sâmbătă, 3 iunie 2017

Sporturi nautice in Bretania

Am fost la sporturi nautice.

M-am gandit ca doar skiul nu e o probabilitate destul de mare de a-mi rupe gatul si ca cu siguranta exista activitati mai practice de a incerca sa crapi cu succes.

Asa ca m-am dus in Bretania. In zona Finistère Sud mai exact, langa Concarneau. Pentru obsedatii de geografie. Na, sa plasez povestea ca asa ne-a invatat la scriitura lirica.

Bine si frumos atata ca condusul pana acolo a luat 9 ore jumate. Am avut timp sa creez anticipare si preludiu pentru sporturile astea nautice. Sa le si urasc inainte de a incepe.

Am luat niste oameni cu mine in masina ca m-am frantuzit si ma gandesc la optimizarea costurilor.
Pasagerii respectivi au incercat sa transforme masina in valea plangerii, hashtag #viatadecacat ar fi putut sa se cheme voyage-ul. Sau competitia loserilor, sau turul Frantei cand societatea ti-a intors spatele, n-ai prieteni si nimanui nu-i pasa de existenta ta. Decat eventual psihologului dar pentru ca ia bani. 

Unul era somer si il parasise nevasta, unul era ghitarist boem si neiubit de gagica si parasise Toulouse-ul pentru Paris ca sa o faca pe EA doar EA sa il iubeasac prin absenta, si mai rau decat strategia asta complet inutila si irelevanta, acum lucra in recrutare la Paris (adica ok nu esti iubit dar fucking recrutare !), iar ultima era sculptor in marmura (numai la Paris poti intalni astfel de personaje !) si locuia pe un platou muntos in Vosges intr-o cabana de lemn, unde lucra la un proiect pentru o catedrala dar statea acolo singura toata ziua si conchisese ca de fapt i se rupe de muza mamii ma-sii care se coboara intra-deadevar in platou dar te simti destul de singur doar tu cu ea.

Cat despre mine…ce sa zic, alerg de nebuna in jurul Frantei dupa sporturi nautice la 34 de ani cand ar trebui sa ma ocup de barbat si/sau copii.

I-am depus pe pasageri dupa muuuulte ore, zacut in sucurile proprii si mirosit vecinii de traseu...si sosea care zbura, a fost un miracol la final ca n-am intrat intr-un pom.

Ajung la clubul asta cu sporturile nautice, care de altfel e si pentru celibatari, macar aliezi utilul cu…utilul, era 3 jumate dimineata. Intuneric bezna iar eu proaspata ca Pamela Anderson asteptand rasaritul.

Organizatorii imi lasasera un plic pe usa la informatii, cu codul de la camera. Am apucat sa vad codul de la camera dar apoi telefonul a murit. Ca asa e in viata. Cand zici ca nu e chiar asa de cacat viata ta, ti se demonstreaza ca ba da.
Am orbecait prin intuneric, nici la masina nu mai stiam sa ma intorc, am intrat peste un domn intr-o camera, care a urlat de era sa-mi pice sacosa cu chilotii si periuta de dinti si aia mai lipsea sa nu ma pot spala nici pe dinti ! (cu chilotii ma descurcam)
 Ma si gandeam ca daca eram in America m-ar fi impuscat dracu, muream la sporturi nautice fara sa fii vazut marea, mai mare rusinea.

In fine am gasit camera cu chiu cu vai, mai erau doua fete in camera (ca deh, viata de boem !) si cand am aprins becul la 3h30 dimineata, n-as putea spune ca au fost extrem de ospitaliere. Adica dragute ca in proverbul despre ospitalitatea franceza, de altfel ea ospitalitate inexistenta in nici un proverb. Serios, stie cineva vreun proverb despre ospitalitatea franceza?
Au mormait ceva despre mama mea (de unde or fi stiut-o ?), despre dusul  undeva…(dar eu abia venisem, unde sa ma mai duc ?!)

A doua zi dimineata, pac pac la rendez-vous cu monitorul (imbracata in haine de pe drum ca nu apucasem sa ma dusez nici sa ma schimb, era tot calabalacul in masina inca), sa ne explice cu sporturile nautice. 
In program, prima zi, wind surf (sau planche à voile in franceza). In grupul meu, toate cazurile sociale. 
In grupul cu surf (la care vroiam initial sa fiu dar nu mai prinsesem loc !) toti tipii draguti, inalti si muschiulosi. Iar proful de la surf…o combinatie intre Brad Pitt, Thor si ceva zeul abdominalilor.

Ni l-a prezentat si pe proful nostru, un domn de 61 de ani care parea sa fi fumat toata mocheta si zona arabila din Paris si Finisterul de Sud.

Am tzasnit ca Firea cand se vorbeste despre oaie, m-am dus la proful de surf, i-am zis ca am bani, il pot mitui, ma sacrific sa-i arat si-o tzatza sau si mai multe daca vrea, doar sa ma ia in grupul de surf. 
Nu se poate ca nu e loc in dubita ca merg ei la un loc la ocean si trebuie domnule sa ai loc in dubita. La cum arata (el, nu dubita) as fi alergat pe langa masina si as fi ajuns si mai repede ! N-a vrut si pace asa ca am ramas cu proful nostru, YouYou ii zicea. Care nu punea litera « l » la nici un cuvant. De exemplu : « à table ! » zicea «  a tab ‘ », sau « vénérable », face « vénérab' », asa vorbea si bunica strutzului, asa vorbesc oamenii simpli in Franta, e foarte amuzant. Dar trebuie sa ramai vigilent mai ales in caz de inec.

Buuun, hai la wind surf acuma daca nu e alta posibilitate…sa va spun despre acest sport maginific. 
Pe scurt: e de carat tatica. 

Practic sportul nu e ce vedeti voi cu unii care sunt pe o placa si cu voalul ala ridicat si mama ce senzatie de libertate, wow ce ne distram si cum infruntam noi ca niste adevarati viteji vantul si il doborim. 
Nu, deci ne-am chinuit sa carem tot echipamentul ala, trebuie doi oameni puternici sa care doar placa de la locul ei, pe malul marii. Daca mai arde si nisipul sau sunt pietricele distractia e maxima! 
Apoi te chinui sa instalezi voalul pe placa, sa il ridici FARA sa cada peste tine PE USCAT (ca vor fi déjà sanse destule sa cada peste tine in apa, stai fara grija !), sa te urci apoi pe placa aia fara sa cada la 10 cm de uscat sa fii de rasul curcilor…

In fine, mi-a venit si mie randul sa ma dau pe smecheria asta, as fi zis ca nu mai vreau dar se chinuisera oamenii sa il aduca de la locul unde le tinea la malul marii ca sa ma distrez eu…asa ca acum trebuia sa ma distrez vreau-nu vreau…m-am urcat asadar circumspecta pe smecheria asta si nu ma gandeam decat sa nu cada pe mine sa ma striveasca (gen "la dracu cu peisajul, cu vantul, cu marea, da frumos whatever, sa nu cada asta pe mineeee!"), asa ca m-a purtat vantul cum a vrut (am fost "its bitch"), pana am ajuns pe malul celalalt intr-un papuris…nu radeti, nu oricine are sansa de a se esua intr-un papuris breton!

Si am inceput sa urlu dupa monitor sa imi spune ce dracu sa fac, ce caut eu in papuris cand eu vroiam pe apa…

Am asteptat ceva, ca o tuta nemiscata pe placa aia, cu unii care se uitat dubios la mine sa inteleaga ce vreau sa fac ("nimic, pozez, vedeti ce bine arat pe placa asta nemiscata, oricine stie sa alunece condus de vant, dar sa stai nemiscat in papuris pe wind surf, eee, aia doar UNII stiu si pot! Fraierilor cocliti, mai bine faceti ce stiti, mai serviti o gogoasa si nu va mai uitati incoace")

Intr-un final a venit Youyou cu o barca cu motor, nici nu stiu de unde a scos-o, m-a agatat de ea, m-a tras afara din papuris si a zis sa fiu cuminte, sa intorc voalul daca e vant, sa apuc de « sternul curcanului », asa se cheama o bucata din mecanismul ala pe care tre sa o actionezi ca sa intorci. Iti dai seama ce incurajator, sansa ta sa supravietuiesti e sa apuci sternul unui curcan. In Bretania.
O complicaciune fara seaman ca sa poti apoi sa te lauzi la prieteni ca faci « wind surf mai draga ».

