miercuri, 28 noiembrie 2012

Aniversare de doi ani cu dl. Strutz


Astazi implinim doi ani de relatie cu musiu strutz. Eu am batut toate recordurile pentru ca pana la el nu m-a suportat nimeni atat. Ba mai mult, fraierul m-a cerut si de nevasta ! E clar ca e ceva in neregula cu el.

Anul trecut nu v-am povestit ce-am facut cu ocazia aniversarii de un an, va spusesem doar ca-mi pregatise o surpriza. 
Asadar, 28 noiembrie 2011: strutzul m-a batut la cap toata ziua (prin telefon, mail, sms si ravasa- porumbel) sa ma imbrac frumos seara. Asa ca mi-am scos eu cipicii si bigudiurile si m-am imbracat in blugi si-o bluza atat de mulata de se vedeau formele scamelor din buric. Pe model romanesc, deh J

Ajuns acasa, strutztul mi-a zis ca prin ‘bine’ se referea la ceva elegant si chic la care sa nu ma intrebe lumea din ce parte a Europei de Est vin…asa ca am scos de la naftalina rochia neagra (faimoasa rochie neagra pe care o pui cand n-ai altceva- ar trebui sa se cheme "rochia scosului din rahat"), mi-am dat cu rimel si ruj rosu ca semaforul si in Twingo cu mine ! (intai am cautat de-am capiat o pereche de ciorapi fara gauri in ea...si-am ales-o pe singura care n-avea o gaura decat in talpa deci nu se vedea de pantof)

M-a dus iubitul la un restaurant-concept pe malul Senei, restaurant care se cheama « Bel Canto », unde chelnerii sunt de fapt cantareti de opera, si intre fiecare dumicat iti canta cate o arie. Foarte frumos, desi la un moment dat simteam cum salta langustele in stomac pe ritm de Figaro, figaro, figaro, figaroooooooo !!!!

Nici nu ne-am tras pe maini dupa, a fost foarte bun, ne-am uitat ochi in ochi si ne-am bucurat ca ne-am gasit.

Era restaurantul asta atat de chic incat meniul LUI si-al EI erau diferite: pe meniul doamnei nu erau preturile scrise. Ador partea asta de savoir-vivre (de mult ingropata in lume din pacate) in care banii nu o privesc pe femeie. 
Ci o priveste doar cum sa fie delicata si fermecatoare  (mai putin ciorapii cu gaura ce-i drept...) Uf…ca parca ne cam lesina farmecul cand dam cu smotrul…

Oricum, a fost o aniversare foarte frumoasa, de neuitat! (se pare ca strutztului i-a reamintit extrasul bancar luna urmatoare, in caz ca uitase!)

Anul asta, pentru aniversarea de doi ani, personal am facut numai gesturi romantice: am cumparat doua bacsuri de apa minerala care mi-au rupt bratele si mi-au deplasat cervicalele, am produs o tocanita (imi miros degetele a ceapa), am schimbat asternuturile (ca de Craciun si de aniversari e uneori norocos strutztul ;) si am sters praful de pe mobile cu maneca de la trening si cu soseta din piciorul drept pana la inaltimea unde puteam ridica piciorul. Eu zic ca e extrem de romantic. Daca vrea, pot sa-i pun si niste Lady Gaga la Iphone.

A, am uitat sa spun ca am lustruit vaza de la Ikea pentru ca probabil o vom dezvirgina pe anul asta cu un buchet de trandafiri.

Glumesc, o sa sarbatorim sambata (ca sa avem si iesirea saptamanala de sambata seara inclusa in pret- avem o viata mondena trepidanta, ce sa zic!).

In concluzie, desi e adevarat ca s-a mai instalat rutina in relatie si nu mai suntem asa de visatori/ spontani/ tineri ca acum un an, ne iubim la fel de mult si incercam sa tinem flacara aprinsa (am luat si-o lumanare parfumata special  pentru flacara asta ;)

O sa va tin la curent cu sarbatorirea !



O poza de la petrecerea de logodna

marți, 20 noiembrie 2012

Nume de munci

M-am tot gandit despre ce sa mai scriu, pentru ca nu ni s-au mai intamplat evenimente demne de mentionat, asa ca o sa abordez un subiect interesant care se concentreaza pe titlurile diverselor joburi in Franta.


