luni, 23 octombrie 2017

Subiect de drama

Dragi prieteni,

Iar ma chinuie talentul de scriitor. Bine, ma chinuie intre doua tuseli si-un tras de muci ca sunt vai de curu’ meu, cum da un pic de vant pe noi, cum pac nu pierd ocazia sa fiu bolnava !

Aveam multe povesti in stock de care am tot uitat, mai ales cu date-uri nereusite dar cred ca din astea stiti si voi…

O sa va povestesc inclusiv cat sunt doctorii din Franta de incompetenti. Dar intai sa va spun cu cursa. 

Am participat la un semi-maraton.
Cu jobul meu, suntem smecheri si vizibili si corporate. Si fac si reclama ascunsa pe aceasta cale ;)

La semi-maraton pregatirile sunt totul : ajunsul acolo, echipatul, asteptatul, scosul chilotilor din cur (al tau nu al vecinului!), gasitul de umbra cand nu e umbra baga-mi-as piciorul in ea de umbra, ah da' stai ca au sepcute, ce bine ca au sepcute, ah... s-au terminat sepcutele, bine lasa ca-mi trag un batic sau smulg specuta de pe capul vecinului…in final am facut rost si de o sapca, am prostit un coleg caruia nu ii era frica de cancer, de chelie in vant, de poze nereusite, era un razboinic colegul asta. Asa de mult ca de fapt e inventat (got'cha!), mi-au dat o sapca din sacul de sepci ca suntem firma serioasa ce dracu.

Dar sa o iau pe rand : inainte sa pornim sa alergam ne-a pus sa ne incalzim, si erau niste animatori ametiti deghizati in veverite (de ce veverite ?! ce fetisist o fi organizat adunarea asta...), care ne invatau sa dam din brate si sa facem fandari. Eu la fiecare figura dadeam cu mana in cozorucul de la sapca si trebuia sa o adun…
Cam asta a fost incalzirea, aplecatul de fiecare data dupa mama ei de sapca, care decisese sa stea pe jos pe iarba, in aer, in vant, oriunde dar in nici un caz nu la mine pe cap. Am dat dracu’ fandarile, incalzirea, capul si soarele si cursa si toti colegii.

I-am futut si o labuta peste ochi vecinului de incalzire, dar era un comercial de la Lille care are nevoie de mine, asa ca n-a zis nimic, aproape s-a scuzat el ! 

Uitati si o poza cu noi in exercitiul functiunii. 



Ala cu copilul e doar unul care strica poza, nu-l stim.

Initial cursa asta avea o cauza , strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer, dar multe grupuri aveau o cauza a lor pe care profitau sa o promoveze ca tot era lume adunata (gen “jos tirania impotriva servitului pepenelui taiat pe lung si nu cubulete », « jos telefoanele cu ecrane casabile, huo ! », « jos femei cu tzate mici ! » - glumesc), erau tot felul de teme fara legatura cu subiectul cursei si toata lumea se luase in serios si isi facusera tricouri pe tema aia (gen cu pepenele terorizat ca va fi taiat pe lung, tzatzele mici care sunt asa speriate ca devin si mai mici, etc)

Unii scosesera poza unui cantaret mort acum 15 ani de o boala incurabila, era asociatia pentru cantaretul ala…ma rog, adica se foloseau inca de imaginea bietului mort ca sa stranga fonduri. Pai frate il iau si eu pe Freddy Mercury si sa vezi ce de fonduri strang ! O s-o numesc « Freddy asociatia pentru cantareti care chiar au talent » -dati bani ca sa strangem suficient sa eliminam toti cantaretii fara valoare.

Unii s-au deghizat si au facut concurs de deghizat, deci cursa asta era un mix intre gay pride, cauze super diverse si babe care venisera acolo sa vada baieti muschiulosi in colanti. Desi cred ca am mai spus-o, in Franta toti barbatii fac sport si vorbesc despre sport, dar toti au constitutii de contabili.

Ma rog, cursa a fost ok, mi-am scrantit genunchiul si acum mi-e teama ca nu voi putea skia la iarna ceea ce mi-ar distruge definitiv viata. O sa aflu pe pista.

Seara dinainte de cursa am luat cina la un restaurant care se vroia chic dar nu era cine stie ce, ma rog noroc ca mancam orice ca sa fim in forma a doua zi pentru alergat.

Apoi au facut unii petrecere si erau mari petrecareti, pe la 3 dimineata nu mai suportam de nervi, am deschis usa enervata in pijamaua cu ursuleti ca sa le spun (amenintator !) ca a doua zi ALERG!!

Am iesit pe hol ca mi se umflase o vena de nervi, dar cand am vazut dimensiunea inamicului (erau 4 boxori cat usa), am realizat brusc ca de fapt ador muzica house pe coridorul unui hotel Ibis la Lyon, si rasetele zgomotoase in camera vecina de unde dorm. Sunt fan ! Decat ca uitasem exact CAT de fan, dar aparenta lor mi-a reamintit imediat.
Dupa cursa am rupt bufetul, apoi am impresionat o fetita ca stiu sa fac spagatul, apoi ne-am dus acasa.

A doua poveste este despre incompetenta doctorilor francezi.

Cand am revenit din vacanta de vara am avut niste dureri in burta jos (pe la ovare asa), si m-am dus la doctoral de familie, care incompetent si superficial fiind (caci francez) mi-a dat sa fac “TOATE” analizele mai putin vreo 30, fix alea care trebuiau ca sa aflam de ce ma doare. Desigur nici un tratement ca ei pana nu stiu EXACT ce ai nu dau tratament. Oameni responsabili, noaaah.

