N-am mai scris de mult despre Franta. Am
tot scris despre Franta in mic, e-adevarat, anume strutztul. De altfel acesta a
realizat de curand un mare strutztulism (o isprava demna de Benny Hill) dar v-o
povestesc in postul viitor, ca titlul blogului meu (Parisul meu) se cam da cu
capul de pereti…
Asadar
francezii au o mare frica in viata. Acest babau se cheama MONDIALIZARE.
Tot
francezul care se respecta, urla ‘viol’ in fata generalizarii importurilor, a
imigrantilor, si a tot ce e diferit de "l'exception française". Francezul vrea 35 de ore de munca (sau
eventual mai putin daca s-ar putea), vrea o piata interna invechita, locuri de
munca FRANTUZESTI (firme franceze pentru francezi, gen Renault,
AirFrance, AirBus, Danone, etc.)
Dar
de ce francezul plangeret e atat de speriat de acest fenomen, care in final il
imbogateste ?
Franta
s-a crezut (si se spera in continuare...) centrul universului. De unde si un curent
care se cheama « nombrilisme » (de la « nombril »= buric; nombrilisme= buricism, buricul pamantului).
Pe
vremuri, adica inainte de babaul mondializare, la scoala comunala micii
frantuzei priveau fascinati inspre o enorma harta a Frantei care domina clasa.
Profesorii mai indrazneti puneau intr-un colt inca o harta, cu mult mai mica, numita « harta
lumii ». Dar nimeni nu-i acorda atentie. Cu totii intelegeau ca aceasta
harta era pentru destinatiile de vacanta mai putin ploioase decat in hexagon.
Odata
cu mondializarea, la dracu, aceasta viziune si-a vazut sfarsitul. Economisti,
jurnalisti, si tot felul de alti rai si prost crescuti, au inceput sa vorbeasca
despre Franta ca despre o tara intre atatea altele si o limba franceza
marginala.
Mai
rau, s-a aflat ca economia franceza nu cantarea mai mult decat a unui singur
stat american, California, mai cunoscut pentru consumul de marijuana decat
pentru performanetele ei industriale.
Tocmai
de aceea francezii si-au inventat propriul cuvant « mondialisation »
mai degraba decat sa adopte englezescul « globalization ».
Dar
de ce sunt francezii asa de contra mondializarii ?
Pai,
déjà, pentru francezi, competitivitate inseamana sa oblige restul lumii sa
adopte aceleasi practici ca in Franta (sindicatele care blocheaza tot, reuniunile
care nu duc la nimic, dejunurile care dureaza minim 3 ore jumate, si eventual
cele 35 de ore pe saptamana). Ca in vremea coloniilor, Franta simte ca are o obligatie
colonizatoare, aceea de a invata pe toata lumea cum se munceste.
De
fapt francezul ar vrea o mondializare in sens unic. De exemplu, statul francez descurajeaza
licentierile dar numai pentru muncitorii francezi (Renault). Daca s-ar intampla
invers, de exemplu Toyota care decide sa faca restructurari, ar fi bine ca
firma sa se gandeasca sa-si trimita conationalii in Japonia mai repede decat sa
dea afara francezi. Altfel presa i-ar macelari direct.
Francezul
anti-mondialist e de fapt francezul nationalist : Politica Agricola Comuna
(PAC) cu cele 40 de miliarde degajate pe an, are ca principal beneficiar
Franta. Aceasta politica impiedica produsele agricole ale tarilor sarace sa fie
competitive si permite dumpingul (exportul la preturi mici). Comme par hasard, fenomenul a scapat
desigur ochiului ager frantuzesc.
Cat
despre sectorul privat in Franta…sunteti la curent ca noul presedinte Hollande
vrea sa le taxeze 75% din cat castiga? Asadar majoritatea firmelor se cara
in tari mai deschise la cap. Cu tot cu locuri de munca.
In
ochii francezului intelectual recte socialist (majoritatea sunt socialisti,
chiar si cand nu sunt intelectuali…), firmele din sectorul privat sunt ori
opere de caritate a caror sarcina e sa ofere slujbe muncitorilor necalificati,
ori vaci de muls, taman bune sa umple trezoreria statului.
Ca
accesoriu, firmele produc desigur bunuri si servicii care pot face beneficiu
dar doar cat sa supravietuiasca.
« Franta
care castiga » nu e decat o deviza de fotbal. Ma rog, ERA…
mie nu mi se pare rau ce vor ei.
RăspundețiȘtergerepana la urma si tarile nordice isi doresc cam acelasi lucru.
problema intervine intre dorinte si realitatea inconjuratoare, un fel de "soarta si destinul".
p.s.: nu intram aici in teoria statului si cursurile de stiinte politice din anul 2 :d, vorbim asa la plezanterie, dA ?
RăspundețiȘtergereMa toata lumea e anti-Europa, sau ma rog, anti in forma si functionarea ei actuala. Problema cu francezii e ca ei vor sa profite dar sa dea putin spre deloc inapoi.
RăspundețiȘtergerepai asa au fost de la inceput.
RăspundețiȘtergereinteresant e cum Europa e pe locul nspe in lume ca importanta si se vede pe varful.motului (cu Franta ca cireasa).
RăspundețiȘtergere