duminică, 10 noiembrie 2013

Pregatiri de nunta pe Valea Loirei

Bun, hai ca revin dupa saptamani de absenta, dar in apararea mea, serviciul imi mananca tot timpul liber ! Daca ati vedea vegetatia care a crescut pe corpul meu si starea cuticulelor de la unghii, ati intelege cam cat de intens e la servici…

Pai sa va povestesc cu nunta frantuzeasca.

De fapt pana la nunta, avem si alte aventuri legate de organizarea ei, asa ca trebuie sa o iau in ordine, s-ar putea sa-mi ia mai multe posturi.

In saptamana dinaintea nuntii au inceput sa-mi vina invitatii romani, prieteni de-ai mei si de-ai mamei (care sunt si ai mei, decat ca ii categorizez asa ca sa intelegeti ca erau doua varste)

Bun, i-am instalat care pe unde, o parte la noi acasa, o parte la soacra-mea care sta la doi pasi, si apoi ne-am pus pe facut mese, ca sa fim in forma pentru nunta (adica mahmuri si tragandu-ne pe maini)

Prima soirée de genul asta a fost la soacra-mea si serbam venirea romanilor (pe lume ;))

Foie-gras, champagne, nebunii, strutztul cantand la pian, eu traducand (tradu « afinata » !), mama intrebandu-ma unde-i cadoul ei de ziua ei promis de cuscra-sa (« daca a uitat ?? ») si fiind vorba de un parfum era ingrijorata (ca v-am zis ca la mama acasa e drogherie, se poate oricand reprofila in duty-free sau mini-Sephora).

Nu prea mai puteam face misto de francezi ca strutztul o rupe bine in romana si pricepe tot, de ex acum se prezinta « Sunt inchintat de cunostinta, ma chema Strutz si sunt un mare peeetrecaret!! Si trag molte bosini ».

In fine, ne asezam noi la masa, coltul romanilor si coltul francezilor, plus un roman, dintre prietenii mamei, domnul Bebe, un domn foarte simpatic si voluntar care ne-a reprezentat foarte bine tara la aceasta nunta. L-am lasat printre francezi ca oaia intre lupi insa am zis ca se va descurca cumva, le va vorbi de Hagi, Nadia, Ceusescu, ma rog ce mai stiu si francezii despre noi.

Noi in coltul romanilor, dintr-una intr-alta, am ajuns la un subiect de interes international, organul sexual masculin. Cred ca foie-gras-ul ni se urcase la cap sau ceva. Si ne-apucaram bai baiete sa cautam diverse expresii prin care se poate desemna mandra ustensila. Si am gasit asa : « mataranga », « par », « falus », « membru », « organ », clasice pana acum. 
Ei bine la un moment dat a zis cineva « stromeleag » si toti romanii erau pe jos de ras. Si cand aproape sa ne revenim, ma striga dl. Bebe din capul mesei  : « Dana, cum se zice la gaura in franceza ? ».
 Dar ce legatura o avea  gaura cu Nadia Comaneci ? mi-am zis. Ei bine,  dl. Bebe le vorbea la francezi despre papanasi si gogosi si isi incepuse explicatia cu ce altceva decat gaura !

Ei, a fost o seara simpatica.

A doua zi am plecat pe Valea Loirei unde avea loc nunta.
Nu va spun cat ne-am organizat, aveam un microbuz de 9 persoane, plus un 4x4, pana ne-am decis care cum sta, era ca in “Singur acasa”, sacose, genti, incarcat, descarcat, odata ajunsi, urma sa stam intai la o cabana inchiriata pt noi, si apoi la castel, va spun sincer ca la finalul nuntii am avut impresia ca tot scopul acestei calatorii a fost sa incarcam si descarcam valize, genti si sacose cu mancare.

In fine, dupa multa foiala si orgolii ranite dar care si-au revenit repede, am reusit sa plecam la drum. 
In microbuzul nostru a fost foarte fun, am dezbatut din nou subiecte de interes international (din pacate epuizaseram subiectul « stromeleag » si am suferit…) condimentate cu rosé ca asa e frumos cand te duci pe Valea Loirei in tara vinului. Adica vroiam sa onoram alcoolul dinainte sa ajungem.

O data ajunsi la cabana in care urma sa stam doua zile, ne-am instalat, intai ne-am ales camerele, ceea ce s-a dovedit a fi un proces destul de lung, ca unele paturi nu se lipeau si alea au picat fix la indragostiti, unele se lipeau dar nu conveneau sotiilor care isi stiau sotii drept sforaitori sau scotatori de alte sunete/ mirosuri dubioase, etc. Important e ca la final eram cu totii instalati si fericiti.

