Craciun inter-civilizational

Trebuie sa va povestesc despre Craciunul asta cu ciocnirea de civilizatii.

Stiti (sau nu) ca anul asta a venit mama la mine la Paris si am serbat sfanta sarbatoarea in sanul familiei frantuzesti.

Deja ca s-au inteles putin spre deloc, fiecare pe limba lui dar tare. Din nou, cand nu vorbesti o limba straina, nu-nseamna ca esti surd, ci doar ca nu-ntelegi. Ei bine nimeni nu pricepe asta si se urla in continuare ca la spitalul de nebuni.

In seara de ajun, am mers cu jumatatea mea, mama si parintii strutztului la bunica strutztului (faimoasa de-acum !)

Printre intamplarile amuzante, e una care merita mentionata.

Incepem noi (mama si cu mine) sa ne uitam la niste poze de familie, un mini album. Mama si bunica strutztului, foarte voluntare, ne spun la fiecare poza cate-o poveste. De fiecare data cand nu era cate unul de-al lor (fiu sau nepot) nu contau si treceam repede paginile. Dar ajungem la o poza de-a unui copil, care e din familie, dar legatura e destul de complicat de explicat (era fiul varului mamei strutzului, deci nepotul ei ; insa varul mamei era si nasul fratelui strutztulu…o combinatie de mai bine nu te aventurai in explicatii ca-ti raceai si gura de pomana si nici nu pricepea nimeni nimic. Basca ca pe-ala mama mea n-o sa-l vada niciodata probabil deci nu-i folosea la nimic explicatia). 

Asadar, uitandu-ne la poza astuia (cu bicicleta-ntr-o parte, se-ntelege !), ma-ntreaba totusi maman cine e (nu ca ar fi interesat-o prea tare, dar asa SE FACE). Eu ca sa evit explicatiile si mai ales traducerile nerelevante zic simplu: « E fiul…unui musiu ». Bun.

In timpul serii, incep sa barfim pe toata lumea care nu era prezenta (ca deh, in spiritul Craciunului) si ajungem la unul, Fabien. Si ma-ntreaba mama cine-i Fabien. Si atunci ii spun, izbucnind in ras : « E tatal copilul din poza !! » J na, ai inteles ?

Asa ca acum ii stie pe toti.

Altfel, am mancat tot felul de rafinamente frantuzesti de cand te ridici de la masa ti-e inca foame…gen « huitre » (adica stridii). Vai, sunt dezgustatoare…mai rau e ca gustasem déjà la o nunta asta-vara si a trebuit sa inghit de jena de oamenii de la masa, dar tot nu m-am potolit si-am vrut sa ma reconving cat sunt de atroce. 
Si-am luat si cu suc de stridii de data asta deci chiar n-aveam cum scuipa in servetele. Asa ca a trebuit sa-nghit…e groaznic, zici ca inghiti alge…

Foie gras-ul era foarte bun, dar de “duzina” dupa cum l-a calificat fratele strutztului care se-nvarte numai prin medii evreiesti de bani gata unde foie gras-ul a ajuns un fel de sarma mioritica (un fel de sarma de vita !!).

Friptura de curcan a fost buna dar cam uscata (dar ne-am sacrificat ce sa facem !), iar desertul, macarons si buche erau bune, dar buche-ul ala din crema de unt avea gust doar de unt.

In concluzie, am nazuit la niscaiava sorici si caltabos, ca am ajuns acasa si nu ne-a durut nimic, nici triferment n-a trebuit sa luam si nici WC-ul nu l-am infundat ! Un Craciun light…asa light ca a trebuit sa ne refacem cu salata de boeuf cand am ajuns acasa la 1 noaptea, ca nu s-a mai pomenit la noi noapte de Craciun in care sa poti dormi pe burta! Stricam traditia...

O poza cu mamele noastre - a mea e cea cu paharul, vroia sa uite de stridii