Cum sa faci balamuc din nimic

In postul acesta va voi vorbi despre balamuc in general, si despre plecarea inapoi in Franta din Romanica in special. 

Pentru a va introduce aventura de la aeroport trebuie sa va vorbesc intai despre entropie si legile lui Murphy (deh blogul meu, postul meu, am voie sa ma dau intelectuala!)
Ce este entropia ? Sigur ati auzit de cuvantul asta si ati uitat cam in secunda urmatoare. Pe scurt, entropia inseamna balamuc. 

Mai stiintific, consta in faptul ca universul se raceste si se indreapta spre inghet. Stelele se consuma pana la extinctie, energia se echilibreaza iar efectul secundar este ca starile naturale tind spre o dezordine din ce in ce mai mare. 
In completare, Murphy zice asa : ‘Tot ceea ce ar putea sa o ia razna o va lua razna’.  Aceste doua legi guverneaza universul. 

Un exemplu este scoaterea Greciei din rahat. Germania a pompat multi bani iar rezultatul a fost nu doar ca datoriile Greciei nu s-au sters ci s-au marit dar au intrat si alte tari in rahat par la suite.

Aceste legi aplicate la viata obisnuita au rezultate foarte amuzante. De exemplu spalatul masinii: stii ca daca speli masina astazi, maine va ploua cu siguranta si parbrizul va fi decorat cu zoaie (entropia). La fel, cand iti schimbi serviciul dezgustat de ambianta proasta constati ca noul job nu e cu nimic mai bun decat fostul, ba noul sef e chiar o idee mai scarbos. Iar vechiul coleg despre care spuneai ca daca nu-l vei mai revedea niciodata va fi prea curand, apare peste un an ca vecin de birou.

Legea lui Murphy are o subdiviziune de care poate ati auzit : « Principiul lui Posener al reducerii reciproce a problemei » (PPRRP). 
Acest principiu spune ca o problema devine tot mai dificil de rezolvat pe masura ce se micsoreaza. Acest principiu il regasiti la tot pasul : oamenii nu divorteata pentru ca el are o amanta de 3 ani ci pentru ca ea n-a mai suportat intr-o zi sa vada capacul de WC ridicat (sau sosetele langa pat), certurile in firma nu incep din cauza unui client pierdut ci din cauza imprimantei care nu merge intr-o zi, negocierile de salariu esueaza din cauza a 50 de euro care oricum se duceau la taxe, etc.
 Cred ca acelasi principiu se aplica si postasului care duce poste timp de 40 de ani si intr-o zi isi impusca toata familia si pe el insusi (vedeti asta la orice jurnal de la ora 5).

Ajungem in fine si la cazul meu. Asadar alaltaieri am pornit inspre aeroport, cu valizele pline ochi (gratie mamei !) de : mezeluri/ cascaval/ muraturi/ limbi de pisica/ bonboane belgiene/ alune/ cozonaci/ snitele/ friptura/ cotlete de porc/ prajiturele de Craciun, etc. In caz ca incepe vreun razboi, deh ca toti romanii, avem noi complexul  asta al lipsei (ca sa nu-i spun disperare !).

Strutztul nu stia cu ce i-am incarcat valiza, si l-am ametit spunandu-i ca e asa de grea din cauza jocului de remy primit de la Mosu’ (« tablitele de lemn cantaresc atat iubitel !! »). Insa nu stiam exact CAT de grea este si urletele lui cand a ridicat prima data valiza cu ‘Hernie, aoleu spatele meu!!!’ nu m-au impresionat.

Bun, ajungem in aeroport, facem check-in, valiza mea 14 kile iar a strutztului 30 (aveam dreptul la 24 fiecare, insa suma nu se aduna).  Asa ca doamna ne-a spus elegant sa facem 24 de kile din valiza strutztului cum om stii.

Maman plecase déjà insa am sunat-o sa vina sa recupereze din balamuc.
Reintoarsa, ne-a gasit ca pe tigani cu valizele desfacute, insirand in aeroport  (pe langa chilotii murdari care de cate ori deschizi valiza in public sar primii ca paduchii de zici ca stau la panda!),  cotlete si snitele si sarmale (care toate miroseau !! –mai putin chilotii care miroseau a primavara, noooaaahhh !). 

Nu va-nchipuiti ca erau cumva socati calatorii. Nu, toata lumea este la fel de fanatica ca noi si isi ia la fel de multa mancare ! Am fi in stare sa prabusim avionul din cauza greutatii dar doamne fereste sa renuntam la vreo coaja de nuca !!

Asadar in fata balamucului international pe care-l intinsesem, dintr-o privire m-am inteles cu mama : urma sa se renunte la jocul de remy.
Insa strutztul (al carui nume de familie e chiar Remy!) nu era de acord sub nici o forma sa renunte la joc. 

Cum nu vroiam sa las din provizii (unde mai pui ca e si anul cu sfarsitul lumii !) am mai burdusit olecuta valiza mea (arata ca o bomba), am sarit pe ea si eu si mama ca sa inchidem fermoarul si am ales sa renuntam la (tineti-va bine !!) o cana de plastic ! 

La final valiza strutztului cantarea 21 si a mea 16. Nu intrebati cum, probabil erau toate prea bine organizate si trebuia creat haosul.

In avion ne gandeam ca daca ne prabusim ar fi tare pacat de atata mancare pierduta…
Actualmente suntem (din nou) cu burtile pline iar in venele noastre curge porc si poate si putin sange.