duminică, 13 mai 2012

Vacanta de primavara. Suedia

Cu ocazia primaverii, am fost prin diverse vacante.

O sa va povestesc intai din Stockholm. Personal nu prea m-a impresionat, sa va explic de ce: first things first (de ce duce romanul in vacanta!): se mananca groaznic de prost (pentru extrem de scump!), pana si faimosul peste scandinav e inecat in ulei (de altfel cred ca asta e cauza decesului pestilor suedezi !).

In ceea ce priveste zonele turistice, e dragut, e verde, si te poti plimba pe apa de pe o insulica pe alta, dar cam asta-i tot (si nu, n-am fost la Ikea sa vedem ‘daca au ALTCEVA decat ce-au la noi’)

Turistic deci, nimic sa-ti taie rasuflarea, sa te copleseasca prin maretie sau spectacular…nici macar curatenia nu e exemplara. Iar arhitectura...e nordica (daca nu va spune nimic asta, e tocmai ce vroiam sa subliniez …)

Probabil ca orasul acesta nu m-a miscat pentru ca am vazut Roma, Londra, Viena…daca nu as fi vazut intai aceste orase splendide, probabil mi-ar fi placut mai mult Stockholmul.

Desigur sunt si parti de apreciat : suedezii sunt foarte civilizati si legile functioneaza, exista oameni de ordine inclusiv in autobuze/ tramvaie/ metrouri in caz ca se intra cu alcool sau cu chef de harta. Triaza gunoaile, nu polueaza, foarte multe biciclete, sunt inaintea oricui din Europa pentru tot ce tine de protectia planetei. Cu atat mai impresionant cu cat acum 150 de ani in Stockholm nu erau decat ferme. Iar azi e un model de protectie sociala.

Acolo copiii nu racnesc ca in Franta (‘Aïeeeeee!!!’- cu ‘e’ul apasat la final cat sa-ti explodeze creierul). Nu, nu urla nici in suedeza, nu urla deloc.
Cum dau semne de rasfat parintii intervin si astfel toata populatia nu e nevoita sa consulte un ORL a doua zi (ca in Franta). Or avea copiii plamani mai mici in tarile nordice, n-am verificat.

Pe de alta parte se pare ca copiii francezi sunt cei mai rasfatati din Europa, educati dupa metoda ‘sa nu-i frustram’ (asa ca mai bine sa-i frustram cu decibeli pe bietii trecatori…)

In Suedia plecaseram cu inca doua cupluri de prieteni de-ai strutzului. Pentru 4 zile.

Asta cu plecatul cu prietenii e o experienta  foarte delicata, eu m-as fi opus de la inceput (ca ma stiu antipatica !) dar era un caz special, mergeam la un prieten de-al baietilor (instalat acolo) a carui aniversare pica in timpul sejurului nostru si cu aceasta ocazie ne adunaseram si deplasaseram toti. Asadar ne-am luat toti camere in acelasi hotel (intai fusese vorba de un apartament comun dar m-am opus cu strasnicie...diferentele de caracter nu trebuie sa se regasesca in apropierea cutitelor si furculitelor…)

In prima zi de vacanta totul a fost destul de ok cu exceptia intrebarii de seara pe la ora 0.00: ‘In camera cui ne vedem sa bem niste alcool ?’ la care am spart direct gasca spunand ‘In a cui vreti mai putin a noastra pt ca va mirosi a betiv + nu mai suntem la liceu’. Am avut asadar parte de privirile negre ale tuturor (da, stiu, sunt psihorigida pe alocuri dar asum!)

Incepand cu a doua zi de vacanta deja nimeni nu mai suporta pe nimeni, si toata lumea barfea pe toata lumea. Mai clar, FETELE barfeau pe toata lumea pentru ca barbatii n-au niciodata nici o problema cu nimic. 'Ce, pute undeva ? Nu-i nimic, nu pute-asa rau (putem duce gunoiul si luna viitoare...). / Cum, nu mi-am luat chiloti de schimb? N-are nimic, ii port p-astia pana devin scoarta! /  A, nu mai avem mancare? Nu-i bai, bere sa fie !...si asa mai departe…spre disperarea completa a femeilor.

