marți, 31 ianuarie 2017

Am fost la ski! Cu Jenel...

Am fost la ski.

Ocazie care naste tot felul de filozofari care mai de care mai lipsite de vreo importanta de orice fel : politica, socio-economica sau nici macar de fapt divers. Dar ne face sa ne hlizim si asta e tot ce conteaza.

M-am dus cu fosta firma unde lucram, ca organizeaza chestii de genul asta, doar un weekend cu transport in autocar cuseta- daca nu stiti cum e, va explic- e ca la masina cand se rabateaza scaunele, ne culcam in mod sardine ingramaditi unii peste altii- e un fel de orgie dar fara sex. Adica o inghionteala generala.

Fiecare cu saculetul lui de dormit, ca sa eviti sa dai din zgaibere mai mult decat necesar intr-un scop de prezervare a nasului de la picioarele tale si prin asociere (cu oftica vecinului lovit), a propriul tau nas.

In timpul noptii ti se face invariabil cald in sac, asa ca smulgi ce poti de pe tine, in cazul meu dresurile si sosestele. Pe care l-am ingramadit elegant in propriul sac de dormit. Insa de dimineata cand am ajuns la munte si sacul a fost pliat, ia-le de unde nu-s (“Mi-a furat ciorapii unul din nesimtii astia!! Cu siguranta chinezul ala, ca prea dubios asa din lipsa de expresie faciala »)

Am descoperit ulterior si dresul si O soseta pe jos prin mijlocul autocarului. Am rugat un domn de sub mine (ca dormeam « la etaj ») sa mi le inapoieze. Fac pe aceasta cale un anunt : gasitorului de cealalta soseta ii ofer recompensa. Daca o si spala, dublez miza.

In fine, ajungem, cu capul un cur se intelege (si nu ma refer la al vecinului de somn, ci fiecare in al lui), proaspeti toti ca sticlele de bere aruncate in Sena.

Mic-dejun croissant-pain-au-chocolat-bunutz-bunutz si pe partii cu noi !

Eu plecasem cu un amic francez, sa-i spunem Jenel, care el inca lucreaza la fosta firma si asa mi-a facut trampa ca sa pot merge si eu.
Jenel vroia sa ma seduca- sau macar sa mi-o traga !- numai ca s-a taiat si 1% de chimie intre noi cand a gresit prima data cititul hartii de ski. Nu exista sa citesti gresit o harta de ski cand spune mare care esti tu (punctul ala albastru si perfect rotund- grasanule !), si incotro coboara partiile alea care au si nume si culori (deci e destul de greu sa le incurci). Dupa doua greseli i-am smuls harta din brate fara mila.

A mai avut apoi ocazia sa rateze micile farame de sansa pe care as fi putut sa i le ofer (din prea multa disperare, sa ne intelegem !), dar asta va voi spune mai tarziu.

Pe pârtie am cugetat la o chestie : anume ca dintr-o zi de ski care dureaza de la 9 la 17h cu pauza de pranz, skiezi cu placere cam 15 minute din orele alea. In restul timpului se intampla asa : iti curg mucii, ti-e frig, te bat claparii, ai un cârcel, vrei pipi, cazi, e caciula prea pe ochi sau nu suficient de pe urechi deci te vântura vantul, ai uitat sa te dai cu stick pe buze deci te ustura buzele, ai uitat sa te dai cu crema ca ningea cand ai inceput si acum e soare arzator, deci te-ai ars ca un bou si te ustura, ti-au inghetat mainile, telescaunul e prea lent, telescaunul e prea violent si te-a lovit la imbarcare si acum te doare, telescaunul se balangane si-ti e  rau de la el, vecinul de telescaun vrea sa faca conversatie si tie ti-ar fi somn ca in fine nu te doare nimic. Deci 15 minute adunate de placere. In rest cand skiezi te gandesti uneori ce misto e si « mama, zbor » sau « nu-i nimic ca sunt abstinent de luni de zile, macar ma dau cu skiurile », dar ajungi repede inapoi la telescaun si iar te doare/ustura/mananca ceva.
Si asta pentru mine care nu am copii. 
Cred ca parintii care merg la ski cu copiii au poate 30 de secunde bune intr-o zi de ski.

Am avut ocazia sa interactionez cu un copil in sejurul asta : mi l-a inmanat domnul de la telescaun sa am grija de el pe durata urcarii (se dadea cate un pici la fiecare telescaun).

Avea vreo 3 ani piciul, foarte dragalas. A inceput sa-mi povesteasca viata lui, fara cap si fara coada, despre amicul lui Thibault, cum mai are o sora care e bebelus (nu se stie daca el sau Thibault dar totuna) si nu se joaca cu ea ca nu e interesanta, cum locuieste intr-un sat al carui nume nici sa-l zic nu stiu, dar lui ii place acolo, cum a primit un camion de Craciun desi el ceruse trenuletul dar bun si camionul mai bine decat doar remorca. Cand mai aveam noi putin sa ajungem, il intreb pe post de afirmatie pe micul vorbaret: « Marc, stii cum se coboara din telescaun. » asteptand un « glumesti ? normal ca stiu ! »
Si vine si verdictul, extrem de natural : « nu, e prima data ».

