Bun, hai ca
revin dupa saptamani de absenta, dar in apararea mea, serviciul imi mananca tot
timpul liber ! Daca ati vedea vegetatia care a crescut pe corpul meu si
starea cuticulelor de la unghii, ati intelege cam cat de intens e la servici…
Pai sa va
povestesc cu nunta frantuzeasca.
De fapt pana la
nunta, avem si alte aventuri legate de organizarea ei, asa ca trebuie sa o iau
in ordine, s-ar putea sa-mi ia mai multe posturi.
In saptamana
dinaintea nuntii au inceput sa-mi vina invitatii romani, prieteni de-ai mei si
de-ai mamei (care sunt si ai mei, decat ca ii categorizez asa ca sa intelegeti
ca erau doua varste)
Bun, i-am
instalat care pe unde, o parte la noi acasa, o parte la soacra-mea care sta la
doi pasi, si apoi ne-am pus pe facut mese, ca sa fim in forma pentru nunta
(adica mahmuri si tragandu-ne pe maini)
Prima soirée
de genul asta a fost la soacra-mea si serbam venirea romanilor (pe lume ;))
Foie-gras,
champagne, nebunii, strutztul cantand la pian, eu traducand (tradu « afinata » !),
mama intrebandu-ma unde-i cadoul ei de ziua ei promis de cuscra-sa (« daca
a uitat ?? ») si fiind vorba de un parfum era ingrijorata (ca v-am
zis ca la mama acasa e drogherie, se poate oricand reprofila in duty-free sau
mini-Sephora).
Nu prea mai
puteam face misto de francezi ca strutztul o rupe bine in romana si pricepe
tot, de ex acum se prezinta « Sunt inchintat de cunostinta, ma chema
Strutz si sunt un mare peeetrecaret!! Si trag molte bosini ».
In fine, ne
asezam noi la masa, coltul romanilor si coltul francezilor, plus un roman,
dintre prietenii mamei, domnul Bebe, un domn foarte simpatic si voluntar care
ne-a reprezentat foarte bine tara la aceasta nunta. L-am lasat printre francezi
ca oaia intre lupi insa am zis ca se va descurca cumva, le va vorbi de Hagi,
Nadia, Ceusescu, ma rog ce mai stiu si francezii despre noi.
Noi in
coltul romanilor, dintr-una intr-alta, am ajuns la un subiect de interes
international, organul sexual masculin. Cred ca foie-gras-ul ni se urcase la
cap sau ceva. Si ne-apucaram bai baiete sa cautam diverse expresii prin care se
poate desemna mandra ustensila. Si am gasit asa : « mataranga »,
« par », « falus », « membru », « organ »,
clasice pana acum.
Ei bine la un moment dat a zis cineva « stromeleag »
si toti romanii erau pe jos de ras. Si cand aproape sa ne revenim, ma striga
dl. Bebe din capul mesei : « Dana, cum se zice la gaura in
franceza ? ».
Dar ce legatura o avea gaura cu Nadia Comaneci ? mi-am zis. Ei
bine, dl. Bebe le vorbea la francezi
despre papanasi si gogosi si isi incepuse explicatia cu ce altceva decat gaura !
Ei, a fost o seara simpatica.
A doua zi am plecat pe Valea Loirei unde avea loc
nunta.
Nu va spun
cat ne-am organizat, aveam un microbuz de 9 persoane, plus un 4x4, pana ne-am decis care cum
sta, era ca in “Singur acasa”, sacose, genti, incarcat, descarcat, odata ajunsi, urma sa
stam intai la o cabana inchiriata pt noi, si apoi la castel, va spun sincer ca
la finalul nuntii am avut impresia ca tot scopul acestei calatorii a fost sa
incarcam si descarcam valize, genti si sacose cu mancare.
In fine,
dupa multa foiala si orgolii ranite dar care si-au revenit repede, am reusit sa
plecam la drum.
In microbuzul nostru a fost foarte fun, am dezbatut din nou
subiecte de interes international (din pacate epuizaseram subiectul « stromeleag »
si am suferit…) condimentate cu rosé ca asa e frumos cand te duci pe Valea
Loirei in tara vinului. Adica vroiam sa onoram alcoolul dinainte sa ajungem.
O data
ajunsi la cabana in care urma sa stam doua zile, ne-am instalat, intai ne-am
ales camerele, ceea ce s-a dovedit a fi un proces destul de lung, ca unele
paturi nu se lipeau si alea au picat fix la indragostiti, unele se lipeau dar
nu conveneau sotiilor care isi stiau sotii drept sforaitori sau scotatori de
alte sunete/ mirosuri dubioase, etc. Important e ca la final eram cu totii
instalati si fericiti.
