Am sa va vorbesc astazi despre Marrakesh. Experienta ‘exotica’.
Primul sfat : sa nu va duceti ! Costa extrem de scump pentru ca sa te simti cam ca in Evul mediu. Glumesc, merita sa va duceti pentru experienta, si ca sa stiti unde sa nu va mai duceti alta data.
Insertia in ambianta locala se face brusc, "stilul smuls": o data aterizat avionul pe pista, se coboara scara si se varsa pasagerii in mijlocul pistei, pe principiul "se salveaza cine poate".
Mergi vreun kilometru pe pista (incerci sa eviti sa-ti iei vreo aripa de avion decolator in dinti!) si ajungi in fine in aeroport. Acolo completezi niste hartii cu scopul vizitei si cati bani ai (most importantly!). Vamesul le integreaza apoi in calculator cam 20 de minute de persoana. Are o singura viteza: "incetinel-cat-sa-le-fac-nervii-prastie-la-prostovanii-astia".
Ai timp sa mai faci o data turul pistei daca ti-a placut sa te simti avion.
De fapt nu sunt chiar sigura ca ele datele intra in vreun computer, cred mai degraba ca domnul vames le noteaza pe talpa de la pantof pentru ca la iesirea din Maroc am efectuat aceeasi operatiune cu completatul aceleiasi hartii (ceea ce mi-a umflat iremediabil o vena de pe gat si una pe frunte!!), datele se pierdusera in cele 4 zile de vacanta. Ca in comuna Buzescu: unde-i domle Mertzanul fara numar? PERDUT!!
Noi (in aceeasi formula eu cu maman), am stat in centrul vechi (si zona cea mai reputata in “cultura” si “civilizatie”, Medina) .
Acolo unde sunt bazarele mari (souk) unde gasesti toate porcariile imaginabile din lume scumpe ca pe Champs Elysée. Marocanii sunt deschisi la negocierea pretului insa te obosesc din primele minute pentru ca sunt prea insistenti. Te hartuiesc de fapt. Si chiar si ultimul lor pret tot scump e.
De exemplu am vrut sa ne luam doua palarii de pai (pt ca le pierduseram pe cele din postul de la Madrid, va amintiti), iar pretul de plecare a fost de 30 de € una. A trebuit sa ne facem ca plecam de multe ori in timpul negocierilor…ca sa le obtinem in final la 2 € bucata. Urateniile astea nu le-am pierdut doamne fereste (ca pe cele din Madrid), avem noi un dar de a pierde numai ce-i frumos sau pretios.
Sa va spun care era ‘fondul de comert’ la Marrakesh: camile si elefanti de lemn, papuci (babouch- incaltarile alea cu varful ascutit ridicat in fata) total nepractici pt Europa plus pielea prost tabacita deci putzea de-ti muta nasul, cascatul-gurii la cobre drogate care danseaza pe muzica de fluierasi (si daca faci o poza cu asta marocanul iti pune cobra de gat si te obliga sa-i platesti 40 de € ca sa ti-o dea jos).
In aceasta piata larga (Medina) aromele sunt pestilentiale pentru ca nu ploua niciodata, sunt 42° (spre 55 in iulie) si toate fiintele vii din Africa de Nord se usureaza pe jos : nativii, maimutele, serpii, magarii, caii, mustele, etc.
In afara de aceste souk-uri intesate de smecheri care te privesc ca pe un portofel cu picioare, nu era mare branza de facut . Te plictiseai grav. De altfel ne-a depasit cum de toti francezii ne recomandesara atat de cald Marocul, nu e nimic de facut. Deja va trebuie lectura. Recomand ceva in minim 7 tomuri. Eu am inghitit doua volume in doua zile…dupa care am citit toata etichetele de pe toate lucrurile inconjuratoare.
Insa cred ca stiu de ce ni s-a recomandat Marocul de catre francezi: oamenii astia s-au saturat de civilizatie, apa curenta, mancare deliciosa si lux si le place sa vada cum traiesc unii in mizerie si saracie lucie…credeti-ma ca satele din Romania sunt avans tehnologic pe langa Marrakesh. Care se pare ca e « mult mai bine decat Casablanca », ‘capitala industriala in care n-ai ce face fata de Marrakesh’ (astea fiind sfaturi primite inclusiv de la marocani nascuti acolo !!)
Intr-o zi am vrut totusi sa cumparam ceva de la un berber care fusese extrem de dragut cu noi si ne indrumase de cate ori ne-am simtit kamikaze si ne-am aventurat in Medina. Asa ca am mers la el in coshmelie si am cautat ceva de cumparat…toata marfa era plina de praf si de nepus intr-un apartament modern. Daca aveam bunici in viata as fi cumparat vreun mileu de pus pe televizor sau vreo strachina ciobita (sau chiar rapirea din Serai versiunea originala !!) dar asa…plus preturi de lesinai, abia le-ai fi luat gratis oricum…in final am reusit sa gasesc ceva, ‘mana lui Fatima’, pentru pretul modic de 10 € tinicheaua. Am incercat s-o fac cadou la toti cunoscutii, nimeni n-o vrea.
Au fost totusi si parti bune, anume Riad-ul unde am stat.
Riad-ul e cand stai la gazde care au case tipic orientale. Intr-adevar foarte frumos, cu atat mai rafinat cu cat gazdele noastre erau arhitecti italieni si niste personaje demne de a fi intalnite in viata asta.
Aveau 8 camere fiecare cu un nume de piatra semi-pretioasa (Turquoise, Corail, Améthiste, etc.). Noi stateam in ‘Ambre’ (chihlimbar) si totul era decorat in tonuri de caramiziu, foarte frumos, un dus ca o baie turceasca, te puteai aseza, intinde, relaxant.
Aveau si-o bucatareasa excelenta astfel ca am mancat foarte bine specialitati marocane delicioase : tajine cu legume, cous-cous de la ei, etc. Fructe n-aveau ca nu rezista nimic la caldura aia (fara o umbra de vant !). Iar dulciurile sunt un fel de zahar in forme orientale, 800 de calorii doar privitul.
Si a mai fost totusi ceva care ne-a placut, Jardins Majorelle, in orasul nou, erau niste gradini exotice refacute de Yves-St Laurent, foarte oriental, cu cactusi de toate felurile si formele, palmieri enormi, si o ambianta de ‘1001 de nopti’. Foarte frumos si inedit.
Marrakesh-ul fost o experienta interesanta pe care nu doresc s-o reinoiesc. Banuiesc ca totul e chestiune de gust si –cu riscul de a parea pretentioasa sau snoaba- recunosc ca am tendinta sa prefer locurile cu istorie, cu bogatii naturale si civilizatie avansata.
Dar, vorba cliché-ului, frumusetea e in ochiul privitorului.
In curtea RIAD-ului
Jardins Majorelle
In inima Medinei. Seamana cu Piata Obor, nu?
Hipnotizatorul de cobre care ne vede tragand poza si urmeaza sa ne hartuiasca sa platim
Licuriciul in fata camerei noastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu