duminică, 25 septembrie 2011

Impresii de calatorie. Marrakesh.


Am sa va vorbesc astazi despre Marrakesh.  Experienta ‘exotica’.

Primul sfat : sa nu va duceti ! Costa extrem de scump pentru ca sa te simti cam ca in Evul mediu. Glumesc, merita sa va duceti pentru experienta, si ca sa stiti unde sa nu va mai duceti alta data.

Insertia in ambianta locala se face brusc, "stilul smuls": o data aterizat avionul pe pista, se coboara scara si se varsa pasagerii in mijlocul pistei, pe principiul "se salveaza cine poate". 

Mergi vreun kilometru pe pista (incerci sa eviti sa-ti iei vreo aripa de avion decolator in dinti!) si ajungi in fine in aeroport. Acolo completezi niste hartii cu scopul vizitei si cati bani ai (most importantly!). Vamesul le integreaza apoi in calculator cam 20 de minute de persoana. Are o singura viteza: "incetinel-cat-sa-le-fac-nervii-prastie-la-prostovanii-astia". 

Ai timp sa mai faci o data turul pistei daca ti-a placut sa te simti avion.

De fapt nu sunt chiar sigura ca ele datele intra in vreun computer, cred mai degraba ca domnul vames le noteaza pe talpa de la pantof pentru ca la iesirea din Maroc am efectuat aceeasi operatiune cu completatul aceleiasi hartii (ceea ce mi-a umflat iremediabil o vena de pe gat si una pe frunte!!), datele se pierdusera in cele 4 zile de vacanta. Ca in comuna Buzescu: unde-i domle Mertzanul fara numar? PERDUT!!

Noi (in aceeasi formula eu cu maman), am stat in centrul vechi (si zona cea mai reputata in “cultura” si “civilizatie”, Medina) .

Acolo unde sunt bazarele mari (souk) unde gasesti toate porcariile imaginabile din lume scumpe ca pe Champs Elysée. Marocanii sunt deschisi la negocierea pretului insa te obosesc din primele minute pentru ca sunt prea insistenti. Te hartuiesc de fapt. Si chiar si ultimul lor pret  tot scump e.

De exemplu am vrut sa ne luam doua palarii de pai (pt ca le pierduseram pe cele din postul de la Madrid, va amintiti), iar pretul de plecare a fost de 30 de € una. A trebuit sa ne facem ca plecam de multe ori in timpul negocierilor…ca sa le obtinem in final la 2 € bucata. Urateniile astea nu le-am pierdut doamne fereste (ca pe cele din Madrid), avem noi un dar de a pierde numai ce-i frumos sau pretios.

 Sa va spun care era ‘fondul de comert’ la Marrakesh: camile si elefanti de lemn, papuci (babouch- incaltarile alea cu varful ascutit ridicat in fata) total nepractici pt Europa plus pielea prost tabacita deci putzea de-ti muta nasul, cascatul-gurii la cobre drogate care danseaza pe muzica de fluierasi (si daca faci o poza cu asta marocanul iti pune cobra de gat si te obliga sa-i platesti 40 de € ca sa ti-o dea jos).

In aceasta piata larga (Medina) aromele sunt pestilentiale pentru ca nu ploua niciodata, sunt 42° (spre 55 in iulie) si toate fiintele vii din Africa de Nord se usureaza pe jos : nativii, maimutele, serpii, magarii, caii, mustele, etc.

In afara de aceste souk-uri intesate de smecheri care te privesc ca pe un portofel cu picioare, nu era mare branza de facut . Te plictiseai grav. De altfel ne-a depasit cum de toti francezii ne recomandesara atat de cald Marocul, nu e nimic de facut. Deja va trebuie lectura. Recomand ceva in minim 7 tomuri. Eu am inghitit doua volume in doua zile…dupa care am citit toata etichetele de pe toate lucrurile inconjuratoare.

Insa cred ca stiu de ce ni s-a recomandat  Marocul de catre francezi: oamenii astia s-au saturat de civilizatie, apa curenta, mancare deliciosa si lux si le place sa vada cum traiesc unii in mizerie si saracie lucie…credeti-ma ca satele din Romania sunt avans tehnologic pe langa Marrakesh. Care se pare ca e « mult mai bine decat Casablanca », ‘capitala industriala in care n-ai ce face fata de Marrakesh’ (astea fiind sfaturi primite inclusiv de la marocani nascuti acolo !!)

