vineri, 1 februarie 2013

30 de ani


M-am tot gandit ca ar trebui sa scriu un articol pentru onorabila (sau nu) varsta de 30 de ani. Fie, desi nu stiu cum o sa fac sa iasa amuzant…

La 25 de ani imi spunea lumea clasicul (si cliché-ul) « O, un sfert de secol !! », care parea foarte mult. Insa daca stai sa te gandesti si iei cele 4 sferturi ale secolului, in ultimul sfert esti mort, in al treilea ori esti senil ori ai probleme cu urinarea/menopauza/tiroida/oasele/genunchii, etc.,  deci practic la 25 ti-a mai ramas DOAR un sfert bun ! 

La 30 mi s-a urat mai ales sanatate…ceea ce spune ceva !! Tot e bine ca nu mai aud urarea « si sa te mariti ! »…ca ma omorau cu asta. Aud totusi « hai cu copiii ! » de parca ori as fi ultima gaina fara copii, ori am termen limita la crese si gradinite, le-nchid astia in doi ani si tre sa ma pun pe treaba.

Ma-ntreb daca la 80 de ani imi va spune lumea « Felicitari ! N-ai crapat nici anul asta ! » ca cam la asta se va ajunge…

Oricum, de serbat m-am serbat. Ziua mea a picat cand eram la ski, am baut sampanie si am mancat tort cu un cuplu de prieteni de-ai strutztului. Care au fost certati pe toata durata sejurului...cum sunt impreuna de 8 ani nu-si prea mai vorbesc si se detesta amiabil. Stau la panda sa-i gaseasca ceva de reprosat celuilalt.

Eu care biata de mine n-am decat 2 ani la activ de cuplu, ma-ntreb cum o fi dupa 8 ani...si sper sa nu ajungem niciodata asa…

Mi-a scris si strutztul o felicitare in care desigur vorbeste despre el si cat de bine ii merge de cand ma are J tipic masculin. Dar oricum era foarte draguta desi n-am inteles mult din ce-a ticluit pt ca o scrisese in tren si era tremurata. Insa intentia m-a dat pe spate !

Mai fac o petrecere si maine seara, petrecere care as vrea sa iasa cu deranj insa ma tem ca n-am cu cine…

Am decis sa-mi pun o rochie neagra (m-am frantuzit dreacu de tot), ca celelalte 99% din femeile invitate la petrecere. « Dar tu o porti mai bine » zice strutztul, foarte incantat de « culoare ».

Vom hapai apoi ceafa de porc si vom asculta muzica anilor 70 (ca asta actuala e de nedansat ca sa nu mai zic de neascultat). Probabil vom dansa doar eu cu strutztul ca astia nu se prea omoara cu asa activitati triviale. Filosofie daca vrei. 

Ei vin la petreceri sa aiba de unde se-ntoarce acasa. De altfel din 25 de invitati doar vreo 4 sunt prietenii mei buni la a caror prezenta tin.

Strutztul va face cateva figuri pe ringul de dans si ma va da ca in fiecare an cu roatele-n sus (am prevazut colanti peste ciorapi pentru anul asta)
Vom face cateva zeci de poze sub forma « uite lume ce tineri si frumosi suntem si ce bine ne distram » in care toti invitiatii vor fi cu gura pana la urechi.

Dupa care imi vor canta « la multi ani » (in fiecare an mi se pare mai penibil momentul), voi uita sa-mi pun dorinta si toata lumea se va cara acasa.

Ei pare cam trist si previzibil asa dar va fi amuzant. E buna rochia neagra ca nu se va vedea ce pun pe mine !

Acum trebuie sa fac lista cu ce-am realizat pana la 30 de ani, right ?

Pai am realizat ca viata e frumoasa (in ciuda faptului ca e plina de cretini…cu cat mai idioti cu atat cu nasul mai pe sus si in posturi mai importante…)

Mi-am dat seama ca iubesc natura : iarba, florile, mirosurile, apusurile, diminetile...si ca mi-ar placea sa-mi petrec viata in liniste. Asta nu se poate din pacate (deocamdata) pentru ca traim la Paris si « cine nu-si doreste sa traiasca la Paris ? »…

Mi-am dat seama ca e normal sa-ti pui intrebari existentiale si asta nu inseamna ca iesi din norma. Ci tocmai, ca ies din norma aia care traiesc ca vitele si NU-si pun niciodata intrebari.

Cu cariera m-am lamurit de mult, si in afara de profesii care chiar salveaza vieti sau a caror munca conteaza (medici, avocati, arhitecti) restul e vax, nu exista « cariera ». Ci doar o rutina care-ti permite sa traiesti.

La 30 de ani savurez momentele frumoase si nu ma mai gandesc la altele noi, repede, acum, aici.

Desigur am mai putin par in cap si mult mai mult pe corp…am insa aceleasi cosuri ca la pubertate (asta ar fi trebuit sa mi se ureze, mai putine cosuri !)

Am aceeasi silueta ca la 16 ani si incasez in continuare anti-complimentul « ingrasa-te sa arati si tu a femeie ! »…asadar inseamna ca arat a un fel de baietel acum.

Vorba prietenului meu dl. Escu : « Fata de cand eram copil, nu ma simt schimbat deloc in afara de barba si erectie » J pai si la mine e cam la fel, mai putin erectia poate.

Dupa cum vedeti nu prea ma pricep la bilanturi, tot ce pot sa spun e ca ma simt bine la 30 de ani. Nu-mi e frica de avansarea in varsta, de riduri, kile si alte prostii. Mi-e doar frica sa nu incetez sa evoluez, sa descoper, sa ma imbogatesc…

Mai am cateva sperante (desi nu multe iluzii), ma bucur de tot ce ma inconjoara si mai ales ca sunt vie (ca ar fi fost cu mult mai complicat sa fac unele chestii moarta)

Stiu ca a fost cam nostalgic acest post, desi nu vroiam, dar cred ca o sa am mai mult material de ras dupa seara de maine !

Tchuss !




5 comentarii:

  1. La multi ani, Pariso, la multi bani si da, multa, multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ,multi ani fericiti si la fel de plini de optimism!Cu drag Sofi

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani si la mai putine cosuri!
    Nah, c-am facut o urare perfercta!
    :-*

    RăspundețiȘtergere