Dupa inca o saptamana jumate de dureri care dureau din ce in ce mai rau, am decis sa ma duc la urgente. Aici, ore de asteptare dar in final m-a luat un nenica care m-a consultat, a facut si ecografie si a conchis ca mai trebuie analize, el nu poate da tratament fara sa stie EXACT ce am…si e nevoie de o tomografie. Cele 5 minute de consult, 75 de euro. Bun, ok, nu e nimic, macar sa stim, m-am dus la tomograf care si ala mi-a zis ca trebuie sa iau rendez-vous, nu merge asa direct, chit ca suntem la urgente.
Rendez-vous avea in inca o luna.

M-au apucat toti dracii, aia mari care te apuca cand ti se intampla o nedreptate mare si i-ai impusca pe toti cu un kalasnikov si ii multumesti cerului ca nu traiesti in America ca sa poti cumpara unul de la coltul strazii. Guantanamo ar fi scris pe mine.

Bun, m-am dus acasa, am sunat-o pe mama plangand (na, ce face orice om adult si responsabil la varsta de 35 de ani cand i se strica ploile), care mi-a zis sa iau direct antibiotic ca cu « imbecilii astia nu ajungi nicaieri maica sunt mai rai decat ai nostri ».

Bun, dupa vreo 10 zile de antibiotic ma durea mai rau. 

Apoi mi-a zis o colega despre spitalul American, unde totul e mai scump si nimic nu e rambursat dar pleci cu tratament si esti tratat ca un rege. Ei bine m-am dus, intr-adevar esti tratat ca un rege, am avut CHIAR si tratament, ALT antibiotic INCA 10 zile…(bine, cam sub tortura mi-a dat tratament ca si asta mai vroia analize…). Chiar si la Hopital Amerciain au reusit sa piarda analizele de laborator desi costasera 100 de euro nerambursati (oameni seriosi si productivi francezii…)

Apoi am facut in fine scanul. Pe care mi l-a explicat doctorul de serviciu; deci ovarele ma dureau pentru ca domne stresul. Ca fac o meserie cu responsabilitate intelegi si atunci stresul face ca te dor ovarele (mai ales la barbati). 

Bai asta cu stresul ma termina nervos venind de la un om de stiinta! Fraaaaate, cum ar fi ca eu ca responsabil juridic, cand ma suna unul sa-mi zica ca are un litigiu si e un transport blocat la vama, eu sa-i spun « stai linistit nene, e stresul, te consumi prea mult ! »…

Apoi doctorul mi-a spus senin ca am o tumoare pe ficat si ca ar trebui sa mai fac niste teste ca sa fim siguri ca e benigna. Dar nu de aia ma doare ci de la stres.

In primul rand : ce treaba are ficatul cu ovarele ? Una il intreb eu alta imi raspunde el!

In al doilea rand…wow ce moarte dramatica ar fi, exact cum trebuie, ma rog aproximativ, aproape tanara, aproape frumoasa, aproape divortata, cu aproape viitorul inainte. As scrie o scrisoare de adio (desi nu stiu prea bine cui), as face un testament (desi n-ar fi nimic in el), mi-as taia bogatul par (doar ca e scurt si rar), ar fi asaaa.. ca de scenariu de film.

Deci pe fondul asta de viori si aproape drama, o sun emotionata pe mama sa ii spun ca s-ar putea sa mor (mai devreme decat ne asteptam la anul la saritul cu parasuta adica), sau ca in orice caz am ceva ce suna dramatic. 
Mama facea snitele. Déjà ce dracu drama sa provoci cand cineva face snitele, gen intre faina si galbenus vezi ca s-ar putea sa crap.

La care ea imi spune, fix in mod facut snitele : « nu ma, nu mori, probabil fiind slaba te-oi fi lovit la surf sau la prostiile alea de sporturi de le mai faci tu, si e acolo o vanataie si apare ca o tumoare »

Fix ca acum cativa ani cand eram amarita/deprimata si i-am zis ca ma arunc in Sena si ea mi-a zis ca la cat de bine inot o sa fac doua-trei lungimi, o sa iau o boala de piele si o sa ies la mal. De aia nici nu m-am aruncat de altfel ca m-a iritat cu replica aia prea rau, o drama nu poate omul sa aiba ca lumea !

Asa ca acum nu mai am dureri (ma rog, am racit ca au tusit niste prosti pe mine in metrou dar nu e subiect de drama).

Si à propos de drama, Julica fostul sot mi-a scris un mesaj la 4 dimineata, in care spune ca el ma iubea si rolul meu era sa restabilesc echilibrul fortei dar am trecut de partea cealalta a fortei devenind Darth Vador si ca el ar fi ramas cu mine daca nu aveam gura asa mare si il lasam sa isi puna pianul in sufragerie (in loc de unde il pusese, anume in biroul care era deasupra patului nostru si deasupra dusului- da, stiu; era o casa facuta de un arhitect francez…)

In orice caz pianul nu era in sufragerie si asta a generat divortul, conform sms-ului lui Julica de acum doua seri. Deci casnicia mea a atarnat de prezenta pianului in sufragerie.

Spuneti si voi daca nu am motive sa mor. De plans si de ras !





5 comentarii:

  1. Am ras cu lacrimi( de sms). Sa te faci bine repede ! Si posteaza mai mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu m’am distrat de actibildele cu pisici din poseta

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Esti bine? E totul bine? De ce nu mai scrii?

    RăspundețiȘtergere