Traditia. Pastele la noi si la ei.

A mai trecut un Paste.

Cu ‘traditii’.

Fiind romano-franceza am devenit automat si catolica si ortodoxa in ciuda faptului ca nu cred in Dumnezeu.

Dar respect ambele religii si prefer sa iau ce-i mai bun din fiecare.

Pastele Catolic a fost cu o saptamana inaintea celui ortodox si cu aceasta ocazie am fost cu familia strutztului la ski. Din nou. Eu asteptam sa vad traditii catolice, noutati, chestii, socoteli, nimic.

I-am intrebat cum e la ei de Paste si mi-au spus ca se cauta oua de ciocolata in gradina. Se cheama Chasse aux oeufs (vanatoarea de oua). Parintii le arunca pentru copii, care adora aceasta traditie, insa adesea acestia nu prea gasesc ouale si le descopera cativa ani mai tarziu facute pâzderii in pâmant.

Eu m-am uitat condescendent la ei spunandu-mi ca-s niste prosti prozaici si profani care n-au inteles nimic din sarbatoarea invierii Domnului. Ba chiar i-am si spus strutztului ca mai mare rusinea, adica Isus s-a rastignit, a murit, a dat ditamai lespezile la o parte…si noi ne ducem la ski ?!...iar el mi-a raspuns : ‘Pai tocmai, ne sacrificam ca e frig…daca eram niste profani prozaici ne duceam la mare !’…e si-asta o explicatie…

Plina asadar de obida si alte asemenea sentimente 'inaltatoare' am venit la noi in tarisoara sa sarbatorim ‘cum se cuvine’ Pastele.

Mai intai maman s-a apucat de gatit ‘sa miroase draga si la noi de sarbatoare’…Si a mirosit. A mirosit a cozonaci si ceapa de drob pana la coltul strazii, doua zile dupa ce au iesit din cuptor. Noaptea dinainte de inviere am facut un vis in care integram ceapa in actiunea din vis, asa de rau mi s-a imprimat mirosul ala in nari si-n parul din nas (de-as fi putut numai sa-l rad !!)

Sambata am colorat oua. Aveam o super vopsea ‘marmorata’. Au iesit ouale de parca le dadusem cu oja…am zis ca la anul incercam french...

Dupa ce sambata toata ziua ne-am facut planul de cum vom merge la Biserica ‘ca asa se face si oricum vine si Marcel Iures la noi la Biserica langa Matasari’ (de parca ar invia Iures !!) nu ne-am mai dus. Ploua. Si ne pusesem si parul pe moate si umezeala il pleosteste si oricum ne-ar fi ‘tras’ la urechi.

 Basca ca n-aveam nici candela ‘agreata’ (ca Biserica Ortodoxa e in business acum, nu se poate intra fara candela agreata produsa de ea…)

Asa ca ne-am uitat la un film cu batai si ne-am culcat.

Eu n-am primit nici un sms ca sunt salbatica si n-am nici gsm romanesc. Insa mamei i-a tiuit telefonul de la 12 noaptea intr-una, ca la Revelion. Mai ca eram geloasa, eu nu primesc atatea sms-uri tot anul ! Dar se pare ca in Ro e mare scarba cu sms-urile ca-s cu 'Fie ca lumina sfanta sa va intre in ochi' si alte urari lipsite de substanta. La Francia subtanta e in factura de la mobil asa ca nu vezi sms-uri ioc.

In fine ziua mult asteptata de Pasti.

De dimineata au inceput pregatirile ca aveam oaspeti. In ambianta 'armonioasa' de Sarbatoare am reusit sa-mi iau cateva insulte de la maman pentru ca ‘servetele-astea-s puse ala-n-dala…ce dreacu va-nvata ma acolo la Parisu’ala ?!’…apoi nu era suficienta Cola (‘Apa nu puteai sa bei ca stiai ca vin oamenii’aia !! Tststststs’)…iar fata de masa era pusa la un milimetru mai lunga intr-o parte fata de cealalta (si oaspetii veneau cu centimetrul la centura…)

Cu nervii intinsi la maxim i-am primit pe stimabilii oaspeti…si ne-am pus pe sarbatorit traditia intr-un spirit profund romanesc (traditional desigur!!).

Sa va spun ce-am servit. La entrée : drob, oua, rulada de cascaval, ciuperci in otet, somon fumé, branza, rosii, castraveti, ridichi, un paté frantuzesc ‘prea sarat’ insa care s-a mancat de era lins castronelul (cred ca s-a mancat singur, nu s-a mai suportat asa sarat !!).

La felul principal : fripturi de diverse feluri plus piuré plus salata. Plus vin rosu facut 'spritz' (la partea astea de fiecare data imi vine sa urlu 'blasfemie!!')

Dupa care branza frantuzesca.

Dupa care desertul ‘lejer’ : pasca, cozonac, prajituri.

Dupa care fructe (din care –culmea !!- s-a mancat !!)

Dupa care cate ceva de ‘rontait’ (sa nu cumva sa se-anemieze careva): alune, fistic, lejer.

Dupa care cafele.

La final, mama, gazda de treaba, a oferit pe o tavita de argint cate un triferment si un carbune ca ‘n-are ce sa va faca rau’…

Pe seara (cand oaspetii erau prelungiti care pe canapea care pe fotel care cu capul in WC),  de-afara se auzeau sirene de masini ale salvarii iar la televizor ne dadea bilantul toxiinfectiilor alimentare din acest an. Si acestea traditionale, ca totul la romani.

Acuma spuneti voi, asta e popor sanatos la cap ?...

I-am povestit strutztului despre cum e la noi si a avut doua replici pertinente. La dialogul ‘Cristos a Inviat- Adevarat a Inviat’ mi-a spus : ‘Si nu zice un al treilea Mersi Captain Obvious ?!!’…
Iar la felul in care aruncam mancare in noi ca in pubele m-a intrebat de ce-am mancat ATAT, ce, m-a obligat?! Pai da m-a obligat, daca le-aveam in fata ! 

Si asta e valabil pentru toti romanii pe care-i stiu. Domne la noi daca ti- pune sub nas o mananci, orice-ar fi, si-un rahat, asa e regula! Asa- traditia!!

Ei bine, francezii nu. Chiar daca au in fata alimente nu se imbolnavesc mancand.

Aia o fi diferenta fundamentala si ‘rafinamentul’ in ceea ce priveste bucataria fiecarei tari.

Cred ca cea mai potrivita urare de aceasta sarbatoare ar fi : ‘Pofta buna ! Am triferment in geanta ! Aia o sa-l invete minte pe ficat si pe tot porcul/ mielul din el sa nu mai faca figuri!! ’