Pari(s)ul meu: Nuntasi aventurosi

Am fost la un mariage in week-end. Ce sa va spun? A fost folcloric.

Nunta era la Neron, un orasel nu departe de Chartres. La tara, la o ora de Paris, in regiunea campagnarde française. Mai pe romaneste.

Trebuia sa ne organizam cu hotel la fata locului pentru ca traditia la francezi e ca nunta se continua a doua zi cu un brunch. Ceea ce ar fi foarte placut daca nu ti-ar pica ochii-n gura de somn de la dezmatul din ziua precedenta.

Dar sa va povestesc aventurile. Totul veridic.

Sambata dimineata trebuia sa ne pregatim de plecare (in dezordine ce-aveam de facut fiecare : bagaje, vopsit unghii, smuls sprancene, ras barba, udat florile, cautat bigudiuri, enervat ca nu gasit bigudiuri, probat cu 20 de perechi de cercei si hotarat ca soarta e o curva, cautat haine pentru brunch, nici prea elegant dar nici prea simplu, explicat strutz ce inseamna casual chic, enervat ca nu inteles, dus gunoiul, scapat gunoiul din punga caci punga rupta, injurat de mama, pus doi castraveti pe ochi sa para relaxati, etc.)

Deci toate astea le aveam de facut pana in ora 15h ca la ora 16h incepea ceremonia laica a nuntii.

Ce ma anunta strutztul, trezit ca o floare la ora 11? Ca are de dat un curs de pian la ora 12h, curs pe care nu-l poate contramanda ca e vorba de o studenta, care in plus are examen, blablabla.

Bun, incerc sa ma pastrez zen, luam asadar tot calabalacul si mergem la casa parintilor lui deoarece cursul era in proximitate.

Intre timp imi fac unghiile, fara forfecuta ca nu ‘tin’ ei asa ceva in casa (unghiile se taie cu clestele la familia strutz, cum ii tai eu ghearele la pisica !)

Dupa o ora de asteptare, plus inca una de cacaiala si calcat de 5 ori intr-un loc, in fine plecam. Pe la 13h30 pana si-a cautat strutztul tot ce-avea nevoie pentru nunta. In masina am verificat daca avea tot (cunoscand acum marfa!). Desigur ii lipsea camasa, noroc ca era inainte de plecare si a putut sa o recupereze.

In fine, ajungem cu chiu cu vai la hotelul din Neron, era ceasul 15h15 deja, deci eram oficial in intarziere.

Am fugit la dus, mi-am pus si niste moate 10 minute (insa uitasem spuma, ce sa tina ? E ca si cand ai astepta de la un cui sa stea in perete dar tu n-ai ciocan !).

In timp ce ma imbracam, il aud pe strutz injurand.

« Ce e papusa mica si sexoasa ? » intreb. Ei bine, in graba plecarii luase niste pantofi de strada in loc de pantofi de nunta, incaltari uzate si vai de capul lor…

Par la suite, incearca sa ma convinga (abureasca) ca nu-s asa de rai, ca nu se vor vedea (da, sigur, ca mergem la nunta de orbi!!).

Ce mai, erau oribili pantofii, se vedea ca si-au trait din plin viata (care era acum terminata, moarta si-ngropata, in ciuda incercarilor strutztului de a-i resuscita!)…

"Dar totusi sunt pantofi Hermès" insista…"Da, erau Hermès…acum sunt pielea unui animal in descompunere"…si asa mai departe pe acceasi tema.

Cum crema de ghete n-aveam, si varfurile pantofilor erau julite, a dat cu scuipat. Nu va spun ce sclipeau pantofii dupa ! Mai ca ii scoteam din afaceri pe producatorii de crema de ghete ! Asta nisa : ‘Vindem scuipat de pantofi de firma ajunsi in mizerie’.

Pe langa asta, reusitul meu iubit luase o curea la repezeala, fara sa o probeze, insa cum s-a ingrasat in ultima vreme, ca deh, ii merge bine, cureaua nu-l mai cuprindea.
Fara curea, ce nevoie? Stau pantalonii oricum, ii tine burta.

Iar cravata avea o culoare si-o forma de parca ar fi lucrat in uzina pe post de « dom director ». In nici un caz cravata de nunta. Nu conteaza, noi sa fim sanatosi! (ca cu eleganta am rezolvat-o definitiv!)

Intre timp toata lumea era gata, desi in intarziere, ne pregatim in fine sa iesim pe usa.

Cum eu in maini aveam : poseta, aparatul foto, o sticla cu apa pt masina, plicul cu invitatia, cheia de la camera…mi-am deschis usa si n-am tinut-o, gandidu-ma naiv ca domnul strutz care se ducea numai pe el (si personalitatea sa efervescenta!), o va tine (pe ea usa). Ei bine nu. Nu numai ca nu s-a tinut nici pe sine nici usa, dar a avut grija sa-si introduca degetul mic in incheietura usii. Astfel ca aceasta s-a trantit din inertie strivindu-i degetul. Mi-am dat seama de asta din ‘Putaaaaaaainnnnn !’-ul care a urmat iesirii mele.

Desigur era din vina mea, degetul se inrosise, se umfla, strutztul injura, iar eu propteam peretele sa nu lesin de ras de ridicolul situatiei (in ciuda faptului ca riscam sa nu-mi mai vorbeasca toata seara…)

Coborim in fine la receptie, rochia mea avea eticheta netaiata, ca n-aveam cu ce-o taia, dai si cauta foarfeca, in fine gasesc, scap de eticheta, ne admira receptionista de cat suntem de 'bitiful', ne luam la revedere, ne uram toate cele bune in weekend si in viata, noi cu aer superior evident, ca doar eram atat de ‘bine’.

Nu fac doi pasi ca mi se rupe sandaua. Craaaaakk!

Sandale in ton cu rochia cumparate exprès pour l’occasion, insa e-adevarat din satin, in consecinta proaste, de unica folosinta.

Se rupsese fix bareta care tinea piciorul, deci n-aveam ce improviza ca nu ma puteam deplasa.

Pana sa ma apuce nervii cei mai negri, il aud pe strutz :

- ‘De unde provin aceste sandale ?’…

- Zic : ‘Din Romania…'

' 'Hm, nu ma mira ca s-au rupt…'

- Eu, agasata: 'Ei, vezi ca esti ignorant ? Puteau sa vina si de pe Marte, tot in China sunt facute !! Ca si pantofii tai Hermès, mama lor de sandale !!

Strutzul, impertinent: 'Da, poate, dar sandalele s-au rupt pentru ca au facut un pasage in Romania…'

Nevrand sa dau curs provocarii, mai ales ca era handicapat cu degetul si nu dau in handicapati, m-am intors in hotel s-o rog pe doamna receptionista sa-mi dea niste lipici sau o mitraliera . Ce avea si dumneaei pe sub tejghea.

N-avea nici una nici alta, dar mi-a dat adresa unui cizmar.

Asadar iata-ne cautand cizmar intr-un oras de provincie, pe care nu-l cunosteam, la ora 16h30 (ora ceremoniei)…
Noroc ca l-am gasit repede! E-adevarat, am stat un pic la coada pt ca desigur toti pantofii din orasul ala se stricasera in acelasi timp (se vorbisera !) dupa care doamna cizmarita a lipit sandaua (nu, nu cu scuipat ca asta rezervase pentru luciu).

Strutztul vroia o curea dar nu mai puteam gera si capriciile lui: ‘dar de ce e maro inchis si nu maro crème si de ce inchizatoarea e pe dreapta si nu oblic ?’. Fara curea. Si daca e posibil fara kazacioc, sa nu ne facem de cacat inca o data (si sa ne luam adio de la inca o pereche de pantaloni!)

Plecaseram in weekend cu o masina de-a tatalui strutztului, un BMW decapotabil. Asadar am zis sa decapotam ca tot era soare. Sa ne dam rotunzi.

Eram foarte smecheri, eu in ciorapi si cu sandalele in mana asteptand sa se usuce lipiciul, iar el cu pantofi de strada de cand era Hermès mai mic.

Alegerea muzicii in decapotabila e foarte importanta. Nu poti asculta Mozart. Pentru ca ai dezorienta lumea, unde-ati mai vazut manelist care citeste Kant ? (sau mai stii ?!)

Nu, in decapotabila esti ciumec, ai ochelari de soare musai (in primul rand ca sa nu-ti intre vreo musca-n ochi s-o dai in sant de decapotabila !), o tigare in coltu' gurii pentru fumatori (deci pt noi nu) si desigur muzica dezlantuita (ori hip-hop ori electro oricum ceva tare si stresant atat pentru pasageri cat mai ales pentru participantii la trafic!). Apoi dai usor din cap cu ochii mijiti si o privire vida care vrea sa zica ‘Ce zici ce smecher sunt ?’ (in cazul nostru ‘Ce zici ce smecher a fost tata lu’ strutztu sa se faca doctor in tara ipohondrilor, ai ?')

Cand am ajuns la nunta aveam niste freze de parca am fi scapat din bombardament. As fi putut la fel de bine sa-mi pun bigudiurile pe parul de pe picioare, ca tot atat de coafata as fi fost.

Dar nu conteaza, ne-am facut aparitia. Nu e invitat de la nunta sa nu ne fi remarcat (pe noi ca pe noi, dar frezele sigur le-a observat!!)

Nunta a fost frumoasa, iar ceremonia laica destul de boema. Nu ma prea omor eu dupa slujba ortodoxa (producatoare de varice !) dar macar exista un ritual.

In cazul ceremoniei laice e totul informal (dar cam prea): aici era oficiata de fratele mirelui, care avea 23 de ani si care ne-a spus vrute si nevrute la microfon. A confundat inclusiv ‘époux’ (sotii) cu ‘égouts’ (deseuri), spre amuzamentul tuturor (‘Les égouts doivent se respecter’- Trebuie respectate deseurile).

Unul din invitati, cam hipiot de fel (judecand mai ales dupa pletele rare si dupa faptul ca-si adusese cortul), ne-a cantat un cantecel in occitana (limba regionala in Franta). N-a inteles nimeni o vorba dar i-a fost oferita sansa hipiotului de a se ridiculiza in public (sansa mai cautata decat v-ati imagina !)

Altfel ne-am miscat fesele pe ritmuri exotice (la francezi se danseaza dupa ce ai terminat TOT de mancare, deci incepand de pe la 0h), si pe parcursul serii au fost cateva momente interactive foarte amuzante, gen raspunsurile mirilor la intrebarile invitatilor (‘Cine va fi parintele mai aspru intre voi doi?’- si fiecare raspundea ca celalalt), etc.

La un moment dat toata lumea a iesit si s-au aprins niste faclii catre cer, asta a fost foarte romantic, mai ales ca era un efect vizual de lumina care atinge luna.

Desigur una din faclii a nimerit intr-un copac de era sa incendiem padurea, si banuiesc ca ne-am fi distrat cu totii mult mai putin de la parnaie…

Bilantul insa e ca am petrecut un moment frumos si mai ales plin de aventuri ! Va pun ici cateva poz(n)e de la fata locului.