duminică, 5 martie 2017

Epic fail intr-o tara straina

Dragi cititori, cati ati mai ramas, vreo 3…mama si vreo doi pacienti de-ai ei pe care probabil ii obliga sa citeasca in schimbul retetelor…sa stiti ca am niste povesti mai noi, doar ca am fost extrem de ocupata.

Am ajuns un fel de smechera la o firma, adica am un post cu responsabilitate (da, stiu, cineva s-a gandit sa imi dea MIE responsabilitate- ce le-o fi trecut prin cap ?! Inca sunt eu insami surprinsa!) 
DAR asta face ca ma agit mai mult decat de obicei si am timp mai putin decat ce mint de obicei ca n-am ca sa justific lenea.

In orice caz, din povestile noi : saptamana trecuta am avut doua calatorii in interes de serviciu. Una in Belgia si una in Danemarca. Ambele cu trezit foarte de dimineata, ceea ce ma distruge nervos, si mai grav, imi imprima un ritm tampit de ma scol si-n weekend la 8 acum ca maniacii ! Mi-e si rusine sa apar online pe facebook sambata la ora 8 ca numai babalâcii fara somn care share-uiesc poze cu peisaje si flori in glastra se trezesc la ora aia.

Trenul pentru Bruxelles pleca la ora 7. Calatoream la clasa I. la ora 7 in Thalys-ul Paris-Bruxelles la clasa I nu sunt DECAT barbati. In costum de altfel. 
Eram SINGURA femeie. Asta asa ca o paranteza feminista- ar fi trebuie sa ii intreb si ce salarii castiga cat sa comparam diferenta uriasa dintre ei si eu, dar nu conteaza. Eu calatoream prima data la clasa I cu Thalys, déjà in sine e o oportunitate asa ca nu mai cârcotesc.

La un moment data apare o doamna cu un carutz cu mancare. Fiind convinsa ca e pe bani, mi-am zis resemnat si auto-incurajator in gand ca mie multumesc, nu-mi e foame (desi eram lesinata de foame, aveam biscuiti in geanta !)       

Noroc ca nu m-a intrebat prima, ca renuntam ca proasta la o astfel de oportunitate unica !
Dar am stat in expectativa si vecinii aia luau toti si infulecau si nu scoteau nici cartea bancara! Asa ca in final am acceptat si a fost foarte bun, si inca mai delicios pentru ca era GRATIS !! Chiar ma gandeam ce misto e sa te prefaci ca esti bogat !

Cum nu am putut sa mananc tot, am subtilizat un iaurt cu fructe in geanta.
La iesire ma asteapta un taxi frumos, cu piele crem inauntru. Care piele s-a murdarit rapid de iaurtul care se sparsese in geanta care geanta s-a rasturnat pe bancheta. Deci mi-am petrecut timpul in taxi incercand sa sterg discret bancheta fara sa ma vada soferul in retrovizoare si facand conversatie fara sa par panicata. Si incercand sa gasesc o justificare la mirosul puternic de capsunica din Mercedesul lui impecabil. Am injurat de mama tot neamul produselor lactate cu folia lor de aluminiu deasupra, nu putea sa-l faca frate ca la borcanul de muraturi sau de mustar?! Adica n-a prevazut UNUL de la marketing ca ti se poate sparge folia in geanta intr-un Mercedes! Detest echipele de marketing, buni de nimic!

Ajunsa la firma la fata locului, interesant, dar nimic de semnalat. Reuniuni si discursuri sforaitoare si prezentari powerpoint fara subtanta si fara de care as fi supravietuit la fel de bine. Aveau ciocolata belgiana! Si am vazut cum e la clasa I in tren !

In Danemarca in schimb, mult mai intersant! Despre tara, o sa va spun ca mi s-a parut ultimul bastion de civilizatie…au biciclete peste tot, lucreaza pana la maxim 4 dupa amiaza, sunt super curati si politicosi, nu se  enerveaza, nu sunt greve ca in Franta ! Probabil e impresia idealizata de doar 4 zile de vizita dar in general nu ma impresionez usor, dar danezii m-au dat pe spate !

La firma mea in plus, care e in primele 5 cele mai mari firme daneze (o institutie la a carui inaugurare a mers si printul Danemarcei), mancarea e gratis toata ziua (si absolut delicioasa si echilibrata !), draperiile se inchid automat daca e prea multa lumina, feresterele se deschid automat daca e prea cald sau frig, au sala de sport, birourile se pot ridica daca te doare spatele si vrei sa stai in picioare…si cate altele, incredibil ! Oameni care isi respecta angajatii.

In orice caz, partea care devine interesanta este ca s-a operat un fel de magie intre mine si un coleg, omolog responsabil juridic pe alta tara-  care desigur si lucreaza in alta tara desi nu in aceeasi cu aia pe care e responsabil, atat e de smecher!! 

ma intreb oare de ce magia in cazul meu lucreaza numai prin tari straine. Cred ca francezii n-au timp sa stea de vrajeala pentru ca le-ar lua din timpul de greva.

Dar revenind la cetateanul asta, am cam simtit de la inceput ca era ceva- si ceva-ul NU era un furuncul! Ca de obicei cand simtit ca e ceva, e un hemoroid, un furuncul sau o diaree intempestiva.

Poate ca ne-am placut pentru ca prezentarile power point erau prea plictisitoare...ca intr-o comedie romantica siropoasa, ne-am cautat unul pe altul din priviri pe parcursul celor 4 zile, foarte discret sa nu se prinda colegii, ne asezam unul langa altul, radeam mai zgomotos la glumele unui altuia, eu chichoteam mai ca tuta decat de obicei, mi-a oferit ultima capsula de cafea desi eram cu totii super adormiti, comportamentul tipic de adolescent intarziat.

Am simtit eu asa cand vorbeam despre contentios din cum spunea « damages » si « consequential loss » si "we can't afford more litigation" ca ii sunt draga J. In orice caz contextul profesional nu se preta la nici o miscare mai strategica.  

Asa ca n-a facut nici unul nimic, pana in ultima zi, cand am luat un taxi impreuna si s-a mai bagat un coleg in masina. Ca in filme a fost urcarea in taxi, colegul ametit s-a aseazat direct in spate, ceea ce ne impiedica sa stam unul langa altul, dar ce sa zici ? Mediu profesional.
Asa ca obiectul interesului meu s-a asezat in fata.

Pe drum, mi-am luat tot curajul in dinti si i-am scris un mesaj pe ecranul telefonului meu. Mesajul spunea “Ai fi putut aseara sa ramai dupa cocktail sa discutam despre acordul ala de confidentialitate”. Si numarul meu dedesubt.

Asadar dupa multe ezitari si emotii (dar cu curaj totusi ca am 34 de ani si ceasul ticaie si abia ma plac pe mine, daramite un tertz !), i-am intins telefonul peste umar si i-am spus cu voce tare sa citeasca ca e ceva important.

In timpul asta mi se intortocheau ideile si emotiile in asteptarea reactiei lui.

Dupa vreo 4 secunde si transpiratie pe mine ca la porc inainte de taiere, imi intinde telefonul inapoi peste umar si-mi spune : « Nu pot sa citesc ca nu am ochelarii la mine- sunt in porbagaj cu calculatorul »
……EPIC FAIL !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Iar colegul din spate, care n-a zis nimic de toata faza, simteam ca avea pe varful limbii : « EU am ochelari, ti-l pot citi EU ca sa te ajut !!! »

Asa s-a terminat asadar o idila care nici nu incepuse. Bafta mea. Cand imi place si mie un cetatean, e in alta tara, sta in fata si n-are nici ochelarii la el ; Si probabil m-ar fi intrebat si CARE acord de confidentialitate, ar fi trebuit sa chiar redactez ceva apoi la cat era de cazut din luna J

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus epic fail-ul asa J



11 comentarii:

  1. Ah, frantuzescul "reuniune", folosit intens la firma franțuzească la care lucrez în România:)) Prietenii de pe la multinaționale de alte natii o ard pe "meetings"

    RăspundețiȘtergere
  2. O primavara frumoasa! P.S.Nu o cunosc pe mama ta!

    RăspundețiȘtergere
  3. pai mailul cetateanului nu il ai???????
    si doi: ai uitat sa pui cerculet in jurul cetateanului in poza, sa vedem si noi cine e (biiiine, sa vad eu. Eu chiar sunt curioasa, daca nimeni altcineva nu e)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cauta-l pe FB. Si ..saluta-l :)
    Nici eu nu o cunosc pe mama ta :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, un cerculet sau un x micut ar ajuta. Si mai spun ca domnul n-a fost deloc orientat, zau, ca putea sa zica ca n-are ochelarii si "da-mi nr.tau de tel./noteaza tu nr. meu sa vorbim pe larg despre acord". Da' el, nimic... Tztztz!
    P.S. Nici io n-o cunosc pe mama ta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Esti o scumpete, Dana! Mi ar fi placut sa fiu in Ro sa fiu pacienta mamei tale :)
    Astept continuarea!

    RăspundețiȘtergere
  7. Se pare ca a ramas pentru urmatorul voiaj. Din nou...
    Imi pare ca tu ai putea sa-i vinzi ceva adrese mamei tale pentru noi pacienti.
    P.S. Nici eu nu o cunosc pe dansa:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. vai...dar cati ani are cetateanul respectiv de are nevoie de ochelari ca sa citeasca de pe telefon ? :-p
    ps: eu nu te cunosc nici pe tine :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna Dana,
    Ma bucur ca iti mai amintesti sa mai scrii din an in Paste, ca tot vine acusi :P
    Bafta cu colegul, trimite un mail, ceva..

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere