miercuri, 19 decembrie 2012

Craciunul cu ce are el mai tipic


Iar m-a luat prin surprindere curatenia de Craciu. Ca in fiecare an. 
Incep sa seman cu autoritatile romane cand da ninsoarea. Sau alea franceze, care-s si mai surprinse decat alea romane, din simplul motiv ca la Paris nu ninge. Asa ca cand ninge in alte parti ale hexagonului, sunt de-a dreptul socati si paralizati ca sa mai si faca ceva (nu ca n-ar avea mijloace, dar sunt sub soc cam pana se topeste zapada)


Franta sub zapada. Gen.


Deci cu curatenia. Mama dracilor, ma enerveaza maxim sa-mi pierd atata timp cu stersul, dar ce sa fac…mai rau e cu ordinea, mi-ar trebui doua femei : una pt ordine si una pt curat. Pentru ca si daca as avea ajutor la curatenie, ordinea ma oboseste asa de tare ca apoi curatenia mi se pare floare la ureche. 
Exemplu de cum ar decurge un dialog intre mine si femeia de menaj (pur ipotetic): Eu ei: « Ce zici, ca dai cu aspiratorul ? »…"Pff, eu a trebuit sa aranjez toate paltoanele si gecile din hol, care se strang gramada de anul trecut de la Craciun, unele mi-au ramas si mici intre timp !"

« Cum, trebuie sa stergi pe jos ? Da, eu a trebuit sa iau cu mana primul rand de firmituri mari care ar fi blocat aspiratorul ! How about that ! »…si tot asa.
Dar cum n-am femeie de menaj va trebuie sa-mi fac singura intrebari si raspunsuri.

Cat despre brad, n-am mai facut deloc…e prea mic aici la noi, am luat niste crengute sa miroasa a cetina. Si niste beculete care pareau mai putin kitch decat celelalte dar li s-a terminat bateria dupa 2 ore. Asa ca acum sunt beculete care nu beculesc.

Eu in general iubesc sarbatoarea asta, ador sa impachetez cadourile, sa scriu doua vorbe frumoase, sa trimit felicitari (desigur de ani de cand fac asta O DATA n-am primit si eu o felicitare in schimb…) insa anul asta parca m-a obosit toata povestea mai mult ca-n alti ani.
Magazinele, vitrinele, nebunia, ploaia (ca parizienii-s atat de zgarciti ca aici nici nu ninge ! Doar ploua ! )

Iar in centrul sacru al terorii (printre cadouri, beculete, curatenie, cozonac) vom afla sarbatoarea magica a Craciunului. Anume cand obligatoriu se aduna grupuri de oameni altfel straini si plini de aversiune unii fata de altii (dar cu legaturi de rudenie ca destinul e glumet), ca sa stea alaturi sub brazi impodibiti si sa sarbatoreasca in armonie.




Spre deosebire de Romania, unde scopul principal e sa te ghiftuiesti, francezii asteapta sa fie pastrunsi de pace si sentimente profunde. O reteta sigura pentru crime cu toporul si alte tragedii domestice. Cele mai mari catastrofe au loc cand 24 decembrie pica joia si trebuie sa petreci 4 zile in sanul familiei. Un adevarat dezastru programat care poate fi tinut in frau cu multa mancare grea.

Stiti, foie gras, huitre si curcan. Si desigur buturuga de la desert (prajitura in forma de buturuga, musai).




Procesele de digestie aduc membrii familiei intr-un fel de amorteala somnoroasa care ii impiedica sa se omoare reciproc.

Se discuta subiecte la moda gen « Boul de Hollande, de-aia e Franta in cacat »/ piata imobiliara care in continuare nu scade desi nimeni nu mai poate lua credit/ ce-ai pus in curcan de ma ciupeste la limba/ ti-am spus ca sunt alergica la creveti-cum NU ti-am spus ?!- lasa bine ca avem un doctor in familie- aoleu dar e deja manga si nu suntem decat la entrée-uri/…
Mai e cate-o bunica sau matusa surda si te trezesti urland banalitati pana in capatul celalat  al mesei « Am zis ca fata de masa e aaaaaalbaaaa maaaaamaaaieeee !!!! »

Cu putin noroc uneori ai evenimente amuzante (de exemplu noi stim pe cineva care s-a scuzat in timpul mesei ca ii era rau- din ce alt motiv?!-, si s-a dus si si-a vomitat placa dentara. Apoi a tras apa rapid, pana sa se prinda ca n-o mai avea) ; Asta chiar e o petrecere reusita de care-ti amintesti ! Mai ales ca l-a si luat nevasta-sa la omor ca era a treia placa pe care-o pierdea pe anul ala !

…Iar cand se termina tot, la finalul festinului fiecare trebuie sa-si recunoasca haina cu care a venit. Si iese un balamuc monstru pentru ca toate paltoanele seamana intre ele (negre sau gri cu blanita). Termini prin a-l recunoaste pe-al tau in functie de servetelul cu muci din buzunarul de la piept. 

Si uite asa se mai incheie o magica si armonioasa sarbatoare a Craciunului. Glumesc, de-abia astept sa ma ghiftuiesc si sa simt cum ma cuprinde pacea !



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu