La cresa sau nu la cresa

Nu stiu cum e in Romania, dar aici in Franta septembrie e o luna extrem de importanta. Este ceea ce se cheama « la rentrée » (intoarcerea). Adica venitul din vacanta si intorsul dreacului-o-data-la-servici/scoala/gradinita/cresa-ca-de-o-luna-jumate-umblati teleleu. Pe scurt J

Pentru servici exista somajul, pentru scoala corijentele ( gradinita se cheama tot scoala la francezi) iar pentru cresa exista lipsa de loc. Mare mare problema aici, mult mai multi copii decat locuri.

Asa ca parintii se inscriu pe locuri de cresa de cand sunt mamele gravide in luna a 5-a (sau celibatarii de cand devin un cuplu, ca nu se stie!!), se chinuie o gramada sa-l bage pe micutz in aceasta institutie (adesea extrem de scumpa !) in care ar scapa de el toata ziua si pe bani totusi mai putini decat daca ar plati o dadaca la domiciliu.

Cand primesti un loc la cresa e o victorie persoana, deschizi cea mai buna sampanie si dai o petrecere cu rude, prieteni si dusmani.

Din cate am inteles din diverse povesti, parintii cu micutul se duc la un interviu, la care interesatii se analizeaza si evalueaza reciproc, si adesea cresa decide daca il vrea pe micut (si pe parinti, ca nu vrea nimeni tzacanitzi care vor sa manance copilul numai mancare bio, are nevoie de rugaciunea zilnica la Allah- sau alti Dumnezei-, nu doarme decat in pozitia fetusului in patut orientat inspre Est ca asa spune in feng shui, mucii nu-i trebuie stersi decat cu batiste din bumbac ecologic si eventual reciclati etc.).

Bazandu-ma deci pe diversele povesti pe care l-am tot auzit (normal, doar sunt divortata si n-am nici cu cine sa fac copil, e logic ca lumea sa-mi vorbeasca despre crese !), mi-am imaginat asadar cam cum s-ar intampla un astfel de interviu. Poftiti aici:

Parintii ajung la interviu cu Gigelul de doi ani (am zis doi ani ca sa fie in stare de ceva, ca il poti baga la cresa de la 3 luni dar nu e decat o burta, perfect neintersanta in orice poveste oricata imaginatie ar avea autorul):

             -Buna ziua, zice directorul, ar putea Gigel sa ne faca o demonstratie de imperecherea a cuburilor acestora ? (observati ca testul seamana izbitor cu cele de la Academia de Politie)

Mamica, grijulie :
              - Gigel, ia fa tu un castel cu cuburile astea, da frumos asa cum nu stii DECAT tu sa le faci.

Gigel ia cuburile, arunca unul in ochelarii evaluatorului si cu unul isi da peste fluierul piciorului. Incepe sa urle.

Examinatorul noteaza cu voce tare :

       " Mijloc de constructie sociala. Serioase probleme emotionale. Am dubii profunde daca Monsieur Gigelesco se va putea adapta societatii moderne si mai ales cresei noastre, care are un nivel de exigenta conform reputatiei sale."

      - Stie sa faca la olita ?

Mamica, aranjand cuburile pe culori (perfectionista) :
   -   Ash, cum sa NU stie !…exact CE sa faca la olita ?

Evaluatorul, plictisit :

   - Uite ce e, va propun sa ne vedem intr-o saptamana, va mai dau o sansa atunci. Astazi sunt plictisit, in plus ati muscat din pauza mea de functionar de 3 ore.

Parintii pleaca, cu coada intre picioare, copilul urla ca din gura de sarpe, cuburile sunt aruncate care-ncontr-o intr-o debandada care seamana cu Hiroskima dupa bombardament.

Familia ajunge acasa, si dupa o cearta de zile mari in care mama il certa pe tatic ca ii spala dintii copilului pe verticala in loc de pe orizontala si ca va crea un psihopat, se hotarasc sa faca un brainstorming demn de serviciile secrete israeliene, decid sa-si vanda masina ca sa dea o spaga sanatoasa directorului de cresa si sa termine o data cu problemele.

Saptamana urmatoare, dimineata interviului. Printr-o intamplare nefericita cum numai zeita destinului mai poate organiza, Gigel l-a pierdut pe Ricky, ursuletul de plush cu care merge peste tot. Drama in familie, toata lumea il cauta pe blestematul de Ricky care taman acum si-a gasit sa faca pe ghidushul si sa se ascunda, cand miza este atat de mare.

Intr-un final pleaca fara el dar cu plicul pregatit cu banii de pe masina (de spalat ea masina, ca nu vrusese nimeni Twingoul ala amarît…) 

Evaluatorul e gata plictisit, isi suge niste resturi de maslina dintre dinti cu un zgomot iritant. Dar stie ca in pozitia lui de forta ar putea sa-si suga si degetul de la picior ca ar fi la fel de social acceptabil.

                - Asadar, Gigel, ia sa vedem, stii sa lipesti abtibilduri pe cartoanele astea ? Si apoi sa-mi faci o oaie din plastelina asta ?

Mamica traduce in limbaj gagautezsc lui Gigel cererea domnului director.

Gigel trage un urlet de furie amestecata cu nostalgie dupa Ricky, scuipa suzeta cu sete, se uita FIX in ochii directorului si spune :

      - Oaie din plastilina sa-ti faca ma-ta, baaa !!!

Parintii sunt in extaz, sunt primele cuvinte ale lui Gigel si nu mai conteaza ca au dat déjà plicul, a meritat ! Au stiut ei mereu ca Gigel avea un mare potential si acum simt  cu siguranta ca este un invingator. Lucrurile astea se simt pur si simplu.

Se ridica victoriosi si decid ca n-au nevoie de cresa pentru ca Gigel e un rebel in suflet care poate creste si singur in lumea obiectelor conectate, nu va avea nevoie decat de un laptop si se va descurca singur. Ca un invingator ce e.

Din fondul cuptorului cu microunde, pana si Ricky surade mandru.