Am uitat sa mentionez ca aceasta cabana era dedicata exclusiv romanilor, plus strutztul (care e si el in proces de romanizare, asa ca nu se pune !)

Asa ca ne-am pus pe baut (ca serios, ce sa faci intr-o cabana pe vreme de ploaie la ceas de seara ?)

Domnul Bebe, dupa ce si-a smuls saracul o unghie incercand sa instaleze un pat...a detectat semineul din salon si s-a apucat sa incerce sa faca un foc (in ideea ca doar o unghie smulsa intr-o zi e un bilant destul de slabut, si poate face mai bine de-atat). 

Initiativa laudabila cu semineul, dupa mine, insa nu si dupa parerea celorlalti carcotasi care nu au facut decat sa-l descurajeze si sa-i puna bete in roate. Acum serios, daca exista un semineu cu lemne-n el, nu e logic sa vrei sa-l si aprinzi ? Asa a evoluat lumea, incercand !

In fine, saracul om s-a chinuit in toate felurile, a ars tot ce era de ars in cabana, de, vorba mamei, la final mai avea putin si ne ardea si pasapoartele doar sa aprinda focul, cred ca devenise personal intre el si foc, care il dovedeste pe celalalt!

Noroc ca la momentul ala inca n-aveam rom, ca n-am mai fi avut.

Insa a reusit sa-l atite cu niste ulei, si apoi cu foenul, ceea ce e adevarat ca a provocat niscaiva fum (dar vorba zicalei frantuzesti « nu poti face omelata fara sa spargi oua » !)

Si cand in fine focul se resemnase si o luase din loc (chiar binisor!) s-a pus pe urlat alarma de incendiu. Bai dar niste urlete de ziceai c-o violeaza si-alta nu, am surzit cu totii !

Mihnea, prietenul meu bun si martor la nunta (martor la catolici e un fel de nas la noi, e garantul casniciei noastre si va trebui sa ne adresam intai lui daca intampinam probleme in casnicie, si abia apoi preotului sau notarului), asadar Mihnea, voluntar si doritor de pace in lume, a luat o sticla cu apa si fleosc pe foc, acest vinovat de viol !!

Acuma ce era cel mai interesant de observat erau reactiile oamenilor, unii disperati ca ar putea veni pompierii si ne putem lua o amenda, altii amuzati (mama si cu mine eram pe jos de hilaritatea situatiei si mai ales de Mihnea care stinsese intr-o secunda focul atat muncit de dl. Bebe), unii perfect indiferenti (strutztul care omora monstrii) altii pe-afara sa vada daca n-au iesit vecini, si desigur dl. Bebe care se cocotase pe un scaun la alarma si ii pusese un servet peste gura spurcata. 

Alarma a tinut asa cam 10 minute, timp in care ne-am invartit toti pe loc, dupa care am ras bine si ne-am mai turnat un paharel. Pompierii nici gand sa vina, de fapt asta ar fi trebuit sa ne ingrijoreze mai tare, cam fi putut arde acolo fara sa se sinchiseasca nimeni !

Cand a ajuns la noi si soacra-mea, romanilor le era jena sa-i  povesteasca patania, insa i-am asigurat ca e destul de frecvent si la ea, si ca ni s-a intamplat déjà la dejunuri de familie sa afumam bucataria si sa acoperim detectoarele de incenii, alarmele, etc. Déjà acum stim si care cum ne impartim sarcinile, atata suntem de rodati. 
Soacra-mea cand a auzit, mai ca-i parea rau ca nu fusese si ea prezenta la aventura si mai ales ca i-a furat cineva rolul principal, ca de obicei ea e declansatoarea de alarme, n-ai loc de ea la chestii din astea !


Mai am inca multe de povestit, ca nici n-am ajuns la nunta inca, dar promit ca revin saptamana viitoare cu un post complet !













4 comentarii:

  1. Dano, schimba ochelarii ca "E urati"

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu-i schimba, că-ți vin bine.
    ------------------------------------------
    Chestia aia din gura tipului din ultima poză sper că nu e limbă. :))
    ----------------------------------------
    Hai cu urmarea, că ne-ai pus pe jar. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce fain post Dana! Si ochelarii si catelul sunt super draguti! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am ras cu lacrimi. Si eu sunt specialista in traznai doar ca nu le povestesc. Le traiesc. Nu vreau sa isi formeze necunoscutiim pareri ciudate despre mine. :) Ii las sa ma descopere. Suprizele sunt mereu interesante.

    RăspundețiȘtergere