Intr-o zi am vrut totusi sa cumparam ceva de la un berber care fusese extrem de dragut cu noi si ne indrumase de cate ori ne-am simtit kamikaze si ne-am aventurat in Medina. Asa ca am mers la el in coshmelie si am cautat ceva de cumparat…toata marfa era plina de praf si de nepus intr-un apartament modern. Daca aveam bunici in viata as fi cumparat vreun mileu de pus pe televizor sau vreo strachina ciobita (sau chiar rapirea din Serai versiunea originala !!) dar asa…plus preturi de lesinai, abia le-ai fi luat gratis oricum…in final am reusit sa gasesc ceva, ‘mana lui Fatima’, pentru pretul modic de 10 € tinicheaua. Am incercat s-o fac cadou la toti cunoscutii, nimeni n-o vrea.

 Au fost totusi si parti bune, anume Riad-ul unde am stat. 
Riad-ul e cand stai la gazde care au case tipic orientale. Intr-adevar foarte frumos, cu atat mai rafinat cu cat gazdele noastre erau arhitecti italieni si niste personaje demne de a fi intalnite in viata asta.

Aveau 8 camere fiecare cu un nume de piatra semi-pretioasa (Turquoise, Corail, Améthiste, etc.). Noi stateam in ‘Ambre’ (chihlimbar) si totul era decorat in tonuri de caramiziu, foarte frumos, un dus ca o baie turceasca, te puteai aseza, intinde, relaxant.

Aveau si-o bucatareasa excelenta astfel ca am mancat foarte bine specialitati marocane delicioase : tajine cu legume, cous-cous de la ei, etc. Fructe n-aveau ca nu rezista nimic la caldura aia (fara o umbra de vant !). Iar dulciurile sunt un fel de zahar in forme orientale, 800 de calorii doar privitul.

Si a mai fost totusi ceva care ne-a placut, Jardins Majorelle, in orasul nou, erau niste gradini exotice refacute de Yves-St Laurent, foarte oriental, cu cactusi de toate felurile si formele, palmieri enormi, si o ambianta de ‘1001 de nopti’. Foarte frumos si inedit.

Marrakesh-ul fost o experienta interesanta pe care nu doresc s-o reinoiesc. Banuiesc ca totul e chestiune de gust si –cu riscul de a parea pretentioasa sau snoaba- recunosc ca am tendinta sa prefer locurile cu istorie, cu bogatii naturale si civilizatie avansata. 

Dar, vorba cliché-ului, frumusetea e in ochiul privitorului.


In curtea RIAD-ului

                                                                   Jardins Majorelle

Jardins Majorelle

                                           Licurici pregatindu-se sa se arunce asupra couscous-ului

                                                         Parte din Medina

In inima Medinei. Seamana cu Piata Obor, nu?


Hipnotizatorul de cobre care ne vede tragand poza si urmeaza sa ne hartuiasca sa platim

Licuriciul in fata camerei noastre

vineri, 9 septembrie 2011

Impresii de calatorie. Madrid.


Cum va anuntam in postul trecut, anul asta pentru prima parte a vacantei am fost (cu a mea mama) in Spania si Maroc.

Despre Spania nu prea am critici (urmeaza sa masacrez Marocul! ;)

O sa va spun in doua vorbe cum mi s-a parut. 
In Spania am fost la Madrid, oras frumos cu o arhitectura maiestuosa, parcuri, gradini si muzee foarte bogate. Am vizitat muzeul Prado si am fost foarte impresionate de picturile lui Velasquez si El Greco. Goya mai putin, personal ii prefer gravurile, cu mult mai simbolice si 
marcante.

Madridul e plin de romani, auzi proportional cam la fel de multa romana cat spaniola. Mancarea nu m-a dat pe spate (fiind destul de nerafinata si grea pentru unii ficati mai poetici…) si nici stilul locuitorilor . Dar e-adevarat ca venind din Franta am reperele putin modificate (aici mancarea e intr-adevar foarte fina!).

Mi s-a parut ca au o clasa mijlocie saraca. Altfel extrem de draguti si deschisi si deloc xenofobi. Nu ma mira ca romanii s-au integrat atat de bine.