Am uitat sa
mentionez ca aceasta cabana era dedicata exclusiv romanilor, plus strutztul
(care e si el in proces de romanizare, asa ca nu se pune !)
Asa ca ne-am
pus pe baut (ca serios, ce sa faci intr-o cabana pe vreme de ploaie la ceas de
seara ?)
Domnul Bebe, dupa ce si-a smuls saracul o unghie incercand sa instaleze un pat...a detectat semineul din salon si s-a apucat sa incerce sa faca un foc (in ideea ca doar o unghie smulsa intr-o zi e un bilant destul de slabut, si poate face mai bine de-atat).
Initiativa laudabila cu semineul, dupa mine, insa nu si dupa parerea celorlalti carcotasi
care nu au facut decat sa-l descurajeze si sa-i puna bete in roate. Acum
serios, daca exista un semineu cu lemne-n el, nu e logic sa vrei sa-l si
aprinzi ? Asa a evoluat lumea, incercand !
In fine, saracul om s-a chinuit in toate felurile, a
ars tot ce era de ars in cabana, de, vorba mamei, la final mai avea putin si ne
ardea si pasapoartele doar sa aprinda focul, cred ca devenise personal intre el
si foc, care il dovedeste pe celalalt!
Noroc ca la
momentul ala inca n-aveam rom, ca n-am mai fi avut.
Insa a
reusit sa-l atite cu niste ulei, si apoi cu foenul, ceea ce e adevarat ca a
provocat niscaiva fum (dar vorba zicalei frantuzesti « nu poti face omelata fara sa spargi oua » !)
Si cand in
fine focul se resemnase si o luase din loc (chiar binisor!) s-a pus pe urlat
alarma de incendiu. Bai dar niste urlete de ziceai c-o violeaza si-alta nu, am
surzit cu totii !
Mihnea,
prietenul meu bun si martor la nunta (martor la catolici e un fel de nas la noi,
e garantul casniciei noastre si va trebui sa ne adresam intai lui daca
intampinam probleme in casnicie, si abia apoi preotului sau notarului), asadar
Mihnea, voluntar si doritor de pace in lume, a luat o sticla cu apa si fleosc
pe foc, acest vinovat de viol !!
Acuma ce era
cel mai interesant de observat erau reactiile oamenilor, unii disperati ca ar
putea veni pompierii si ne putem lua o amenda, altii amuzati (mama si cu mine
eram pe jos de hilaritatea situatiei si mai ales de Mihnea care stinsese intr-o secunda focul atat muncit de dl. Bebe), unii perfect indiferenti (strutztul
care omora monstrii) altii pe-afara sa vada daca n-au iesit vecini, si desigur
dl. Bebe care se cocotase pe un scaun la alarma si ii pusese un servet peste
gura spurcata.
Alarma a tinut asa cam 10 minute, timp in care ne-am invartit
toti pe loc, dupa care am ras bine si ne-am mai turnat un paharel. Pompierii
nici gand sa vina, de fapt asta ar fi trebuit sa ne ingrijoreze mai tare, cam
fi putut arde acolo fara sa se sinchiseasca nimeni !
Cand a ajuns
la noi si soacra-mea, romanilor le era jena sa-i povesteasca patania, insa i-am asigurat ca e
destul de frecvent si la ea, si ca ni s-a intamplat déjà la dejunuri de familie
sa afumam bucataria si sa acoperim detectoarele de incenii, alarmele, etc. Déjà
acum stim si care cum ne impartim sarcinile, atata suntem de rodati.
Soacra-mea
cand a auzit, mai ca-i parea rau ca nu fusese si ea prezenta la aventura si mai
ales ca i-a furat cineva rolul principal, ca de obicei ea e declansatoarea de alarme,
n-ai loc de ea la chestii din astea !
Mai am inca
multe de povestit, ca nici n-am ajuns la nunta inca, dar promit ca revin
saptamana viitoare cu un post complet !
Dano, schimba ochelarii ca "E urati"
RăspundețiȘtergereNu-i schimba, că-ți vin bine.
RăspundețiȘtergere------------------------------------------
Chestia aia din gura tipului din ultima poză sper că nu e limbă. :))
----------------------------------------
Hai cu urmarea, că ne-ai pus pe jar. :)
Ce fain post Dana! Si ochelarii si catelul sunt super draguti! :)
RăspundețiȘtergereAm ras cu lacrimi. Si eu sunt specialista in traznai doar ca nu le povestesc. Le traiesc. Nu vreau sa isi formeze necunoscutiim pareri ciudate despre mine. :) Ii las sa ma descopere. Suprizele sunt mereu interesante.
RăspundețiȘtergere