Pitici pe creier

Cu totii avem pitici pe creieri. Unii le mai zic si scame. Mici obsesii care ne tortureaza (pe noi si pe anturajul nostru).

O sa incep cu piticii de pe creierii altora, ca-mi e mai usor de observat si ma si amuza mai mult decat ai mei.

De exemplu mama (profit ca n-are internet acum si nu poate citi ;)) : piticul ei numarul 1 e sa piteasca chestii. Sa nu se vada balamucul, repede totul prin sertare, in general prin locurile din proximitatea obiectului, dar sa nu se vada. Sa para organizat in aparenta. Desigur cand are nevoie de ceva cauta de capiaza. Si nu mai sunt nici eu acasa sa dea vina pe mine (cum era cazul inainte...am fost inclusiv pedepsita la 12 ani ca "pierdusem" talonul de la Clio...ce sa va spun, am avut o copilarie tragica ;)

Mai are un pitic cu prosoapele de bucatarie. Care cred ca sunt de decor pentru ca daca incerci cumva sa te stergi pe vreunul, urla ca din gura de sarpe de oriunde s-ar afla : « Nu pe alllaaaaa !!! »…inca n-am aflat in 30 de ani pe CARE e voie sa te stergi. Oricum ar fi, nu pe ala pe care-as vrea.

Si piticul cu ochelarii: “Mi-ai vazut cumva ochelarii?” care ma innebuneste. Daca ai vreo urgenta sa-i arati, fraza va incepe cu unde-s ochelarii. Am incercat tot felul de solutii, cu agatatul de gat, cu suportul de pus pe el, nimic. Cred ca va trebui sa cumparam cate o pereche pentru fiecare camera si baie…

Mama cu ochelarii e ca piticul strutzului cu telefonul. Si la el toate frazele incep cu « mi-ai vazut telefonul ? »…ne pierdem ore cautand telefonul, si nici nu-l putem face sa sune pt ca domnul, pentru a spori misterul cred, il lasa mereu pe « mute ». Deci o urla bietul telefon dar nu-l aude nici dracu.

Strutztul are si piticul cu tacanitul pixurilor (deschis-inchis), daca lasi/ uiti cumva vreun pix in preajma lui poti fi sigur ca-l va tzacani pana cand vei avea imagini cu un topor infipt in tartacutza strutzuleasca. Si scris cu pixul in chestiune deasupra « ti-am zis sa te potolesti ! »…

Mai are si piticul fluieratului, care ma agaseaza maxim. E bine ca romanul s-a gandit la « superstitia » cu fluieratul in casa care aduce ghinion. Gen. Macar asta ii potoleste pe obsedatii cu fluieratul. Eu n-am cum sa folosesc acest argument aici, insa support pana cand mi se umfla vena de pe frunte si-i spun ca daca mai continua ii cos gura sa nu mai aiba cu ce fluiera in veci.

Printre piticii mei de pe creier ar fi capacul de la pasta de dinti : nu-l pot pune la loc. Las tubul mereu desfacut, pur si simplu ma depaseste sa-l pun la loc. Am incercat sa cumpar tuburi cu capac atasat, dar nici asa nu apas tubul. Desi vad si stiu ca se va usca, nu pot. E mai presus de vointa mea.

Nu pot bea ce ramane pe fundul sticlelor (adica ultimul sfert de bautura din sticla, sa ne intelegem), ma dezgusta, nu stiu de ce. Trebuie sa incep o sticla noua.

Pierd umbrelele. Adica nu doar le uit pe unde ma duc (asta face toata lumea, zici ca ne spala creierul in masa, daca nu mai ploua la iesire uitam complet de umbrela), nu, eu le pierd la mine acasa. Pentru ca nu am un loc special pt umbrele le pun in te-miri-ce-locuri (dulap, dupa dulap, sub dulap, sub pat), astfel ca n-am niciodata umbrela cand imi trebuie. Probabil sunt cel mai fidel cumparator de umbrele, cumpar cam una la doua spatamani.

De asemenea nu arunc sticlele cu lapte, ma trezesc uneori ca am o sticla de lapte in frigider de 6 luni dar ma gandesc ca « poate totusi mai e bun, il mai tinem » (desi nu indraznesc sa-l miros)

Aranjarea cartilor in biblioteca e alt pitic, trebuie dupa marime ca altfel nu-i estetic. La fel si hainele in sifonier, dupa categorie (fuste la fuste, tricouri la tricouri) desi se face o harababura rapid si ma munceste la creieras dar nu le aranjez suficient de repede la loc…dar si cand o fac, imi umple inima de bucurie J

Ar mai fi piticul cu uitatul pe site-uri de bucatarie imediat cum sunt stresata ; dupa care uitatul pe site-uri cu lenjerie intima, cele doua obsesii din viata mea (baba si mitraliera ca raport intre ele)

Nu-mi mai vine nimic in minte acum, dar strutztul zice ca am foarte multi pitici.

Oricum scrie un post despre mine din perspectiva lui, va fi gata curand ! Sunt tare curioasa ce prostii or fi prin el. 

P.S: Daca si voi aveti pitici pe creier (si nu doar de gradina) nu ezitati sa imi impartasiti piticaceniile voastre!