 Unele sunt extrem de amuzante si cu totul in spiritul ipocrit frantuzesc. Care spirit  nu vrea sa spuna lucrurilor pe nume orice-ar fi ! Adica oricat de ridicol ar fi !

Cateva exemple rizible :

In Franta la maturator nu se spune ‘maturator’ (literal ar fi ‘ballayeur’ de la balai- matura) ci technician de surface (tehnician de suprafata). Adica omul cert matura, dar e tehnician, el isi organizeaza suprafata si stie cum sa se ocupe de ea.

Gunoierul se cheama agent de propreté urbaine (agent de curatenie urbana), nu cumva sa aiba vreo legatura cu gunoiul !! Ca e câh ! Se mai poate zice si poubellier (gunoier) dar asta o spun numai oamenii de la tara si care nu vor sa li se mai ia gunoiul de la poarta in vecii vecilor, asa afront au adus agentilor de curatenie !!


Hôtesse d’accueil= e domnisoara care da informatii, sau uneori nu face nimic, e pe post planta verde

Maîtresse= asa se cheama doamna profesoara, educatore, etc. Dar au acelasi cuvant si pentru ‘amanta’, e la fix sa confunzi doamna invatatoare cu amanta !!


Pentru prostituata se poate spune in mai multe feluri, cel mai vulgar fiind ‘pute’. Insa cel mai amuzant este peripatetitienne,  din grecescul péripatétikos (« qui aime se promener en discutant »- caruia ii place sa se plimbe discutand- adica nici o legatura cu esenta jobului fatucii), se mai poate spune si travailleuse du sexe (muncitoare a sexului) sau, fille de joie (fata a bucuriei)

Pentru femeile care stau acasa si cheltuie banii sotilor (nu spun asta cu rautate ci cu invidie, ca tare mi-ar placea sa fie si cazul meu…) se spune femme au foyer (literal « femeie de casa »), iar doamnele chiar o spun cu mandrie ca si cand ar fi chiar o meserie in sine. Spre deosebire de Romania unde daca doamnele nu fac nimic isi inventeaza totusi un paravan de activitate.


Mai avem desigur meseriile de diversi « manageri » si variatiuni pe tema asta (de nu stii niciodata ce face exact, decat ca practic zi de zi se ratoieste si urla la cineva, asta-i clar)

Consultanti de tot felul (a fost si cazul meu) care nu consulta nimic, ci cel mult meniul la dejun…

Mai nou, la banci sunt cu totii « officer » ceva, gen « risk officer » (adica se ocupa de riscuri), de ce ofiter habar n-am…se evolueaza in comandant sau general ? Poate…

Vanzator nu e desigur vendeur, cum ne-am astepta (si cum am invatat la ora de franceza), ci conseiller en vente (sfatuitor de vanzari) sau conseiller commercial (sfatuitor comercial). Pftiu, te joci cu te-ncurci ?

Nu-mi vin alte idei in minte acum dar o sa ma gandesc si-o sa lungesc cu siguranta lista, insa oricum e de ras ! Nici macar nu e facut pentru politically correct, ci exclusiv din ipocrizie, sa para frumos pe langa bietii angajati. Adica da, va platim o nimica toata si munciti mai mult pentru glorie…dar ce ziceti ce titulatura aveti ? Numa buna de pus pe perete langa Rapirea din Serai !

vineri, 9 noiembrie 2012

Babaul numarul I: extrasul de cont



Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine cel mai mare film de groaza din viata mea e verificarea contului.

 Inainte aveam un extras pe hartie insa era foarte dureroasa ziua cand ajungea la mine acasa, ma-mbracam in negru si tineam post…asa ca am schimbat cu varianta virtuala. Acum nu le mai vad decat daca am chef, ce, ma domina ele pe mine ?

Deja cand incep sa introduc codurile de acces si stiu ca urmeaza sa vad "intristarea" ma ia cu frisoane de frica.

Stiu ca mesajul subliminal pe care incearca banca sa mi-l transmita este « Inceteaza sa-ti mai tratezi cartea bancara ca pe ultima curva de pe centura… » 

Are dreptate…eu cand platesc cu cardul parca nu platesc din banii mei : « poftiti cardul » e expresia mea preferata ever. 
Nici facutul de CEC-uri nu ma deranjeaza, ador sa-mi pun semnatura sub o suma de euro, ma simt importanta.