Nu va imaginati ce panica neagra m-a luat, aoleu ce fac cu asta care o sa isi ia zborul la coborire, cum sa-l iau in brate, cum sa-l iau de mana (ca n-ai cum si cu betele si cu piciul)…am inceput sa ii explic sa incerce sa plieze picioarele (dar picioarele lui aveau 10 centimentri cu totul, ce dracu sa pliezi mai repede ?!), sa NU se panicheze (desi il durea fix la casca pe micut), sa se lase sa alunece usor, ca un fulg…
Niciodata nu m-am simtit mai responsabila de soarta cuiva ca de a piciului din telescaunul ala- desi acum pe bune, si daca cadea, cel mult isi julea fatzuca si creste alta la fel de dragalasa la loc.

Am ajuns la destinatie mai repede decat impozitele. Iar micutul a fost extrem de natural, a coborit perfect si s-a dus la grupul lui.

In timpul asta Jenel seducatorul se plangea de diverse chestii : ca il dor muschii, ca a facut mers nordic saptamana dinainte (un pseudo-sport ca golful), ca schiurile nu sunt bune ! Si 80% din exprimarea lui era bazata pe interjectii « pfff, tsss, pleof » si diverse sunete pe care cand le scotea reusea sa si scuipe imprejur.

O sa mor singura, stiu. Statul cu baiatul asta m-a facut sa il regret pe strutz, care desi era tembel macar era distractiv. Si avea si suficiente verbe in stoc.

Pe la ora 3 si dupa ce s-a plans de n-spe ori, a zis sa ne intoarcem. Dar cum ii dadea cu virgula harta aia, am plecat cu o naveta (in loc sa ne intoarcem pe skiuri, pe munte, ca de-aia ne ducem la SKIIIII…)

Ne-am intors la magazinul de skiuri, eu am cerut alti clapari ca aia erau prea stramti si imi nenoroceau fluierul piciorului, Jenel repede si el ca vrea alte skiuri. Cum asa, ce alte skiuri ? (« pai unele cu care se face sieste mai usor »- imi venea sa adaug), nu stia bine ce, dar de la alea il dureau picioarele…i-a inlocuit vanzatorul skiurile lui cu altele la fel dar verzi. A fost foarte multumit si a doua zi dimineata inainte sa le incerce a declarat ca el nu mai skiaza.

In final a skiat vreo 40 de minute (ah, numai de n-ar fi facut faimosul mers nordic ca altfel ar fi rupt partiile !!)
Am mers si la terme. Am platit 3 ore tot din cauza lui Jenel ca cica aveam nevoie de mult timp pentru « jocuri si activitati »- jocurile si activitatile de altfel inexistente, dar asta e entuziasumul tipic frantuzesc la chestii de cacat- ar fi fost daca nu era inchis, un jacuzii cu apa colorata (wooow !) si 3 saune una de 40 de grade, una de 60 si una de 80. Adica daca vrei sa mori lent, repejor sau baga mare ! I-am demontat si saunele direct, a caror eficienta (in afara de a-ti grabi atacul de cord), eu nu o vad. Cica « detoxificare »- ce detoxificare, care toxine ? Ca ele stiu pe un’ sa iasa si fara sauna ! Ba chiar si fara sucuri naturale, culmea.

De altfel am desfiintat alergiile la gluten inainte sa apuce bietul Jenel sa se declare alergic. I-am zis ca alergicii la gluten sunt de fapt ipohondrii la care n-a prins nici o boala, si cum glutenul nu-ti da decat o durere de burtica, pica bine ca nu prea ai cum sa dovedesti ca omul NU e alergic. Vorba unui actor, glutenul terorizeaza asa de tare populatiile civilizate, ca in curand vom putea jefui un magazin cu un covrig !

La intoarcerea spre Paris eu am fost printre cei carora li s-a facut rau de la serpentine (adica eu si inca o domnisoara care a vomitat pe colegul de scaun)- cand mi-am declarat greata, Jenel si-a luat viteza de langa mine direct, daca mi-ar fi dat prin cap sa-mi vina sa vomit de la inceputul sejurului, cred ca am fi fost cu totii mult mai castigati.

Soferul n-avea punga asa ca am luat caciula crosetata cu greu si din dragoste de mama…ma si gandeam, daca vomit in ea, o arunc si ii spun sa mai faca una la fel de utila, dar poate cu ochiurile mai stranse.
N-a fost cazul in final, desi mi-a curs sange din nas. Nu, nu pe caciula. Pe perna lui Jenel, dar i-am facut un bine ca mirosea a tutun, merita un minim 60° la masina.
Ce sa zic, sunt o placere.

Cam atat de la ski, va pun si niste poze ca sunt sportiva Daciadei J

Hai ca va mai povestesc in urmatorul despre intalnirile tinder din anul 2017 (in numar de doua jumate)
Pun si poze dar diseara ca acum fug la servici!


3 comentarii:

  1. Eu am incercat sa invat sa schiez acu cativa ani. Am esuat lamentabil si nici nu mi-am mai dat silinta de atunci. Acuma daca ma gandesc.... cred ca facusem si io mers nordic in saptamana dinainte :-)))) Ce-mi place scuza asta cu "mersul nordic" :-)) sa stii ca gugalesc sa vad in mare ce e ca s-o folosesc cu prima ocazie !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca am apucat sa te vad, Dana! Astept poze si povestiri despre intalnirile tinder din anul 2017; merci portia de ras pentru aceasta saptamana!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  3. :)))))
    habar n-am cum e chestia asta cu schiatul...dar tind sa iti dau dreptate ! :-P

    RăspundețiȘtergere