Transportul la Paris

N-am vorbit taman despre aceasta mare problema care este transportul la Paris.

In orasul luminilor, ai mai multe posibilitati: metrou, masina, scooter/motocicleta sau bicicleta. In functie de cat de mult tii la viata.

Metroul : o placere ! Inainte sa incep sa-l desfiintez cu criticile, trebuie sa va spun ca este foarte bine gandit si trebuie chiar sa fii bou gramada ca sa nu te descurci in metroul parizian, liniile sunt marcate pe culori si cifre. N-ai cum sa te pierzi. In schimb in ceea ce priveste confortulu, ehh, asta e alta mancare de peste.

Daca ai un patron rautacios care tine cu orice pret sa fii la servici inainte de ora 11h (niste scarbe sefii astia !), esti in belea. Metroul e nu plin, pur si simplu debordeaza. Ca sa dai jos sardinele din el ar trebui inclinat pe-o parte si zdruncinat bine, oamenii aia ar trebui varsati cateva secunde bune, atata sunt de lipiti unii de altii. Desigur nu e loc de carucioare, oameni in baston sau grasi. Si plinut daca esti n-ai loc.

Trebuie de asemenea sa nu fii claustrofob, aerul se face rar intre statii. As sugera RATP-ului o canistra cu oxigen, n-ar omori pe nimeni, ar putea s-o puna in locul stingatoarelor de incendii, ar fi cu mult mai practic.

Victoria de a lua metroul e un fel de selectie a speciilor, doar cei in forma reusesc sa isi faca loc si sa ajunga la timp la servici. Déjà cand reusesti sa intri si ii vezi pe cei ramasi afara jinduind dupa locul tau, ai un sentiment de satisfactie si implinire care te umplu pur si simplu. Ai chef ca din pozitia ta, fata strivita de geam si-un cot ascutit in coasta sa strigi celor de-afara : « Am reusit prostule ! Grasule ! Este ca-ti pare rau acum c-ai inghitit berea aia de-aseara ? Ca ma fortam si-ti faceam loc un centimetru daca n-aveai asa burtihan!»…

Radem radem dar cred ca pentru celibatarii inveterati metroul dimineata e o sansa. Poate reprezenta un contact fizic asigurat pe zi. Adica daca stii ca nu te pipaie nimeni, nu te strange nimeni si nu te certi cu nimeni (cuplul clasic !)…iei metroul si in cateva minute ai toate astea asigurate ! Si te costa si mai ieftin decat un iubit ! (in bani vreau sa zic, in nervi esti tot pe-acolo...)

Ai desigur optiunea transportului  in masina. Insa si asta e un fel de parcursul combatantului pentru ca parcarea in Paris e o aventura.

Cele mai multe spatii sunt pentru handicapati, ai crede ca jumate de oras e locuit de handicapati !  Desigur ele sunt goale dar nu le poti ocupa pentru ca-ti pierzi masina (sau platesti o amenda cat costul masinii !).

In Paris aproape iti doresti sa fii handicapat atat de tare nazuiesti dupa locurile alea !

Alte spatii libere sunt cele pentru « livraison », ai impresia ca se livreaza zi-lumina in orasul asta. Daca te parchezi pe locurile astea INTR-O DUMINICA (cand nu se livreaza absolut nimic, totul e inchis, mort si ingropat), inseamna ca tineai musai sa-ti salte automobilul si sa petreci o dupa-amiaza amuzanta la depozitul de masini.

Deci daca locurile de handicapti sau de livrare nu se potrivesc cu lipsa ta de nevoie de adrenalina, ai varianta parkingului. Pentru nici 7 €/ora ai parte de o ambianta deosebita, in parking te simt ca un burghez : e muzica clasica de ambianta, lumina fumurie romantica, lifturi…desigur se aud urlete din cand in cand dar asta nu strica farmecul  parkingului: sunt doar oamenii plecand care au vazut chitanta-surpriza cu pretul serii.

Scooterul si motocicletele sunt alta optiune, le numim « flagelul orasului ». Cei pe doua roti sunt un fel de rebeli, te sfideaza ca si cand n-ar fi decat ei in trafic, se baga, taie curbele, ei nu au invatat acelasi cod ca muritorii de rand. Deviza lor este « ajungem primii chit ca ne luam un sac de injuraturi si eventual dam ortu’ ». De altfel pe asta ma si bazez, cum ploua mult la Paris si curbe multe…faceti voi socoteala !

Bicicleta e ultima varianta de transport, trebuie sa-ti iei casca insa. In felul asta cand iti desprind cadavrul de pe parapet creierul e mai usor de recuperat din casca si nu insirat pe trotuar, pe drum si vitrinele proaspat curatate, etc .

Insa in scurtul timp pe care-l ai inainte de a crapa, e foarte frumos : simtit vantul in plete, mucii pe fata, etc. Te simti viu, ce sa mai !

Cea mai buna varianta ramane mersul la picior dar trebuie sa fii aproape de destinatie si sa n-ai negi in talpa ca mine. Altfel poate fi challenging.

Parisul e un oras minunat insa nu trebuie sa ai nevoie sa te transporti. Recomand uitatul la vederi de la voi de-acasa. Si-asa e suficienta lume in transporturi !