miercuri, 24 iunie 2015

Am fost la ski 3

Am fost la Ski. Stiu, suntem vara déjà…dar tot am fost, si era in aprilie, deci aproape vara.

M-am dus eu singurica asa, cu ghiozdanelul in spinare. Cu aceasi asociatie cu care m-am dat cu muntele asta vara.

La ski am cunoscut un grup de pustani englezi. 5 la numar si fiecare avea 25 de ani.

Ne-am imprietenit asa de la catarama ca m-am si dus sa-i vizitez la Londra in mai, si urmeaza sa vina si ei la mine in vara.

Deh, mirosul de clapari, frezele turtite si mucii curgatori apropie.



Englezii nu sunt ca francezii. Aceasta afirmatie are aceeasi valoare truistica ca « iarna nu-i ca vara ». Dar asa e, va garantez. In primul rand englezii sunt destinsi si nu se iau in serios. Si chiar au umor. Nu degeaba s-a auzit de « umorul englezesc » insa cuvintele « umor » si « frantuzesc » nu au stat inca in aceeasi fraza.

Pustii foarte seriosi, scoliti, politicosi, deloc vulgari, m-au facut sa ma simt ca una din grupul lor cam dupa prima jumatate de ora. Plus mi-au zis ca arat de 20 de ani, asa ca sunt sanse sa ramanem prieteni pe viata.

In sejurul asta au fost conditiile meteorologice cele mai aprige pe care l-am cunoscut vreodata la ski. Furtuni de zapada, ger de-ti ingheta mucu-n nas si nu puteai sa faci o biluta ca lumea, ceata de nu vedeai la un metru in fata ta, si ningea non-stop de ziceai c-o da gratis. Daca ignorai senzatia de cutite care-ti intra in creier, skiul chiar aducea a ski si nu a tortura agonizanta in care sperai sa scapi cu viata si cu fata nerupta in bucati de vant.

Astfel ca ne-am imbolnavit toti 6 cam din a doua zi de ski.

Asa ca unul dintre baieti, responsabil, s-a dus frumos la farmacie si a cumparat un sirop de tuse care continea codeina, care zice ca e varianta mai soft a heroinei. Adica el siropul nici gand sa vindece tusea dar te facea sa vezi viata mult mai frumoasa ! Si frigul mai caldut.

Asa ca am dat cu sirop la greu, ne-am facut rezerve, fiecare cu sticluta lui. Se pare chiar ca din aprilie pana acum a fost interzis in Franta, ca-l foloseau adolescentii dupa scoala si luau note mici din cauza ca-i calca autobuzul.

Acum, acest sirop a avut efecte diferite la fiecare in functie de personalitate.

De exemplu, unul din baieti, cel ordonat, contabil de altfel (ce poate poseda pe cineva sa devina contabil ? cat amor de cifre sa ai ?), sa-l numim « regulated fun », care tinea extrem de mult la ordine si curatenie, dupa sirop isi aranja hainele usor dezordonat, gen nu mai tinea cont de culori si punea rosul si negrul in aceeasi parte, STANGA ! Devenea rebel !

Un alt baiat din grup, Mike, pe care o sa-l numesc « Blue steel », era skiorul bun si cool, pe care ochelarii de soare nu-l faceau sa arate ca o musca vazuta la microscop, ca pe restul dintre noi. Genul caruia, cand oricui ii curg mucii, la el nu curg, ci stau politicos in nas ! O avea sinusurile in sens invers.

Ei bine in cazul lui siropul avea un efect bizar, in sensul ca tot ramanea stapan pe situatie in ciuda neuronilor care dansau polka.

Calm, controlat, politicos, cu o voce de hipnotizat serpii, omul era extrem de british pana si-n stilul de a skia, nu sarea un fulg mai departe de varful claparului lui (decat daca vroia EL !). Spre deosebire de un altul Charles, care cand snowboarda, aveai impresia ca cineva l-a platit sa aduca zapada din susul muntelui in josul muntelui.

Pe Charles il voi numi « Revelatia iernii », pentru ca el s-a imbolnavit primul si ne-a facut sa descoperim siropul de tuse, acesta gaselnita pe care ar trebui sa incep sa o deal-uim cat de curand pe piata neagra a drogurilor dure ! La el siropul a avut efectul de a-l face sa rada mai mult decat de obicei, ca si cand l-ar fi gadilat un batalion de pitici cu antene.

Englezilor, asa cum spune si stereotipul, le place berea frate. Adica cert n-au religie, dar cred cu sfintenie in BERE ! Berea trateaza orice rau in orice moment, dar imbunatateste si binele !! E panaceu pentru englezi. Am facut mai multe pauze de bere decat de pipi ! (ceea ce e ironic !)





Iain era cel impartit intre placerea alunecatului si teroarea caderii. De altfel acesta ar trebui sa fie numele lui de skior : « Stresul zapezii » J pentru ca cred ca adunat intr-o saptamana, l-am vazut mai mult incercand sa iasa DIN zapada decat skiind/mancand/jucand carti/band bere ( !).





Cel de-al cincilea din grup, Ray, era cald si saritor cum ii spune si numele.

Hotarît sa le ia banii la poker francezilor (Waterloo all over again !), sa castige blind-testurile (jocurile de ghicit cantece) si sa faca 185 de piste in 5 ore, pustiu' vroia cu orice pret sa ne invete jocuri de gandire si sa ne stimuleze intelectual, cand noi nu vroiam decat sa ne diluam si ultimul neuron cu siropul de tuse.

Printre draciile pe care le-am facut cu baetii, ca la 12 ani asa, a fost sa luam o scurtatura intr-o zi, un derdelus cu zapada dar sub care era iarba si pietre cu noroi, asa ca ne-am zgariat cu totii skiurile si ne-am rupt pantalonii in fund, rand pe rand.

Ati observat ca, cu cat inaintam in varsta, cu atat apreciem mai tare tampeniile pe care le faceam intre 6 si 13 ani si ni se pare ca nu le-am apreciat la timp la adevarata lor valoare ?

De panatlonii inoroiati, cel mai suparat a fost « regulated fun » pentru ca nu stia o metoda regulamentara prin care-si putea spala nadragii de ski cu alte lucruri, fara a murdari in masina de spalat si celelealte lucruri ! (simple logics !)

Ca sa inchei, skiul e foarte misto, varianta in aer a muzicii clasice decat ca cu putoare.

E o experienta sa schiezi cu oameni tineri si normali, si mai ales cu baieti, pentru ca nu fac fite. Nu exista faze de cuplu de genul « Iubii, am oboooosiiit, tot grupul se opreste sa-mi pudrez nasul ». Cu baietii e foarte simplu, ador ca putem sta si ore fara vorba, pur si simplu e o sticla de ceva si te uiti in gol si nu spune nimeni nimic. Asta e fericirea.

Sau o fi fost de la siropul de tuse…



Daca va era dor de aventurile trecute de la ski, poftiti:

http://parisulmeu.com/2013/01/am-fost-la-ski/

http://parisulmeu.com/2012/03/am-fost-la-ski-2/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu