Astazi Croatia.
E o destinatie de vacanta minunata, un vis, niste peisaje cum numai citisem ca exista. Hotelul si transportul insa sunt destul de scumpe, ceea ce intr-un fel e bine pentru ca pe insule nu sunt multi turisti, in unele momente chiar ai plaja pentru tine singur.
Se mananca bine pentru extrem de ieftin, si majoritatea activitatilor sunt la fel de accesibile (excursii, canoë-kayak, aqua-gym, etc.)
Dubrovnik e un oras de poveste, un oras-cetate pe malul Marii Adriatice. Vegetatia e usor salbatica, printre palmieri se amesteca tot felul de copaci si brazi si alti arbusti cum rar am vazut prin Europa.
Oamenii sunt destul de serviabili pentru Europa de Est si vorbesc toti engleza. Femeile foarte frumoase si,- raritate!-, nu sunt obeze.
Noi am stat pe o insula (Kolocep) pe care se ajungea doar cu ferry-ul. Nu erau masini pe insula ceea ce facea ca era extrem de liniste si pace. Am fi putut sa ne facem si prieteni, insa nu corespondeam nici unei categorii: ori erau pensionari ori familii cu copii .
Nici n-au inteles probabil ce dreacu cauta un cuplu de doi in vacanta pe o insula ? Ca astia de obicei pleaca in Seychelles, Insulele Mauritius, nu asa aproape, ce-s prosti sa nu dea cel putin 3000 de coco dintr-o suflare si sa rateze 18 ore de avion?! Ei bine nici noi n-am fost ‘prosti’ pentru ca ne-am descurcat sa ajungem in Croatia in 22 de ore.
Ati putea crede ca e dificil, dar nu. La dus ne-am sculat de la 5, aveam avion la 7, cu escala la Zagreb, 4 ore acolo, am ajuns in fine la Dubrovnik la ora 17h. Dupa care am asteptat ferry-ul care era o data la 4 ore deci urmatorul era la ora 20h ceea ce a facut ca am ajuns pe insula la 20h45. Dupa ce luaseram in prealabil cam toate mijloacele de transport posibile: taxi, doua avioane, un bus, un vapor, basca picioarele. Numai teleportarea n-am bifat-o in ziua aia.
La intoarcere am fost mai ‘destepti’ !! Avionul era la 7 dimineata si primul ferry pleca de pe insula la 6h45, prea tarziu sa prindem avionul.
Asa ca, baieti descurcareti, am luat ultimul vapor de cu o zi inainte.
Strutztul a cinat ca un rege pe bancuta la gara rutiera unde asteptam busul pt aeroport, a dat cu acidul de apa minerala pe duduia foarte dichisita care avusese proasta idee sa se aseze langa el (francez stilat, tras prin inel, si-o fi zis, nu ca brutele alea de croati !)
Insa strutztul a scos o bagheta si niste jambon ambalat si le-a asezat tacticos pe valiza pe care o intinsese lata la el intre picioare. Duduia de langa (uda dupa episodul cu apa minerala) si-a dat ochii peste cap atat de mult incat cand in fine am plecat nu i se mai vedea decat albul de pe sub pleoape…
Si am ajuns la aeroport pe la 10 seara cu o zi inaintea zborului. In mode homeless am cautat noi un culcus confortabil in incinta aerogarii insa dificil. Plus ca pe mine ma jena aerul conditionat si pe strutzul panoul cu plecarile care facea un ‘buzzzzzz’ continuu. Din momentul in care mi-a spus despre buzzz l-am auzit desigur si eu si numai asta am auzit apoi…asa de rau ca facea voci buzul si tot felul de fraze macabre : ‘buz-o-sa-va-zapacesc-de-creieri-hi-hi-hi-buz-buz-buuuuuzzzzzzzzzz’.
Asa ca ne-am mutat afara, era o terasa cu mese inalte de bere, si ne-am lungit fiecare pe cate o masa. Era si frig, urlau si unii in noapte (ca noaptea se urla, fie ca esti lup sau iubitor de alcool), m-as fi lipit de strutz dar erau mesele prea subtiri (loc de doua beri deh...).
Noroc ca a trecut destul de repede si pe la 5 dimineata (si imputiti de ameteam si pestii morti!), ne-am indreptat in fine spre check-in. Inca o escala de 4 ore la Zagreb, plus o ora au intarziat bagajele la intoarcere (ca in luna august francezul se odihneste pentru grevele din septembrie) si pe la 17h eram in fine acasa. 22 de ore top-crono, Jules Verne in timpul asta facea inconjurul pamantului, scria un roman si tragea si-un partz compus in timpul asta !
Altfel pe insula in vacanta a fost foarte frumos, dimineata aveam bufet suedez à volonté. Cred ca concepul asta cu mancatul ‘cat poti’ are un efect psihologic asupra creierului uman. Ni s-o trage de la frica de lipsa, nu stiu, dar se face un de-click in creier cand auzi ca poti avea ceva oricit. Oricat adica cat ? Pai…cam pana ti se face rau si trebuie sa te tragi pe maini, aia inseamna ca ai atins limita volontéului.
Era bataie la bufet. Atlfel toata lumea classe, imbracati bine, noooa. Ei bine cand vedeam mesele alea pline de mancare parca dadea strechea-n noi.
Intr-o dimineata cu strutztul m-am simtit ca la un concurs. Ne-am luat cafea, fructe, plus un platouas cu prajiturele, le-am depus pe masa, dupa care aproape din fuga ne-am intors repede sa mai luam (daca nu mai au ?!?!). Eu credeam ca doar romanii sunt obsedati asa dar deloc ! Sa fi vazut nemtii ce basculau ! Ziceai ca scapa pe undeva ! Oua, carnati, prajituri, suc, mai aveau un pic si puneau chelnerii seringi pe bufet sa-ti bagi mai repede intravenos !
Astfel ca dupa micul-dejun trebuia sa ne rostogolim pana in camera si vreo doua ore eram ca serpii care digera. Ne-am botezat burtile ‘bidonele’ dupa vacanta asta. Ne era destul de greu sa si inotam ca tragea burta in jos ca toporul.
Noroc ca faceam plimbari pe insula si am facut oricum si sport, aveam o minge, palete de bedminton, plus am incercat sa ne lipim de niste copii la castele de nisipi sa facem concurs dar am renuntat repede ca ne-au batut aia de ne-au rupt (insa erau bine echipati, cu galeti si lopeti cine dreacu nu construieste bine ?!…)
Intr-o zi am facut si insolatie (tot la capitolul ‘activitati sportive’…). Insolatia e de bine : e semn ca am profitat la maximum de vacanta !
Din pacate seara a trebuit sa stau in pat iar strutztul a cautat pe net sa vada daca n-am ‘brain damage’. Cum din simptomele mele cotidiene de cand ma stie el reiesea ca as avea, a concluzionat ca eram asa dinainte de insolatie si s-a dus sa-si ia o bere. Iar eu am suferit toata seara ca nu puteam sa mananc, si era bufet à volonté!...
In rest, ca turistii tipici : ne-am luat suveniruri (alcool si prajituri sa intretinem bidonelele), si ne-am pozat fata/profil cu toate monumentele despre care nu stiam absolut nimic, sa vada si urmasii nostri (si dusmanii mai ales, vorba manelei !) cat suntem de cultivati si reusiti. Si cu asta, that’s all folks !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu