marți, 12 noiembrie 2013

Repetitia dinaintea nuntii

Hai ca revin cu urmarea.

A doua zi dupa incendiul ratat, vinerea dinaintea nuntii adica, ne-am decis sa mergem sa vizitam castelele de pe Valea Loirei. Am reusit chiar si sa-l trezim pe strutz, ceea ce e o victorie in sine !

Pe la ora 11 plecam cu totii ca niste floricele, inghesuiti 11 intr-o dubita de 9 oameni. 

Francezii nu prea stiu cu de-astea, daca e masina de 5 de obicei se baga 4, nu cumva sa incalce regulile, le e frica de politie, le e frica de cum vom sta, etc. insa noi eram atat de bine instalati ca sunt sigura ca am fi incaput si 20 daca ne fortam putin ! Ne lipsea doar o capita de fân deasupra dubitei !

Si uite-asa, am ajuns noi la Chinon, oras medieval de unde vine vinul cu acelasi nume, si unde a descalecat Ioana d’Arc (probabil pentru un paharel de Chinon de altfel, dar istoria nu se putea face de rahat)

Cum am ajuns, cum a inceput sa ploaia, ziceai ca statea la panda sa fim suficient de departe de dubita.
Dar noi nimic, vroiam sa ne culturalizam oricum, nu conta ca eram murati pana la chiloti !

Asa ca poze, chestii, urcat in cetate. Pe maman a trebuit s-o tragem-impingem ca sufla greu (ala mic si negru de rasufla greu, ei ea e !) si dupa ce ne-am chinuit pe rand pana sus, cand aveam toti limba pe umar, mi-a spus Mihnea sa ma uit in spate ca exista lift. Desigur nu-l vazuse nici el, dar mai bine nu ne spunea, ca ne-am simtit boi cu acte !





Am tras poze fata-profil cu toata Valea Loirei sub ploaie si noi de asemnea sub ea, n-am vizitat castelul Chinon ca mai erau si altele pe lista si timpul scurt, dupa care ne-am carat uzi la dubita.

In drum spre urmatorul castel (Ussé cred), ne-a venit o idee despre cum sa facem un ban cinstit.
Si anume sa-i facem un profil de gigolo amicului meu Mihnea, pentru ca si-asa toate frantuzoaicele zic de el ca e barbat bine. Nu stiu daca e cazul si-n Romania, dar aici e o mare moda ca femeile in varsta refacute (adica babatiile de 65- 80 de ani care vor sa para de 20 si nu le iese), sa-si gaseasca niste amanti tineri si fragezei care sa le aduca un suflu tineresc in lumea astea de brute.
 Si cum singurul barbat din dubita care corespundea cat de cat era Mihnea (nashul are ochelari si nu e suficient de inalt, strutztul are burtica si i se rareste parul ca sa nu mai zic ca e si imberb iar pianul nu prea mai prinde pe piata prostitutiei masculine…) iar restul domnilor erau prea in varsta pentru babatii, care cauta sub 30 de ani. Si-asa si 30 e cam in varsta, trebuie compensat cu personalitatea, traim vremuri grele !
Asa ca i-am gasit un nume de scena bietului Mihnea (ii puteti asadar spune « Bartolomeu ») si am pus la cale tot traficul de carne umana, tarif, poze cu bicicleta intr-o parte si pleata in vant, totul desigur cu acordul prietenei lui care l-a sustinut in aceasta potentiala aventura ! Umana, ea aventura.

Dupa asta ne-am oprit la urmatorul castel de pe lista, pe care l-am inconjurat cu privirea insa am zis ca e prea scumpa intrarea si timpul prea scurt . Vroiam sa ne pastram energia pentru Chenonceau , castelul de pe apa.
Asa ca am plecat si de aici.

Dupa asta ne-am oprit la Langeais, am vazut castelul de departe ca se facuse foame in aer si ne era si frig de la ploie.

Ne-am oprit asadar la o bodega unde am bagat niste iepure in vene de nu ne mai dadeam dusi si am fi preferat sa vedem castelele in poze. Dar ne astepta Chenonceau-ul !!



Strutztul si cu mine am si creat in timpul mesei, pentru ca ne lipsea o parte din slujba religioasa de a doua zi, anume cea mai importanta, aceea unde mirii isi spun juramintele, cum ca vom fi fideli, indragostiti pe vecie si in general ne vom suporta cu stoicism. Ei bine gasisem eu pe net un model, pe care l-am copiat pe o hartie (un tichet de metrou aproape…) si aveam vreo 10 randuri de re-copiat ca sa le citim a doua zi la slujba sa-i dam pe spate pe oaspeti cu imaginatia noastra debordanta. Gen. Ne-am si ciondanit putin la copiere ca eu nu vroiam sa incheiem rugaciunea cu fraza « Ne vom revedea in paradis » si strutztul ar fi vrut.

Sa va spun de ce nu vreau : déjà nu cred ca exista niciun Paradis, adica exista aici pe pamant, dar trebuie sa ai bani (sau sa-ti placa natura).
Si doi, daca totusi exista, poate o sa vreau la un moment dat o pauza de strutz, chiar tre sa-l support TOAAATA eternitatea ? Ca pare lung ! Ma angajez pentru viata asta si e déjà destul, semn ca-s rabdatoare.

Bun, am scos asadar partea cu paradisul din juraminte, cu intalnirea in Eden (va dati  seama daca ar intarzia asta micu’ la intalnirea pt eternitate, la cum ii place lui sa doarma…de unde l-as lua, n-am avea telefoane, net…as sta acolo ca o tuta asteptand sa vina strutztul…pt eternitate !!)

Dupa acest moment care ar fi putut fi sacru dar l-am profanizat eu rapid, ne-am carat si de la restaurant, cu burtile pline si putin inclinati, ne-am urcat in dubita si ne-am pus pe cantat. Nu mai avea bietul strutz nimic de zis, l-am zapacit cu doine, sarbe si alte cantece populare. Stie in schimb sa zica « gâl, gâl, gâl » acum fara probleme !

Si dintr-un Gica Petrescu intr-un Dan Spataru ajunseram si la Azay le Rideau, castelul frumoasei din padurea zapacita. Chiar serios, de la acest castel s-a inspirat Disney cand a facut povestea.
Foarte frumos insa era cam tarziu si nu mai puteam vizita decat gradinile, asa ca am fugit la astea. Maman a investit si-ntr-o pelerina de ploaie ca déjà ii ajunsese la os. Literalmente.

Desigur dupa ce si-a luat pelerina n-a mai dat cu-o picatura de ploaie pana la sfarsitul zilei !

Frumoase gradinile, ne-am pozat si cu ele de parca eram indragostiti, i-am dat dreacu pe toti regii Frantei de bogatasi fara mila fata de poporul roman, popor slugarnic care i-ar fi preferat pe ei otomanilor, de ce n-a facut nimeni un sondaj ?!... si ne-am intors la dubita ca sa mergem la Chenonceau, castelul pt care sacrificasem ziulica practic.

Si imi vine mie ideea sa ma uit la orarul acestui castel, care era inca la vreo 40 de minute distanta de unde ne gaseam, si taman ce-nchidea.

Asa ca am decis sa ne ducem acasa…cu cozile intre picioare, sperand ca il vom vizita cu alta ocazie. Asadar am facut turul Vaii Loirei fara sa chiar vizitam vreun castel, asta organizare !!

Am depus romanii la cabanuta iar strutztul si cu mine ne-am dus fuga la domnul preot senegalez sa ne valideze livretul de slubja pe care-l facuse strutztul pe genunchi cu o saptamana inainte.

Ajunsi acolo, am aflat ca vorbele de la cantecele de slujba alese de strutz nu erau alea oficiale (bine, nu va-nchipuiti ca-n loc de « Slava Domnului » pusese « Am pofta de un mic » dar erau cateva amendamente de facut si era prea tarziu ca imprimaseram déjà cartulia in 120 de exemplare…)

I-am citit apoi (cu greu, ca era ilizibil) juramintele sotilor copiate de pe net mai devreme in ziua aia, si ne-a dat acordul lui (crezand ca le-am scornit noi !)

Dupa care i-am vorbit de bani, si cam cat costa slujba…in mod normal fiecare estimeaza cat vrea, si da cat vrea, insa preotul nostru fiind senegalez ne-a cerut de la obraz 200 de coco. Asa ca i-am facut un CEC, la care m-a rugat sa nu pun destinatar (adica pe numele cuiva) ceea ce ne-a facut sa credem ca banii vor ajunge la el in buzunar si nu la Biserica. Dar cine numara ?

Si uitandu-ne noi lung la cartulia de slujba imprimata de soacra-mea fara verificare, am constatat ca i-am scris numele prost preotului, adica in loc de Tokpanou cum il chema, l-am numite TOPkanou, iar partea cea mai amuzanta e ca « taupe » in franceza (care se citeste TOP, cum il scrisesem noi) inseamna cartita. Practic l-am botezat « Cartita Kanou »…asa ca am ras de-am lesinat si am gasit si explicatia la cei 200 de euro extorcati de supusul lui Dumnezeu.


Ne-am intors apoi la cabanuta, unde ajunsese soacra-mea cu vreo 20 de invitati, belgieni mai ales (a adus si ea ce-a gasit !)

De la acest moment seara s-a transformat intr-un haos ca acela dinaintea crearii lumii, adica fiecare facea cate ceva : unii beau, unii scriau (numele de masa pt nunta sau discursul- nasha care ii scria discursul mamei pt nunta), unii mancau, altii dansau, unii jucau ping-pong, unii urlau, unii cautau catelul care evadase pe autostrada in nebunia aia, unii faceau clatite flambate si veneau cu ele arzand ca la circ, unii coseau (mai exact mama care-mi modifica o parte din rochia de mireasa pt a doua zi), iar la final toata lumea s-a pus pe cantat si seara s-a transformat intr-o competitie de canto romani-belgieni. Cred ca romanii ar fi si castigat la cantat, daca nu ne-ar fi incuiat cu imnul national…la care romanii s-au facut de cacao ca nu stiam decat vreo doua versuri din el…ceea ce spune multe…eram atat de jenati ca aproape am intonat Tricolorul.





Pe la unu dimineata, cand eram moarta de oboseala ca ticluisem la nume de mese si invitati de ma dureau si maselele nu doar mainile (la francezi trebuie scrise de mana !), il vad pe strutztul care isi mai turna un paharel (banuiesc ca cam al optzecilea pe seara aia).

E asa o traditie la el sa-si petreaca seara dinaintea nuntii beat muci (ca asa a fost si la nunta romaneasca daca va amintiti). De fiecare data imbatat de Mihnea, asa ca daca citesti asta, tstststs, rusine tie!

Vazandu-mi jumatatea clatinandu-se cu un zambet larg pe mutra, am simtit cum mi se urca sangele la cap, asa ca i-am inmanat o hartie si-un creion, si i-am spus sa copieze corect si lizibil textul juramintelor sotilor pe care trebuia sa-l citim a doua zi la slujba. Stiti, ala de-l copiasem de pe net la restaurant in Langeais. Femeie increzatoare eu, o sa aflati in postul urmator ce s-a intamplat.

Pe la 2 dimineata s-a spart in fine gasca vesela.

Eu cu Mihnea si prietena lui am ramas ultimii ca mai era ceva de scris…strutztul se dusese in pat direct, fara dus sau spalat pe dinti, ca oricum nu cred ca ar fi nimerit baia (sau dintii !).

Eu a trebuit sa ma spal, nu de alta dar trebuia sa ma rad la subrat. Cred ca daca n-as fi fost mireasa imi bagam picioarele, dar stiam ca voi aparea in poze (desi cu photoshop sunt sigura ca puteau vopsi mararul  in culoarea pielii, uite nu m-am gandit…)

Si in fine, dupa asta, rupta moarta, ma tarasc pana in camera, care mai era si la etaj, bajbai in intuneric, ma lovesc, injur de mama patul si viata, incerc sa ma intind in pat insa vad un strutz aruncat de valurile marii, intins pe diagonala, imbracat si mirosind oribil, o combinatie de alcool cu transpiratie si miros de ceapa de la ce infulecase seara…il imping iritata, ii spun sa-si scoata blugii ca suntem in pat si-a doua zi se-nsoara !! Mama ma-sii de viata !

Iar strutztul, mort de somn, cu ochii lipiti si abia reusind sa alinieze doua vorbe, imi spune intortochiat : (mare atentie, pentru ca e replica secolului !) : « Pisoias, sa nu te superi pe mine, dar in seara asta nu voi face dragoste cu tine… »

Reactia mea a fost impartita : jumate lesinata de ras in interior (ca nu-mi puteam misca muschii faciali de oboseala), jumate aproape sa-i trag un pumn sa ma usurez si mai ales sa-i curm suferinta de a nu fi putut face amor cu sotia lui. Insa candoarea declaratiei m-a oprit.

In ce Univers paralel si-o fi imaginat iubitul meu ca as fi vrut sa fac dragoste cu el ?! Plus daca l-ar fi auzit cineva si-ar fi imaginat ca ii cer eu asta seara de seara, obsedata mica, sau ca cine stie ce viata sexuala incandescenta am avea in care daca nu se-ntampla intr-o seara, e tragedie si imi persecut sotul !!

Oricum, la fel ca si inainte de prima nunta, mi-am zis ca un asemenea viitor sot nu s-ar putea inventa, e chiar unic !

Continuarea cu nunta in episodul urmator !

duminică, 10 noiembrie 2013

Pregatiri de nunta pe Valea Loirei

Bun, hai ca revin dupa saptamani de absenta, dar in apararea mea, serviciul imi mananca tot timpul liber ! Daca ati vedea vegetatia care a crescut pe corpul meu si starea cuticulelor de la unghii, ati intelege cam cat de intens e la servici…

Pai sa va povestesc cu nunta frantuzeasca.

De fapt pana la nunta, avem si alte aventuri legate de organizarea ei, asa ca trebuie sa o iau in ordine, s-ar putea sa-mi ia mai multe posturi.

In saptamana dinaintea nuntii au inceput sa-mi vina invitatii romani, prieteni de-ai mei si de-ai mamei (care sunt si ai mei, decat ca ii categorizez asa ca sa intelegeti ca erau doua varste)

Bun, i-am instalat care pe unde, o parte la noi acasa, o parte la soacra-mea care sta la doi pasi, si apoi ne-am pus pe facut mese, ca sa fim in forma pentru nunta (adica mahmuri si tragandu-ne pe maini)

Prima soirée de genul asta a fost la soacra-mea si serbam venirea romanilor (pe lume ;))

Foie-gras, champagne, nebunii, strutztul cantand la pian, eu traducand (tradu « afinata » !), mama intrebandu-ma unde-i cadoul ei de ziua ei promis de cuscra-sa (« daca a uitat ?? ») si fiind vorba de un parfum era ingrijorata (ca v-am zis ca la mama acasa e drogherie, se poate oricand reprofila in duty-free sau mini-Sephora).

Nu prea mai puteam face misto de francezi ca strutztul o rupe bine in romana si pricepe tot, de ex acum se prezinta « Sunt inchintat de cunostinta, ma chema Strutz si sunt un mare peeetrecaret!! Si trag molte bosini ».

In fine, ne asezam noi la masa, coltul romanilor si coltul francezilor, plus un roman, dintre prietenii mamei, domnul Bebe, un domn foarte simpatic si voluntar care ne-a reprezentat foarte bine tara la aceasta nunta. L-am lasat printre francezi ca oaia intre lupi insa am zis ca se va descurca cumva, le va vorbi de Hagi, Nadia, Ceusescu, ma rog ce mai stiu si francezii despre noi.

Noi in coltul romanilor, dintr-una intr-alta, am ajuns la un subiect de interes international, organul sexual masculin. Cred ca foie-gras-ul ni se urcase la cap sau ceva. Si ne-apucaram bai baiete sa cautam diverse expresii prin care se poate desemna mandra ustensila. Si am gasit asa : « mataranga », « par », « falus », « membru », « organ », clasice pana acum. 
Ei bine la un moment dat a zis cineva « stromeleag » si toti romanii erau pe jos de ras. Si cand aproape sa ne revenim, ma striga dl. Bebe din capul mesei  : « Dana, cum se zice la gaura in franceza ? ».
 Dar ce legatura o avea  gaura cu Nadia Comaneci ? mi-am zis. Ei bine,  dl. Bebe le vorbea la francezi despre papanasi si gogosi si isi incepuse explicatia cu ce altceva decat gaura !

Ei, a fost o seara simpatica.

A doua zi am plecat pe Valea Loirei unde avea loc nunta.
Nu va spun cat ne-am organizat, aveam un microbuz de 9 persoane, plus un 4x4, pana ne-am decis care cum sta, era ca in “Singur acasa”, sacose, genti, incarcat, descarcat, odata ajunsi, urma sa stam intai la o cabana inchiriata pt noi, si apoi la castel, va spun sincer ca la finalul nuntii am avut impresia ca tot scopul acestei calatorii a fost sa incarcam si descarcam valize, genti si sacose cu mancare.

In fine, dupa multa foiala si orgolii ranite dar care si-au revenit repede, am reusit sa plecam la drum. 
In microbuzul nostru a fost foarte fun, am dezbatut din nou subiecte de interes international (din pacate epuizaseram subiectul « stromeleag » si am suferit…) condimentate cu rosé ca asa e frumos cand te duci pe Valea Loirei in tara vinului. Adica vroiam sa onoram alcoolul dinainte sa ajungem.

