joi, 17 ianuarie 2013

Pitici pe creier


Cu totii avem pitici pe creieri. Unii le mai zic si scame. Mici obsesii care ne tortureaza (pe noi si pe anturajul nostru).

O sa incep cu piticii de pe creierii altora, ca-mi e mai usor de observat si ma si amuza mai mult decat ai mei.

De exemplu mama (profit ca n-are internet acum si nu poate citi ;)) : piticul ei numarul 1 e sa piteasca chestii. Sa nu se vada balamucul, repede totul prin sertare, in general prin locurile din proximitatea obiectului, dar sa nu se vada. Sa para organizat in aparenta. Desigur cand are nevoie de ceva cauta de capiaza. Si nu mai sunt nici eu acasa sa dea vina pe mine (cum era cazul inainte...am fost inclusiv pedepsita la 12 ani ca "pierdusem" talonul de la Clio...ce sa va spun, am avut o copilarie tragica ;)

Mai are un pitic cu prosoapele de bucatarie. Care cred ca sunt de decor pentru ca daca incerci cumva sa te stergi pe vreunul, urla ca din gura de sarpe de oriunde s-ar afla : « Nu pe alllaaaaa !!! »…inca n-am aflat in 30 de ani pe CARE e voie sa te stergi. Oricum ar fi, nu pe ala pe care-as vrea.

Si piticul cu ochelarii: “Mi-ai vazut cumva ochelarii?” care ma innebuneste. Daca ai vreo urgenta sa-i arati, fraza va incepe cu unde-s ochelarii. Am incercat tot felul de solutii, cu agatatul de gat, cu suportul de pus pe el, nimic. Cred ca va trebui sa cumparam cate o pereche pentru fiecare camera si baie…

Mama cu ochelarii e ca piticul strutzului cu telefonul. Si la el toate frazele incep cu « mi-ai vazut telefonul ? »…ne pierdem ore cautand telefonul, si nici nu-l putem face sa sune pt ca domnul, pentru a spori misterul cred, il lasa mereu pe « mute ». Deci o urla bietul telefon dar nu-l aude nici dracu.

Strutztul are si piticul cu tacanitul pixurilor (deschis-inchis), daca lasi/ uiti cumva vreun pix in preajma lui poti fi sigur ca-l va tzacani pana cand vei avea imagini cu un topor infipt in tartacutza strutzuleasca. Si scris cu pixul in chestiune deasupra « ti-am zis sa te potolesti ! »…

Mai are si piticul fluieratului, care ma agaseaza maxim. E bine ca romanul s-a gandit la « superstitia » cu fluieratul in casa care aduce ghinion. Gen. Macar asta ii potoleste pe obsedatii cu fluieratul. Eu n-am cum sa folosesc acest argument aici, insa support pana cand mi se umfla vena de pe frunte si-i spun ca daca mai continua ii cos gura sa nu mai aiba cu ce fluiera in veci.

Printre piticii mei de pe creier ar fi capacul de la pasta de dinti : nu-l pot pune la loc. Las tubul mereu desfacut, pur si simplu ma depaseste sa-l pun la loc. Am incercat sa cumpar tuburi cu capac atasat, dar nici asa nu apas tubul. Desi vad si stiu ca se va usca, nu pot. E mai presus de vointa mea.

Nu pot bea ce ramane pe fundul sticlelor (adica ultimul sfert de bautura din sticla, sa ne intelegem), ma dezgusta, nu stiu de ce. Trebuie sa incep o sticla noua.

Pierd umbrelele. Adica nu doar le uit pe unde ma duc (asta face toata lumea, zici ca ne spala creierul in masa, daca nu mai ploua la iesire uitam complet de umbrela), nu, eu le pierd la mine acasa. Pentru ca nu am un loc special pt umbrele le pun in te-miri-ce-locuri (dulap, dupa dulap, sub dulap, sub pat), astfel ca n-am niciodata umbrela cand imi trebuie. Probabil sunt cel mai fidel cumparator de umbrele, cumpar cam una la doua spatamani.

De asemenea nu arunc sticlele cu lapte, ma trezesc uneori ca am o sticla de lapte in frigider de 6 luni dar ma gandesc ca « poate totusi mai e bun, il mai tinem » (desi nu indraznesc sa-l miros)
Aranjarea cartilor in biblioteca e alt pitic, trebuie dupa marime ca altfel nu-i estetic. La fel si hainele in sifonier, dupa categorie (fuste la fuste, tricouri la tricouri) desi se face o harababura rapid si ma munceste la creieras dar nu le aranjez suficient de repede la loc…dar si cand o fac, imi umple inima de bucurie J

Ar mai fi piticul cu uitatul pe site-uri de bucatarie imediat cum sunt stresata ; dupa care uitatul pe site-uri cu lenjerie intima, cele doua obsesii din viata mea (baba si mitraliera ca raport intre ele)

Nu-mi mai vine nimic in minte acum, dar strutztul zice ca am foarte multi pitici.
Oricum scrie un post despre mine din perspectiva lui, va fi gata curand ! Sunt tare curioasa ce prostii or fi prin el. 



P.S: Daca si voi aveti pitici pe creier (si nu doar de gradina) nu ezitati sa imi impartasiti piticaceniile voastre!


7 comentarii:

  1. ma cam pune pe ganduri povestea cu piticotii.
    din ce-ai descris tu pana acuma, pe cumulat, adica incluzandu-i si pe ai mamei si pe ai shtrutului, am bifat mai mult de 75%. recunosc ca ai tai sunt mai fresh si mai exotici, interesant de urmarit evolutia lor in timp...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm! O colectie impresionanta am, de ce sa nu recunosc.
    Nu-mi plac numerele pare. Nu ma urc in avion. Imi plac animalele de cuoare neagra. Dorm cu un saculet de busuioc sub perna, ca sa visez frumos. Cand plec din Romania pentru o perioada oarecare, duc cu mine o pungulita cu pamant romanesc (nu din patriotism, a nu se intelege gresit!) Nu suport pacanitul pixului, ca si tine. Nici sunetul care se aude cand zgarii un geam sau o oala. Nu suport inmormantarile, deci nu merg la ele. Nu-mi place sa plescaie cineva langa mine sau sa-si suga dintii. Urasc sa aud muzica de la vecini. Sau tropaituri pe scari (de-aia m-am si mutat de la bloc). Sau minge batuta de un perete.
    Hai ca mai am o multime! Nu mi-ar ajunge o zi intrega sa le enumar. Mai simplu ar fi sa spun care lucruri imi plac; nu mi-ar lua decat foarte putin timp. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi place mult aia cu pungulita cu pamant, nu stiu de ce dar ma emotioneaza, oricare-ar fi piticul din spatele ei.
      Aoleu nici eu nu pot cu suptul dintilor, am schimbat o data un vagon de metrou din cauza unuia care facea asa. Noroc ca am reusit sa ma mut la timp ca cred ca-mi scapa o palma peste gurita lui! :)

      Ștergere
  3. Poate pentru ca sunt nascuta in aceeasi zi cu tine (si cu si la vara cald)imi regasesc piticii printre ai vostri.Piticul cu sticla cu apa il am,nu-mi plac inmormantarile,nu-mi place sa risipesc painea cred ca din cauza lui ceasca petru ca aveam painea pe cartela(desi nu mananc multa paine).Mi-e frica de avion,am mers o singura data si mi-a ajuns.Nu spal toate vasele ,mai las ceva o cana,o lingurita ceva...nu stiu de ce..Nu cred ca sunt toti pitici mai sunt si fobii.
    Antoanela

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu eram sefa de trib in pitici, acum au mai disparut.
    - nu suport sa stau cu hainele de strada in casa, pe pat sau oriunde.
    -nu pot citi o carte electronica.
    -nu suport persoanele laudaroase
    -nu pot sta intr-o camera de hotel nu prea curata
    -can dpun hainele la spalat, e imposibil sa nu ratez 2 sau trei, la fel si cu vasele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si eu ratez haine la spalat des :) si nici eu nu citesc carti electronice! (dar cred ca suntem anacronice cu asta...)

      Ștergere
  5. Buna! Daca atunci cand auzi sunete precum plescait, scartait din dinti, sugerea acadelelelor, lingerea buzelor etc, devi nervos, agresiv si simti un sentiment puternic de dezgust poate urmata si de o criza de nervi.. ai MISOPHONIA!
    Da, problema aceasta are un nume!
    Este o problema neurologica rara caracterizata de ura, depresie, dezgust etc... acestea fiind cauzate de sunete!
    Am aceasta problema de multi ani, am crezut ca sunt singra care reactioneaza asa exagerat la ele, acumc ateva zile am aflat ca problema mea are un nume!!
    Si sunt persoane care au aceeasi problema ca si mine si ma pot intelege..

    Din pacate se scrie foarte putin despre aceasta problema, si nu exista tratament.
    Am sa pun un videoclip [ in limba engleza] despre cum se manifesta misophonia.
    Daca te regasesti in el te rog mult sa imi scrii!
    http://www.youtube.com/watch?v=BIhoEtlgiyI

    RăspundețiȘtergere