto. Ca ai o sansa sa castigi, deci ai o sansa sa chiar iti placa cadoul!! 
Sau o carte cu titlul « Arta disimularii in cazul in care primiti cadouri oribile de Craciun », asta ar aranja pe toata lumea !



Aveti aici si postul de anul trecut pe aceeasi tema:  http://parisulmeu.blogspot.fr/2011/12/atentie-vine-craciunul.html