De altfel à propos de romani integrati, intr-o seara ne-am luat cate o salata de fructe si neavand unde s-o mancam la fata locului, am luat-o cu noi si ne-am asezat pe o bordura in fata unui magazin inchis (pe o straduta laturalnica). Cum molfaiam noi linistite la o bucata de pepene cat spatiul bucal, cu picioarele largi deschise sa nu cumva sa ne murdarim pantalonii ! (statul pe caldarim nu conta, eram doua doamne altfel !!), ne abordeaza un ‘cantaret’ roman. Cu acordeonul pe un burtihan enorm, ne sufla printre ultimii doi dinti care-i ramasesera : ‘Sunteti romance, nu-i asa ?’ (probabil o fi auzit-o pe mama cand i-a 'scapat' cu voce tare : ‘ia uite-o pe grasa aia de vis-à-vis ce rochie si-a pus de-arata ca un caltabos !’).

Noi politicoase ii raspundem ca da, suntem intr-adevar romance (cumva, intrebarea asta de recunoastere n-o iei niciodata ca pe un compliment in strainatate!).

Omul continua : ‘Nu, va-ntreb pentru ca se vede ca sunteti de pe-aici ! Si pe unde practicati ?’…noi ne-am gandit ca e vorba despre practicarea limbii spaniole sau asa ceva dar omul se referea la business, 'la malai duduie!!' ne-a tradus apoi.

I-am explicat ca noi cu businessul prost rau, nici macar o invarteala nu facem. Eu recrutare la Paris, si nici candidatii nu sunt in stare sa-i trafichez pe la clienti, iar mama asistent medical, mai traficheaza o schimbare de fesa cel mult…

In fineal ne-am imprietenit cu domnul, ne-a povestit cum merge treaba la Madrid, cu acordeonul, ca oamenii sunt draguti, nu ca la Paris ‘unde chiriile costa un brat si francezii sunt niste aroganti lipsiti de igiena!’ (va citez ad literam!).

Adica omul, acordeon-acordeon, dar tinea la igiena ! Dupa spusele dumnealui, se pare ca ‘Shan’zelizeu’ nu mai ie ce-a fost si vezi numai ciungi pe jos de ti se lipesc de pantofi, basca ca nu dau scartarii aia nici un euro pe prestatie, numai cate 20-30 de centime mama lor de broscoi !’…noi am dat din cap afirmativ, stim si noi cum e cu acordeonul si cu ciungile! Si asta venind de la cineva care nici nu are pantofi Prada, imi imaginez un biet Becalli cum isi strica bunatate de incaltaminte pe frumoasa artera...

La final am ales sa nu schimbam numere de telefon cu domnul (sa pastram misterul unei singure intalniri!),  inca a tinut sa ne precizeze ca acolo unde eram cazate noi era ‘o periferie ordinara’ (pentru informatie eram la Puerta del Sol, punctul cel mai turistic al Madridului, si central) si ne-a cantat un Edith Piaf de ni s-a scurs de emotie tot pepenele inmuiat din punga.

Altfel am participat la un miting contra FMI-ului, pentru ca spaniolii nu vor sa-i scoata Fondul din rahat (scoaterea echivaland din pacate cu bagarea in rahat cand e vorba de acest camatar legal care este FMI...), si cum noi eram de acord (si mai ales la locul unde se tinea scandalul, pentru ca tocmai ne luaseram palarii de un euro de la chinezi), am decis sa fim scandalizate si noi si am urlat cu ei ca ‘No quieren la « aiuda » del FMI !!’. 
A trebuit apoi sa-i lasam cu durerea lor pentru ca vroiam sa profitam un pic de soarele madrilean ca doar nu degeaba investiseram doi euro in palarii ! (care palarii, dupa ce le-am plimbat si la Madrid si ulterior la Paris, peste valize, legate de gat, de nas, de dinti, de umbrele, de degetul mic de la picior sa nu le turtim..., le-am uitat in avionul catre Marrakesh…singura lor sansa de supravietuire ar fi fost sa ni le coasem direct pe scalpul tartacutzelor…dar nefacand asta ne-am topit creierii la Marrakesh pentru ca nu mai puteam cumpara alte palarii! Cum de ce nu?! Pai arabii n-au chinezi!! )

Cam atat despre experienta la Madrid, in episodul urmator va voi vorbi despre cum (nu) ne-a placut la Marrakesh (probabil totul se leaga cu pierderea initiala a palariilor).
Wk placut dragii mei prieteni care ma cititi !