Cu mult mai putin importanta decat cand verific contul, rolul bancii e sa te umileasca.

Asadar citesc bilantul dezmatului din luna respectiva, a pacatelor trupesti din lumea asta. Pentru mine asta e purgatoriul.

Primul rand imi reproseaza minunatii pantofi Luciano Padovan, pe care i-am luat pentru Craciun, o nebunie !! Dar extrasul imi urla: “Serios, chiar aveai nevoie de pantofi AURII?! Pe care o sa-i pui de doua ori in an ?! Ce credeai, ca te felicita Mosul pentru bunul gust ? »….




Urmatorul rand imi aminteste despre cina cu o prietena cand am vrut sa ne « rasfatam »…50 de € mai tarziu eram lungita pe canapea si ma trageam pe maini de la ceafa de porc…dar orisicat, era o ambianta foarte draguta la restaurant, aveau si lumanarele pe masa…iar extrasul de cont racneste « iti promit ca o sa ai o lumanare identica la cap daca o tii tot asa cu cheltuielile !! »

A treia nebunie este abonamentul la sport, si nu e decat prima luna debitata, 120 de €, urmeaza inca 10 luni tot asa (dar contul nu stie inca !) insa incearca sa-mi spuna oricum : « Te crezi femeie fatala, nu ? Sa dea dracu sa spui ca nu te duci ca e frig afara si stai sa bei ciocolata fierbinte la cald ! Patratele sa vad la tine pe abdomen si repede !! »… « si, speaking of which, mai subtireanu ca prajiturelele, ca am vazut in factura de supermarket, 80% din cumparaturi erau dulciuri !! Incerci sa bati vreun record sau ceva?”…

Si continua tot asa, cu esarfa cumparata logodnicului, ca nu domnule, nu putea sa se invaluiasca si el in acrilic ca tot omul, noooo, lui ii trebuie casmir ca e moale !!

Apoi ziua mamei, careia i-am adaugat la colectia de 185 de parfumuri inca un parfum ca restul « erau cam pe terminate »…(asa zice maman cand mai are sticla 3/4 de parfum)

Si cand zic ca rasuflu, apare randul cel mai infiorator, - 1400 de euro ! Inamicul numarul unul al extrasului de cont, CONCEDIUL !!!  Si contul parca-ti zice « Cu lipsa de respect tipica tinerei generatii, ai crezut ca ochiul meu ager nu ajunge pana la Oceanul Indian ? Nu spun decat atat : hotel la malul marii, cocktailuri seara de seara, domnisoara se crede printesa…chiar credeai ca vei trece neobservata ? »

Cand crezi ca s-a terminat cu suferinta si ca extrasul a incheiat cu biciuitul sufletului tau sensibil (la frumos !) apare ultimul rand, despre care uitasesi complet, donatia pentru asociatia aia obscura pentru copiii orbi. Asociatie pe care n-ai de unde s-o iei dar care iti ridica o suma fixa in fiecare luna, ca deh, copiii nu vad mai bine !

Si contul care-ti urla : « Ti-e clar sper ca nici un cent nu a ajuns la bastoane si ochelari si banii tai au subventionat petrecerea de Craciun ai Mafiei ! Poate te invita, sa-ti pui pantofii aurii !!! Nenorocito care cheltui fara limite !!!... »

Nu mai zic nimic de cei 800 de euro care se duc in chirie, si suta care se duce la incalzire (si contul care te trage de urechi « pune dreacu un pulover mai gros pe spinare !!! ») plus Internetul « ca nuuu, tu trebuie sa fii conectat la tehnologie, extraordinar !!! »…

Inchid asadar usurel contul, imi promit sa nu mai cheltui nimic, sa tin post vreo 3 saptamani si mai ales sa nu-mi mai verific « rasfaturile » pentru urmatoarele 3 luni. Ce, ma face el pe mine ?!



duminică, 4 noiembrie 2012

Jocuri sau ciocolata?


Nu stiu daca stiti dar la Paris sunt tot felul de saloane. Ca si la Bucuresti imi imaginez.

Ei bine, weekendul trecut erau doua astfel de saloane : Salonul Jocurilor si Salonul Ciocolatei. Ghiciti la care vroiam sa merg eu si la care vroia sa mearga strutzosenia.