O data ajunsi la cabana in care urma sa stam doua zile, ne-am instalat, intai ne-am ales camerele, ceea ce s-a dovedit a fi un proces destul de lung, ca unele paturi nu se lipeau si alea au picat fix la indragostiti, unele se lipeau dar nu conveneau sotiilor care isi stiau sotii drept sforaitori sau scotatori de alte sunete/ mirosuri dubioase, etc. Important e ca la final eram cu totii instalati si fericiti.

Am uitat sa mentionez ca aceasta cabana era dedicata exclusiv romanilor, plus strutztul (care e si el in proces de romanizare, asa ca nu se pune !)

Asa ca ne-am pus pe baut (ca serios, ce sa faci intr-o cabana pe vreme de ploaie la ceas de seara ?)

Domnul Bebe, dupa ce si-a smuls saracul o unghie incercand sa instaleze un pat...a detectat semineul din salon si s-a apucat sa incerce sa faca un foc (in ideea ca doar o unghie smulsa intr-o zi e un bilant destul de slabut, si poate face mai bine de-atat). 

Initiativa laudabila cu semineul, dupa mine, insa nu si dupa parerea celorlalti carcotasi care nu au facut decat sa-l descurajeze si sa-i puna bete in roate. Acum serios, daca exista un semineu cu lemne-n el, nu e logic sa vrei sa-l si aprinzi ? Asa a evoluat lumea, incercand !

In fine, saracul om s-a chinuit in toate felurile, a ars tot ce era de ars in cabana, de, vorba mamei, la final mai avea putin si ne ardea si pasapoartele doar sa aprinda focul, cred ca devenise personal intre el si foc, care il dovedeste pe celalalt!

Noroc ca la momentul ala inca n-aveam rom, ca n-am mai fi avut.

Insa a reusit sa-l atite cu niste ulei, si apoi cu foenul, ceea ce e adevarat ca a provocat niscaiva fum (dar vorba zicalei frantuzesti « nu poti face omelata fara sa spargi oua » !)

Si cand in fine focul se resemnase si o luase din loc (chiar binisor!) s-a pus pe urlat alarma de incendiu. Bai dar niste urlete de ziceai c-o violeaza si-alta nu, am surzit cu totii !

Mihnea, prietenul meu bun si martor la nunta (martor la catolici e un fel de nas la noi, e garantul casniciei noastre si va trebui sa ne adresam intai lui daca intampinam probleme in casnicie, si abia apoi preotului sau notarului), asadar Mihnea, voluntar si doritor de pace in lume, a luat o sticla cu apa si fleosc pe foc, acest vinovat de viol !!

Acuma ce era cel mai interesant de observat erau reactiile oamenilor, unii disperati ca ar putea veni pompierii si ne putem lua o amenda, altii amuzati (mama si cu mine eram pe jos de hilaritatea situatiei si mai ales de Mihnea care stinsese intr-o secunda focul atat muncit de dl. Bebe), unii perfect indiferenti (strutztul care omora monstrii) altii pe-afara sa vada daca n-au iesit vecini, si desigur dl. Bebe care se cocotase pe un scaun la alarma si ii pusese un servet peste gura spurcata. 

Alarma a tinut asa cam 10 minute, timp in care ne-am invartit toti pe loc, dupa care am ras bine si ne-am mai turnat un paharel. Pompierii nici gand sa vina, de fapt asta ar fi trebuit sa ne ingrijoreze mai tare, cam fi putut arde acolo fara sa se sinchiseasca nimeni !

Cand a ajuns la noi si soacra-mea, romanilor le era jena sa-i  povesteasca patania, insa i-am asigurat ca e destul de frecvent si la ea, si ca ni s-a intamplat déjà la dejunuri de familie sa afumam bucataria si sa acoperim detectoarele de incenii, alarmele, etc. Déjà acum stim si care cum ne impartim sarcinile, atata suntem de rodati. 
Soacra-mea cand a auzit, mai ca-i parea rau ca nu fusese si ea prezenta la aventura si mai ales ca i-a furat cineva rolul principal, ca de obicei ea e declansatoarea de alarme, n-ai loc de ea la chestii din astea !


Mai am inca multe de povestit, ca nici n-am ajuns la nunta inca, dar promit ca revin saptamana viitoare cu un post complet !