De altfel baietii mai fusesera odata la Stockholm acum cativa ani fara gagici si totul mersese struna. Cu noi, noooa, horreur-malheur vorba cantecului ! La final am crezut ca o pleznesc pe  una din don'soare care avea atentia distributiva a unui peste auriu si pica din luna de fiecare data. Asadar te punea sa repeti fiecare fraza de doua-trei ori sau punea eterna intrebare ‘Qu’est-ce qu’il y a ???’…
Ma veti intreba cu ce se ocupa. Ei bine, nesurprinzator, ea in viata este designer de interior. (Am eu o teorie cu cei care fac design de interior- pronuntat interior designer desi adesea persoana nu rupe doua vorbe in engleza...- teoria e ca sunt oameni 'reusiti'. Ma refer desigur la cei care NU au facut studii de arhitectura ci un an-doi de cursuri despre cum sa aranjezi vaza cu fata la soare. Si pentru asta cer 200 de coco pe ora, ca avocatul cand te scoate basma curata dupa omucidere)

Vine si ziua aniversarii lui Laurent (cel care locuia acolo, ala cu aniversarea). Asadar ne da adresa iar noi politicosi, intrebam ce sa aducem (pe langa cadou, se-ntelege !). La care raspunsul, foarte calm si frantuzesc : ‘Pai…ce vreti sa mancati si sa beti !’ (insotit de eternul zambet tamp pe buze desigur)

Pe mine m-au apucat toti dracii de aceasta lipsa de aristocratie crasa (eufemist pentru nesimtitul dreacului, altfel neam de nobili cu nume compuse !!) si i-am zis strutztului la ureche ca pentru noi e niet. Mancam si bem inainte, refuz sa ma duc ca milogul cu sacosele de mancare si beutura la ziua cuiva. La noi, 'tarani' nesofisticati de Romanica (si mai precis olteni) nu s-a auzit asa ceva.

Strutztul ascultator a anuntat vestea, din nou am vazut privirea neagra a catzelor, dar am infruntat-o cu demnitate, apoi seara ne-am luat cate un cheeseburger (fel suedez de baza !) si ne-am prezentat cu pungile cu pete de grasime la ‘aniversare’. Fraierii ceilalti si-au adus spaghetti pe care si le-au preparat singuri ca niste prosti. Timp in care noi am savurat cheeseburgerul suedez la care s-au uitat cu totii cu jind.

Altfel am fost la o discoteca si m-am simtit ca o baba…ma dureau picioarele, nu mai stiam sa fac pe interesanta ca pe vremuri (stiti modelul, ala cand pui bot si  te uiti din profil sa vezi daca esti privita), ma bateau pantofii si muzica house electro mi se parea un bum-bum asurzitor fara forma.
 Strutztul insa era foarte in largul lui, a facut spectacol pe ‘I’m sexy and I know it’, si asta a justificat cei 20 de euro intrarea desi puteam sa rad de el acasa gratis.

Si pe langa toate astea ne simteam si pitici, suedezii au in medie 1.95. Cand are cate unul 1.85 cred ca-l poreclesc prietenii ‘piticanie !’

Ne-am dus si intr-un parc natural in care am vazut animale ‘tipic suedeze’, va pun aici cateva poze cu ce-am vazut acolo si ce-mi inspirau pozele. Va pun si din Stockholm in general.


                    "Nu sariti, rechin. Rechinul suedez, pe langa ca e mai inalt, stie sa monteze mobile. Si va poate ameti direct cu o lovitura de sifonier in moalele tartacutzei."



"La noi in Suedia protectia sociala e atata de mare incat focile primesc o alocatie speciala pentru LSD, hasis sau marijuana. Astfel, prin ras, specia este mai bine prezervata cat si amuzata"


 

"Atentie urs. La noi in regiune ursul este periculos nu doar pentru ca risca sa va manance, dar uneori are si alte pofte. Adesea un tert urs poate sta pe margine urmarind totul ca un voyeurist"


Rate suedeze. Isi iau pensia devreme pentru a profita de viata











3 comentarii:

  1. Cu copiii ai gresit-o. Sau poate erau turisti. Copiii suedezi nu si-au primit-o niciodata, verbal ma refer, ca de o palma nici nu se pune problema. E 'restrictiv' sa ii zici copilului ceva. Asa ca se vad des: masini care se opresc in drum ca piticania acolo vrea sa se joace iar tac'su ii zice de pe trotuar: 'dar, iubite Erik, te rog...', si toti zambesc politicos, desi soferul ar trece peste copil fara mila, si si tac-su la un moment dat ar face la fel. Hainele de la zara de pe raftul de jos sunt toate pe jos; orice poate fi tras e pe jos. Si nimeni nu zice nimic...copiii francezi sunt parfum pe langa dracii astia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lol, da, am nimerit un exemplar potolit, dar te cred :) se simte experienta si capatul rabdarii la capitolul copiii altora cu plamani in beton :) foarte dragut blogul tau, by the way

      Ștergere
    2. Multumesc! Raspund acum, dupa 1000 ani, pt ca asa de des apuc sa scriu! Nu credeam ca l-a citit altcineva in afara de familie!

      Ștergere