Amandoua erau in acelasi perimetru, nu trebuia decat sa alegem intre cozile enorme.

Ajungem noi, puhoi de lume, plin de copii la amandoua cozile.

Incepem sa ne certam la care salon mergem, dam cu banul, doua din trei, 5 din 10, cunoasteti povestea…

Cum cel mai destept cedeaza, ne-am dus la Salonul Jocurilor. Eu imbracata ca o paparuda, deloc potrivita cu ocazia, cu o rochie scurta culoarea ciocolatei ( ca sa pot pune pe mine ciocolata si sa raman la fel de lady) si cizme. Si cu o desaga enorma pe umeri, goala, pe care speram sa o pot umple cu esantioane de ciocolata.

La Salonul Jocurilor (Paris Games Week se cheama pe numele lui adevarat), media de varsta era de 15 ani. Si asta pentru ca o urcam noi, ca ar fi fost de 12…

Cred ca erau cam un catralion de cosuri pe metru patrat. Ai fi putut praji un ou in atmosfera, atata grasime dermica adolescentina era acolo.

Altfel, tot felul de personaje si monstrii din diverse jocuri, cu care te puteai trage in poza.

Inainte sa intram, ma instruieste strutztul : « Fii atenta, se vor da goodies. Da, nu ma mir ca nu stii ce-s alea…pffff, diverse chestii promotionale.  La ORICE ti s-ar oferi, spui DA. Deci orice cacat, chiar ca ti se pare un cacat, iei. Ne-am inteles ? ». Bine, ok, de ce nu ? Tot aveam ditamai geanta.

Avansam noi, intram si-ntr-o naveta spatiala in care se simula un joc, m-a luat ameteala de tot dar n-am zis nimic ca as fi parut o baba, basca ca  toti pustii de pe langa mine urlau cu voci pitigaiate « C’est trop cool !!! »...

Dupa multe poze cu diverse animale, si priviri admirative ale adolescentilor inspre strutzul ca reusise sa-si aduca gagica la o astfel de manifestatie, am vrut sa ma asez.

Nu aveai unde sa stai, decat JOS. Adica pe jos. Uite-ma si pe mine cu rochia scurta (dama bine, nooaaa) cum m-am varsat pe mocheta de la Paris Games Week. 
Dupa asta am gasit niste locuri la un fel de cinema unde se razboiau unii la Star Craft 2. Si ieseau de-acolo tot felul de gandaci si chestii verzi degustatoare si toti pustii tipau ca la meci « Haide, acum, acum !!! »…iar strutztul incerca sa-mi explice care-i care si ce inteligent e jocul, mai ceva ca sah-ul. Dupa asta i-am propus sa ii rezum ce intelesesem, ca sa ne distram. Ce  pricepusem eu era un fel de « foaie verde plop, curge apa-n beci ». 

Bun, avansam, mergem inspre site-ul League of Legends, ultimul joc pentru care a facut o pasiune jumatatea mea. Care are 30 de ani si se insoara curand. In caz ca nu reisea clar din context...

Deci ajungem acolo, un domn respectabil deghizat intr-o omida enorma ne abordeaza, aruncandu-si intai privirea asupra picioarelor mele. Apoi, cu doua cartonase colorate in mana, ma intreaba dubitativ : « Te joci la Legue of Legends ? » iar eu raspund din reflex : « Nu ». Dupa care ma uit la strutztul, caruia omida tocmai ii oferea un cartonas. Strutztul avea o privirea neagra si-si dadea ochii peste cap. Uitasem sa zic « Da » la tot. Asa ca i-am urlat omidei ca da, desigur ca ma joc, si i-am smuls si al doilea cartonas din gheara pe aceasta cale.

Dupa ce am plecat, am avut parte de toate insultele din partea strutztului: ca am o memorie de peste auriu, ca atat aveam de retinut sa zic « da » la tot si nici de aia nu-s in stare, ca daca venea cu bunica-sa sau cu bichonul familiei tot rezultatul ala era, etc.

In final ne-am carat de-acolo, morti de oboseala si de foame, cu doua cartonase amarate (era sa fie numai unul!), fara ciocolata insa cu promisiunea ferma ca a fost ultima data cand am mai facut dovezi de dragoste care includ oameni dezghizati in omizi si adolescenti!

Ce sa zic, avem o viata glamour!...