vineri, 24 august 2012

Scuza-te ca traiesti!

Astazi voi aborda un subiect cu care sigur sunteti sau ati fost confruntati : sa te scuzi ca traiesti.

Va dau cateva exemple.

Cand discuti cu cineva pe care nu-l cunosteai si te intreaba de unde esti, de unde vii. In cazul meu, inainte era « Din Bucuresti », acum « Din Paris ». De fiecare data cand dau unul din aceste raspunsuri o zic cu jumatate de gura, jenata. Stiu ca oamenii ma judeca in secunda in care spun « Din Paris » sau « Din Bucuresti ».

Stiti ca Parisul face parte din Ile de France, care e zona periferica care inconjoara orasul. Foarte multa lume locuieste in aceste zone periferice, unele foarte sic, unele mult mai putin si rau famate. Desigur viata e mai ieftina in ‘banlieu’ (periferiile respective) si nici activitatile nu-s la fel ca la Paris (adica n-ai spectacole, 500 de cinematografe, concerte, etc). Ai cate o activitate culturala organizata de primarie, de genul ‘Orchestra din Baicoi and co.’ Este insa perfect cand vrei sa-ti iei o casuta si ai copii de crescut .

Adesea raspunsul pe care-l obtin cand spun « Locuiesc la Paris » este « A…EU n-as putea !! » subintelegand desigur « Vai, locuiesti in orasul asta murdar, unde chiriile sunt scumpe si apartamentele mici » dar sub care banuiesc mai ales vulpea care n-ajunge la struguri…iar eu foarte jenata, ma uit la pantofi balbaind ceva, o scuza, sau cautand sa schimb subiectul. 

Cand de fapt ce am chef sa spun este : « Da, la mine am un autobuz care ma duce in 7 minute la Opera, ma pot plimba pe Champs sau in Tuileries cand am chef, nu trebuie sa-mi fac cumparaturile la Auchan sa pierd o jumate de WK, nu plec de la petreceri la 23h30 ca altfel se termina metroul si am un cinematograf la 5 minute de casa mea…foarte naspa intr-adevar».

Mi-am pregatit deja un raspuns usturator pentru cand voi mai primi replica « Eu n-as putea !! »…voi spune : « Ai dreptate, e o chestiune de mijloace necesare. Eu le am, tu nu. »
Sa vad daca indraznesc…

O alta chestie pentru care trebuie sa ma scuz ca traiesc sunt vacantele…pe 6 septembrie plecam in insulele Mauritius. Ne platim aceasta vacanta impreuna (adica fiecare partea sa), din banii castigati prin munca asidua si adesea scarboasa (de la 9 la 19h zi de zi tot anul). Ei bine cand ma-ntreaba lumea unde plecam in vacanta zic cu jumate de gura si cu capul in jos  « In Insulele Mauritius… », dupa care incep sa imi justific « nesimtirea » : explic ca am gasit o oferta foarte buna, aproape gratis de fapt, si ca oricum va fi sezonul ploios (deci nu ne vom putea distra !!) si sunt 11 ore de zbor deci vom ajunge deselati si jumate de vacanta ne vom reface dupa zbor (sub ploaie, se-ntelege). Cred ca daca as adauga eventual si ca e strutztul impotent ar fi de-a dreptul incantata toata lumea!!
Ca Spirache din « Titanic Vals » cu palaria : « Mi-a dat-o gratis mama !! »…

Asadar daca ai reusit in viata si n-ai dat in cap la nimeni si muncesti DAR iti platesti o vacanta exotica trebuie sa te scuzi…

Ultimul exemplu pentru scuzatul ca traiesti este cu greutatea …in cazul meu de 46 de kile la 1.68. N-aveti idee cat e de greu ! Deja ca e greu sa am prietene bune. Am avut norocul de a pica numai peste persoane loiale, insa inca mi se intampla uneori sa ma trezesc cu cate-un « Ce-ti pasa tie, esti slaba, ia uite ce brate ai, numai fibra ! Toate lucrurile iti vin ! »…iar eu desigur ma scuz… « Da, asa e…DAR imi pierd parul !! » sau « Am mustata si barba si sprancenele lui Albulescu !! »…

In felul asta fetele sunt mai putin iritate ca indraznesc sa nu fiu grasa si-mi vin hainele bine…cert e slaba dar barem se chinuie cu ceva !!

La intalnirea de 10 ani de la sfarsitul liceului m-a razbunat un fost coleg. Nu-i dau numele ca poate citeste blogul J
Una din colege a inceput clasicul « Vaaai Dana, dar esti PREA slaba, nu-ti vine bine !! Trebuie sa te mai ingrasi !! Nu-i asa X-ulescule ca e prea slabanoaga ? » iar colegul in chestiune a raspuns : « Nu, e perfecta asa cum e ».
Nici n-am apucat sa-l pup ca multumire, insa a razbunat ani de insulte mascate.

Asadar de-acum incolo, DA, nu ma strang hainele si ma bucur, plecam in Insulele Mauritius pentru care am tras tot anul si locuim la Paris (si nu LANGA Paris), si suntem mandri de asta !!

6 comentarii:

  1. Bravo, Dana, de acord.
    Eu sunt din provincie dar stau mult in Bucuresti (am amandoi copiii casatoriti, cu locuri de munca si locuinte in capitala). Cand revin acasa, toti vecinii ma intreaba cum pot rezista in Bucuresti ca pe ei ii sufoca. De acum am sa adopt si eu atitudinea ta. Da, eu pot sa stau in Bucursti si nu ma sufoca, ma simt bine; sunt cu copii si nepotii mei.
    Numai bucurii, Dana

    RăspundețiȘtergere
  2. Tocmai purtam ieri o discutie strans legata de invidia unora (marjoritatii defapt) pe "succesurile" altora in munca :) Eu unul nu dau doi bani pe sentimentele de inferioritate pe care le au oamenii din jur din cauza carora au reflexul aproape neconditionat de a minimiza reusitele celor care chiar realizeaza anumite lucruri in viata. In general e problema lor iar eu sunt "damn proud" cu propria persoana si reusitele mele. In niciun caz nu o sa ma scuz vreodata ca eu am reusit ceva iar cel de langa nu.

    PS. Nu stau nici un Paris si nici la periferia lui. Nu as putea :P Glumesc, stau in Bucuresti si e minunat pentru ca aici chiar pot duce un trai mai mult decat decent spre deosebire de Baicoi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hello,

    Sunt de acord cu cele spuse mai sus, cam asta e atitudinea intalnita.
    Pe de alta parte nu consider ca e necesar sa te scuzi: oamenii sunt diferiti, au dorinte, obiceiuri si valori diferite.
    Iar acele optiuni au plusuri si minusuri pe care ni le asumam.
    Poate ca pentru tine nu conteaza atat de mult o seara linistita petrecuta sub un cer instelat, asa cum poate pentru altul nu conteaza atat de mult o plimbare pe Champs Elysee.

    Inteleg sa nu te lauzi, dar nici sa te justifici. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am "primit" linkul de la prietena mea cea mai buna..care are 32 de ani, locuieste in Paris, munceste de la 9 la 19 zilnic pentru vacantele ei exotice si are 45kg la 165cm..si acum vine intrebarea: oare "Dana Ghinea" nu este doar un pseudonim pentru ea??? E INCREDIBIL cum tot ce scrii, descrie viata ei de zi cu zi, asa cum ea mi o descrie mie..

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, probabil nu suntem asa unici ;) esential e ca ma cititi, multumesc!

    RăspundețiȘtergere