Mi-a fulgerat la un moment dat ideea sa il dau dracu de vant si ma bag in apa si sa imping la placa dar era rece rau apa. In final am decis sa astept pana ma duce vantul 
inapoi pe malul bun.

O data ajunsa, s-a intamplat o chestie extrem de jenanta. Dupa ce am parcat gigantul (am pus si nisip pe placa sa fiu sigura ca nu scapa inapoi in mare si trebuie sa ma intorc dupa ea), am facut pipi in combinatia “anti-umezeala” gandindu-ma ca e ca un costum de baie mai gros, ei bine nu prea…a trebuit apoi sa o dau jos, sa frec costumul cu apa marii, sa ma prefac ca imi era ATAT de cald (erau vreo 15° afara) ca nu mai suport costumul si vreau sa inot libera in mare…of, am noroc ca sunt romanca intre francezi ca pot oricand spune ca e o traditie romaneasca neinteleasa de straini ("facutul de pipi pe tine nagandindu-te ca e etans echipamentul, asta insemand ca daca nu intra lichid, nici nu poate iesiiiii!!")

                                                              Windsurf

In fine, dupa toata aceasta aventua, am carat inapoi echipamentul, ne-am intors la campus acolo, si era « soirée animations ». Adica cam ca balciurile din comunele oltenesti in anii 90.

Ne-am jucat mima. As spune ca intr-un mod extrem de patetic, a fost amuzant. Problema e ca in haine decontractate si fara machiaj si in papuci, e destul de greu sa fii seducator. Contezi pe personalitate cat poti...dar mai mult pe alcool, dar astia n-aveau decat bere, cate bere poti sa bei sa il vezi pe unul sexy in slapi?

Exagerez, poti fi seducator, dar mai anii 60 asa, tre sa contezi foarte mult pe droguri. Glumesc, drogul acolo e sportul, e pentru maniaci ca mine.

Asadar dintre toti tipii singuri care ar fi putut sa ma curteze, nu ma placea decat unul, chel…nu ca as avea ceva impotriva cheliei, doar eu insami pierd parul. Dar asta era chel dinala care se agata de 3 fire si le intinde ca sa « nu se vada »…SE VEDE !!! I-am si spus de altfel ca ar fi mai bine sa se rada, s-ar simti eliberat.

Si avea saracul la el, apa, sapca, crema cu protectie 100, geaca anti-ploaie, geaca anti-vant, geaca anti-sex (all of the above), era SUPER echipat. Daca vrajeala s-ar pune pentru cat esti de echipat, ar fi sarit toate femeile pe el. Dar noi vrem baieti rai, cu par (suficient cat sa para si nepieptanat), cu geaca de piele eventual, cu slapi care merg si la costum.

Si saracul, asa dragut, a jucat ping-pong cu mine, m-a lasat sa-l bat, mi-a oferit bauturi , radea la toate glumele mele, chiar si alea antice cu iepurasul si ursul in padure…ce sa zic, a incercat. Nici epilata nu eram, aveam mai mult par pe degetele de la picioare decat avea el.

A doua zi, catamaran. Nu stiu daca stiti despre catamaran, e misto. E o ambarcatiune cu doua voaluri, si cu doua planse (ca la canoe) paralele, si deasupra lor e o panza pe care stau cei doi membri ai echipajului, si unul se ocupa de un voal si de carma, si celalalt, de al doilea voile si de a-i spune celui de la cârma ca nu e bine cum face. Daca e femeie mai ales.

Si la asta am carat si am instalat de ne-a venit acru. Trebuie gen 8 oameni sa puna ambarcatiunea pe un troler enorm si sa o care pe nisip, urland unul la altul « atentie la de’ste, aveti grija la cap, vedeti ca coboara, dadeti-vaaaaaa ». Deci daca nu mori PANA sa aduci catamaranul pe malul marii, ai sanse sa si experimentezi ceva.

Spre deosebire de wind surf, asta mi-a placut foarte mult, era si vant suficient in ziua aia, ne-am dat cu marea de-am zapacit baraca. Eu eram pe acelasi catamaran cu aproape-chelul, care a fost foarte dragut si s-a ocupat bine de partea sportiva, eu am facut figuri de fosta gimnasta cu agatatul de diverse chestii, cu doar picioarele pe catamaran si restul in aer, emisul de metafore profunde gen « cerul albastru », « carma groasa », « marea enorma » si diverse indicatii profesionale pe care si le spun capitanii de vapor gen « imi dai si mie sapca ca ma doare capul ? » ; « am uitat crema, pot sa iau din a ta ? », « unde e sticla aia cu apa ? » urmate desigur de invariabilele « la babord si la tribord ! ». Surprinzator, aceste doua cuvinte merg cantate foarte bine dupa cateva pahare.

                                                             Catamaran

Seara iar ne-am jucat diverse joculete, a fost dragut, nu ne-a agatat nici dracu, ne-am culcat.

In ultima zi am facut stand up paddle, care e absolut fenomenal, am adorat. E fitness pe o placa pe mare. Bine, tre sa vaslesti, nu gluma. Am facut turul unei insulici, eu am fost singura care am cazut in apa, m-a speriat unul cu un vapor la 10 kilometri, am crezut ca se indreapta fix spre mine si m-am dezechilibrat si am nimerit in alge. 

Desigur am spus ca am facut special, asa vroiam eu, pentru proprietatile “dezinotxificante” ale algelor, scrie si pe doctissimo despre asta! N-a ras nimeni de cum am cazut, atata le trebuia !

Si stand-up paddle e complicat cu echipamentul, tre sa cari tot in spinare, umfli placa si dai la pompa de zici ca lupti pentru viata ta. Cand e umflata si buna de iesit cu ea pe mare, tocmai ce te loveste un somnic de la cat ai dat din brate sa o umfli.




Altfel am mancat scoici (nu direct din mare), calamar si niste mancare indiana ca probabil nu vroiau sa sece tot Oceanul.

Baietii de la surf erau din zi in zi mai draguti, nenorocitul de instructor s-a combinat cu o rusoaica, probabil cat ma chinuiam eu sa scot petele de pipi din costumul de sport, pftiu daca n-am fost acolo ! Alte povesti v-as spune acum!

In ultima seara, care se mai numeste si « soirée de la dernière chance » (adica ultima sansa loserilor mici), toate fetele s-au aranjat frumos, si-au pus rochite si machiaj si au schimbat slapii cu sandalute cu toc de 3 (sa nu exageram cu sexitudinea totusi)

Barbatii au schimbat tricoul de dimineata cu tricoul din ziua precedenta.

Era cu muzica, cu antren, un fel de bairam din anii 90. Fetele asteptau sa fie invitate la dans si baietii fumau pe terasa (chiar si nefumatorii)

Nu s-a agatat nimeni cu nimeni, eu l-am obligat pe unul sa imi ia numarul de telefon, cu chiu cu vai l-a luat dar nu m-a cautat pana acum. Cred ca n-a avut timp. Mai mult ca sigur.

Ne-am dezlantuit acolo pe “Twist and Shout”, aproape-chelul stia si salsa, in slapi chiar! Daca asta nu e impresionant nu stiu ce poate fi!


In ultima zi ne-am dat si cu kayakul, sub ploicica, ca asta fac oamenii care nu sunt in relatii stabile.

Ne-a murat de ne-a luat dracu asa ca acum sunt atat de racita ca trebuie sa stau in casa si sa scriu despre blog.

In concluzie, va recomand cu tot sufletul sa mergeti la sporturi nautice ! Dar sa fie la distante mai mici si pe sufrate mai restranse. Gen la voi in cada.






4 comentarii:

  1. De sporturi aeriene sa nu uiti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Haha Dana, in poza aia chelul nu pare asa chel! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. esti de coma...si mai esti si sincera! :)))))

    RăspundețiȘtergere