Mitza-biciclista

Mi-am luat bicicleta. M-am saturat de transporturi in comun pana-n gat.

Vine un moment in viata cand ti-ai luat suficiente coate in coaste la gramada, ai fost calcat pe picioare de un anumit numar de tocuri si ai mirosit un anumit numar de nuante de putori si atingi o limita.

 La mine atingerea acestei limite s-a exprimat prin cumpararea unei biciclete. 250 de € mai tarziu aveam casca de protectie (cum va spuneam intr-un post precedent, sa mi se poata aduna creierii organizat in caz de accident), anti-furt omologat si asigurarea anti-furt.

Asigurarea anti-furt ar trebui sa se cheme gata ‘furt’: daca ti-a furat bicicleta nu doar ca ai pierdut mijlocul de locomotie ci si banii de asigurare pentru ca asigurarea iti impune urmatoarele conditii (scrise cu police invizibil la articul 8653 paragraful 759 din  Conditions générales de vente) :

·         trebuie ca bicicleta sa nu fie furata intre 23h si 9h dimineata (ca doar hotii au orare de furt ca la servici  si mai ales ziua !!).
      Se pare ca asiguratorii se bazeaza pe statistici cand scornesc conditiile astea. Imi imaginez cum s-a facut una din statistici : s-a dus unul pe bicicleta la 23h05 la Goute d’Or (partea cea mai inchisa la culoare din arondismentul 18) si s-a oprit sa-si lege siretul. Iar in cele 20 de secunde cat a pus bicicleta pe cric aceasta era gata in Senegal. Pe o capra.

Alta conditie amuzanta :

·         bicicleta, (indiferent de ora !) nu trebuie sa se afle in curtea interioara a cladirii in care locuiesti. Chiar daca e legata in lanturi de un punct fix, daca ti-a furat-o de acolo (desi acea curte exista special pt biciclete) nu esti rambursat de asigurare.

·         Daca ti-o fura de la tine din balcon de asemenea nu esti rambursat pt ca nu se considera ca balconul face parte din casa (ci din aerul ambient probabil si e rambursat statul, ca doar bicicleta era pe aerul lui!).

Acum eu ma gandesc ca asigurarea aia nu prea serveste la altceva decat la pana de hartie igienica...

In fine, aseara eram f incantata de bicicleta mea noua si am facut cateva ture de oras pe ea.

Problema e ca cum n-am mai condus de vreo 7 ani (adica de cand locuiesc in Franta) nu prea mai cunosc regulile de circulatie, nu prea mai stiu a cui e prioritatea (desi am inteles rapid ca in general NU e a biciclistilor !) astfel ca la carrefour-uri complicate ma dau jos de pe ea si traversez cu pietonii cu bicicleta la subtioara.

Cei mai enervanti sunt pietonii. Care te respecta inca mai putin decat soferii. Adica pietonii te vad ca vii, pe verde, si totusi traverseaza de parca n-ai exista. Eu agit in disperare soneria aia de pe ghidon, cling-cling-cliiiiiiiiiiiiiing (boilor!!!), dar asta ii sperie cam cat l-ar speria un chihuahua pe un criminal in serie.

Mi-ar trebui o sonerie care sa racneasca pe un ton de bariton : « Miscati-va ca pilaf va fac!! » (in franceza ar da : « Je vous emmerde tous !! »)

Bun, am ajuns cu chiu cu vai acasa, mi-a luat o jumate de ora sa introduc bicicleta pe usa cladirii unde stau. Pentru ca aceasta use e extrem de grea si se deschide in interior, deci si daca reusesti sa o impingi ea nu sta (sta in schimb pe ganduri daca sa se urneasca au ba)

Dupa ce ne-am luat pe rand –si eu si bicicleta- cateva usi in plina figura, dupa ce am dat dracu si usa si administratorul blocului si « cacatul asta de Paris cu arhitectii lor grandomani» (ca de-aia e usa grea !!), am reusit in fine sa introduc masinaria in bloc.

In curtea interioara urma sa am alta problema : nu exista decat doua locuri de care-ti poti agata bicicleta (cu anti-furt-ul omologat care nu-ti serveste la nimic !) si erau déjà 4 biciclete pe alea doua locuri.

A urmat un brain-storming eu cu mine despre cum as putea sa-mi garez jucaria. Am impins-o, am tras-o, am incercat s-o ridic, nici un spatiu de legat. Parea chiar ca bicicleta avea personalitate si ma impinge. Cred ca m-am lovit cu ghidonul cam pe toata suprafata corpului. Ne-am luptat amandoua cam vreo 30 de minute, ca la box: intai eu peste ea, apoi ea peste mine. Cand eram eu peste ea resimteam un scurt sentiment de victorie dar care se evapora repede printr-o miscare brusca a ghidonului care se elibera si se intorcea impotriva mea (a vizat destul de des capul).

Pe la ora 20h30, murdara de vasilina si cu dresul jerpelit, si desigur cu o mare zgarietura pe frunte am spus ‘stop’. Bicicleta arata de parca si ei i-ar fi ajuns. Ar fi fost chiar dificil de spus cine fusese pedepsit mai mult, eu sau ea.

Am decis sa iau bicicleta in apartament (sa vada si ea de unde vin eu, ca doar eu stiam de unde vine ea, nu ?).

Cand ma pregateam sa urc cele 4 etaje gandidu-ma in acelasi timp cam cate lame mi-ar trebui sa-mi pun capat suferintei…am dat nas in nas cu un domn ne-elegant si care mirosea puternic a alcool. Mi-a propus sa imi care bicicleta. I-am multumit si i-am spus ca as prefera sa ma ajute mai degraba s-o garez in curtea interioara.

Domnul, foarte voluntar (se ducea la etajul 6 unde e un cuib de petrecareti unul mai dubios decat celalalt) chiar mi-a parcat bicicleta, cu ghidonul in jos, a legat roata de niste grile de fier. Eu n-as fi putut sa sustin greutatea aia.

Domnul mi-a spus ca va vorbi cu vecinii de la 6 si ca imi promite el ca bicicleta nu va fi furata. Cine se poate indoi de vorbele unui betiv ? Dar tare m-as bucura totusi sa aiba dreptate…

Azi n-am mutat bicicleta pentru ca era prea bine parcata.

Maine insa o scot la plimbare.

Da, stiu, sunt prea mare sa mai iau bicicleta si generatia mea cumpara carucioare de copii…sau masini. Dar din primele n-am pentru cine iar din celelalte n-am talente...acum serios, ma puteti imagina la Carrefour-ul de la Champs Elysée cu o masina la subtioara ?

Gata va las, ma duc sa verific daca mai e acolo bicicleta!!

Un om care nu crede in asigurari...