Aventuri in vizita

Trebuie sa va povestesc cele mai recente ispravi ale iubitului meu, domnul strutz.

Probabil v-ati dat seama de-acum ca in ciuda numeroaselor lui calitati, e un ametit care daca n-ar avea capul atasat de gat sigur si l-ar fi pierdut/uitat/ratacit de mult. Dar de-aia-l iubim !

Asadar weekend-ul trecut eram invitati de niste prieteni la casa lor de la tara.

 Inainte de plecare strutztul se  ducea sa joace tenis cu gazda si urma apoi sa plecam cu totii.

Pana sa se duca la ‘joaca’ si-a facut bagajul : a aruncat cateva tzoale intr-o sacosa de plastic. Vazandu-l ca pune camasi scrobite si butoni de manseta  m-am cam mirat, ca doar urma sa cinam la tara si eventual sa ne inmuiem putin in spa. Dar nu, mi-a replicat strutztul,  il faut être chic peu importe les conditions ! 

Bine…ce stiu eu, biata romanca din Pantelimon aterizata din greseala pe malurile Senei ? L-am lasat. Mi-am luat si eu cateva lucruri in graba (de cand fac aller-retoururi dese Paris-Bucuresti bagajele mi le fac cu cateva minute inainte de orice plecare, fie ea si de 2000 de km distanta )

In fine…a luat strutztul bocceluta cu lucrurile si ne-am dat intalnire dupa jocul lui de tenis sa plecam direct cu prietenii.

Zis si facut. Ajungem la casa de la tara, gazdele ne conduc la camera noastra, superba, cu vedere la padure, pat cu baldachin, rasfat ce mai ! Apoi parintii amicilor nostri ne invita la masa. Doamna gateste exemplar, la grande cuisine française ! De un rafinament cum rar mi-a fost dat sa gust la cineva cunoscut care nu e restaurant cu stele Michelin!

Eu m-am pregatit modest de cina (schimbat bluza de bumbac cu alta bluza de bumbac), cand deodata  il vad pe strutz invartindu-se pe loc si scarpinandu-se in cap (de obicei asta e semn ca urmeaza un sfert de ora in care ma voi tavali pe jos de ras).

Il intreb ce e. Imi spune ca nimic. Indiciu ca sfertul de ora urma sa se prelungeasca cu inca vreo 10 minute de hohote.

Ce se intamplase ? Lunaticul meu iubit isi luase numai partea de sus a costumatiilor . N-avea nici pantaloni nici pantofi (ca venise imbracat de la tenis, in pantalon de trening si adidasi). Asadar nu se putea face classe (ci cel mult manelist !)

Cu chiu cu vai a gasit niste izmene de-ale domnului  si niste cipici de-ai fiului (Slava Domnului a zis pas colantilor de slabit ai doamnei !), insa altfel in sus chic, cu camasa scrobita si butoni de manseta !!

Ati putea crede ca weekendul se putea termina aici in ceea ce priveste gogomaniile jumatatii mele.

Ei bine nu !

Duminica ne-am balacit in spa. Camera noastra era langa piscina, deci lumea trecea automat prin odaie sa se schimbe.

Am dejunat apoi rapid si cand sa plecam, strutztul, baiat responsabil, imi spune ca sa nu ma deranjez, trece el prin camera sa recupereze lucrurile noastre. Eu, naiva, sunt de acord.

Bun, ajungem acasa, ma uit in sacosa cu boarfe, cand, ce sa vezi ? Strutztul recuperase intr-adevar lucrurile din camera, dar TOATE ! Adica si ce-si lasasera gazdele (4 oameni) in trecere : chiloti, costume de baie, blugi, prosoape, tot ce-a gasit in camera aia mai putin mobilierul.

Eu am panicat direct gandidu-ma ca-si vor spune oamenii ca ‘românca’ a poftit la chilotii lor !

I-am sunat apoi, ne-am scuzat, dar cred ca data viitoare nu vor mai scoate argintaria pentru noi!

Cat despre iubitul meu, in fiecare zi isi uita telefonul mobil acasa. Ieri nu l-a uitat acasa. L-a luat, dar l-a uitat la servici (m-am gandit la un sistem prin care sa i-l atarn de gat cumva).

Si cum se incalta de dimineata mi-a spus niste vorbe care m-au facut sa realizez ca e intr-adevar unic si de neinlocuit. A zis : ‘Partea buna cu uitatul telefonului la servici e ca n-am cum sa-l uit acasa !’…