Ei si ele (partea a doua: ELE-le)

Ramasesem asadar la frantuzoiace…ele nu sufera de lipsa de pilozitate ci au excedent de par, cred ca au o problema cu lamele de ras sau institutele de frumusete (care recunosc, nu sunt deloc accesibile ca pret).

Trebuie sa intru putin in detalii la acest subiect si sa va vorbesc despre institutele de infrumusetare si despre coaforurile de aici: in afara de faptul ca te costa o jumate de salariu si probabil castigul pe 50 de ani a unui african din Somalia, este o industrie care te pacaleste pe fata dar gracieusement à la française.

Exemplu: merg la coafor, am par scurt (si inca si mai rar!), 5 cm maxim. Prestation éfféctuée: vopsit+ spalat, de uscat l-au uscat cu foenul si cu degetele. 65 de €. Intreb pentru ce (mama ma-sii!!) si imi spune ca pt coloration, shampooing+ brushing (coafat). Zic ‘care coafat ca am par de pisica!’.
‘Pai vi l-a coafat au naturel’…’A, pai data viitoare o sa aleg ‘naturelul’ uscat la soare ca ma costa gratis! Practic uscatul cu foenul a UNEI persoane le plateste factura la electricitate pe o luna.

Exista locuri (cele mai prestigiose de altfel, Sergio Bossi, Jean-Louis David, etc) unde te tunde din picioare ca pe oi. Probabil ca sa te simti altfel decat in coaforurile fara renume (chiar te simti diferit, mai precis ca un caine care si-a luat un sut in cur pe nedrept!)

Finalul acestor experiente (in afara de jecmaneala clasica) este ca iesi de acolo aratand ca un pui jumulit si violat: ca au draga stilisti- care cunosc doar stilul smuls-, de banii aia te trezesti cu vreo frizura de Vogue tunsa cu ciobul de nu mai scoti capul in lume sau de sub basca vreo doua luni!

Asadar frantuzoiacele au circumstante atenuante pentru lipsa aranjamentului tartacutzal...

La epilat e mai rau, nu vad nimic esteticienele (cred ca criteriul de baza la angajare e miopia avansata!). Cand iesi pe usa de-acolo pleci uneori cu mai mult par decat cu cat ai intrat, ti-a crescut asteptand (ca sunt foarte lente, 3 viteze: incet, incetisor si tot pi loc-pi loc-pi loc), si trebuie sa retusezi in urma lor cat n-ar fi fost nevoie daca faceai singur treaba de la inceput. Totul desigur pentru pretul modic de minim 80 de €, si asta la institutele de cartier (la cele renumite trebuie sa platesti abonament pe luna ca sa AI DREPTUL sa iei rendez-vous).

Altfel iti servesc ceai cu lingurita de argint ca deh, la fite nu-i intrece nimeni....sunt sigura ca cuvantul 'fita' vine din frantuzescul fitz-tion!

Frantuzoiaca tipica e nepieptanata pt a fi tocmai ce ziceam, ‘au naturel’, isi aduna parul intr-un coc voit deranjat, iar francezii adora asta!

E nemachiata desigur pt a ‘nu arata a clov’ (spun ele!). Pentru ca porii deschisi si cosurile la vedere sunt mult mai atragatoare, e stiut!

Neepilata pt ca traim vremuri de criza, NF pentru ca e de inteles ca e complicat sa fii inspirata de ei, frezele-sfarleze…isterice caci NF, ceea ce nu face decat sa prelungeasca perioada de NF, snoabe, prin definitie nu se pot imbraca decat de la firme (chiar daca cumpara lucruri purtate dar trebuie musai eticheta cu firma!).
Daca vei face un compliment unei frantuzoiace despre o haina de pe ea, nu se raspunde cu ‘multumesc’ ci cu ‘e de la Manoush/Sandro/Tara Jarmon etc.’ (firme frantuzesti)

Zara e considerata marca de duzina si e denumita ironic ‘Zarab’ (pentru ca in Franta se spune ca marca a adaptat colectiile la cumparatorii arabi, spre deosebire de Barcelona sau Londra). For the record, eu cumpar regulat de la Zara din Paris si-mi place.

Frantuzoiaca tipica are o voce groasa, joasa si fumeaza. Si e usor vulgara. 90% din pariziene fumeaza. Ei mai putin. Se adauga cate un ‘putain’ dupa fiecare doua cuvinte pentru a fi mai interesanta. Pronuntat p-taaaaannn!!

Frantuzoiacele bourgeoises din arondismentul 5, 6 si 7 (si unele periferii chic) sunt insa foarte cochete.
Si ei si ele au cliché-ee si ticuri verbale enorme in conversatie, l-ai auzit pe unul i-ai auzit pe toti.
Exemplu de cliché: ‘putain, c’est pas vrai!’ (nu-i adevarat !!), lanseaza asta adesea cand nu gasesc ceva sau nu le iese ceva, poti auzi in metrou un/o mic(a) isteric(a)…si ai asa un impuls sa-l zdruncini si sa-i spui: ‘papuse, ba da e adevarat, chiar esti ametit si nu-ti gasesti cheile!’

Sau ‘voilà’ la finalul unui enunt desi n-a zis decat doua vorbe. De ex : ‘J’ai faim et puis…voilà !’ (mi-e foame si…iata !), tin ei sa puna acest voilà desi nu se trage nici o concluzie, doar ca nu mai au ce sa zica si pari mai putin bou decat sa zici ‘bei nu mai am nica de zis’- voilà e mai classe !
‘J’hallucine!!’ apare foarte des, halucineaza francezul pentru orice le iese pe dos, cand ii auzi cat halucineaza te crezi la Amsterdam!

Frantuzoiaca tipica are amant/amanti si se mandreste cu asta. Amantul e o institutie aici cum e amanta in Romania. Deh aici la femme est libérée!

Am o prietena frantuzoiaca care facea castinguri cu tipi de pe net (nu dau cu piatra ca si eu am facut asta o gramada, actualul iubit vine din fundul netului ;)), si imi spune intr-o zi senin ca si-a dat deja intalnire cu 8 tipi in 10 zile si s-a culcat cu 7 dintre ei.
Dupa ce aproape m-am inecat cu Ice-T am pus intrebarea logica: ‘De ce, al 8-lea avea rendez-vous la dentist?’. Ei bine nu.
 Al 8-lea a invitat-o la restaurant si o data venita nota, nefericitul a platit cu tichete de restaurant. Nu bun! Astfel ca ea si-a zis ca e un mare zgarie-branza si n-a mai vrut sa se culce cu el. Morala pentru restul barbatilor out there: platiti cu cartea Golden! (cel putin la Paris)

Aici femeile interesate de malai sunt mai subtile ca la noi cand sunt la vanatoare si oricum nu sunt amestecate cu celelalte. Se invart numai in anumite cercuri de persoane cu pedigree ca ele (les bourgeois). Voi reveni cu un post special despre rolul particulei in numele de familie – de ex: Alain de Rivière, etc.

Cand cineva iti este prezentat, adesea se incepe cu pedigree-ul persoanei (ca sa stii cum sa te adresezi): ‘Fabrice a facut HEC/ Science Po/ Télécom Paris – mari scoli foarte prestigioase- si locuieste la Neuilly’ (cel mai sic cartier, cel unde a fost primar Sarkozy). In felul asta stii din start ca nu-i vei vorbi despre ce te-a mai sfatuit bunica-ta sa iei contra balonarii si cele mai noi efecte ale pietrei ponce contra hemoroizilor...(glumesc, nu-ncercati asta!)

Frantuzoaicele au o problema cu temperatura: cand afara sunt cateva grade (adunate din mai multe orase sa faca vreo 3) ele ies in sandale fara dres. N-am inteles niciodata cum de nu devin brusc albastre, cum se deplaseaza macar, ca eu stiam ca blocurile de gheata stau pe loc...probabil ca e vesnic primavara in sufletul lor!

Frantuzoiacele au o eleganta innascuta in ciuda tuturor criticilor emise, o fi calitatea materialelor de pe ele sau felul cum le combina sau le poarta (cu o atitudine foarte degajata), insa au ceva chic chiar si cand par nearanjate.
Si-apoi, oricum ar fi le ramane limba franceza! Vorba lui Cioran, limba asta e atat de muzicala ca si cele mai mari banalitati trec drept vorbe de duh iar si cei mai mari prosti par filozofi...multumita limbii!

Va veti intreba: ‘cum reusesc totusi sa iasa francezii cu frantuzoiacele?’. E simplu: cupluri intre ei sunt de obicei burghezii, care pt a proteja averea cunosc pe cineva de foarte tineri in cercurile restranse de bogati ca ei. Si in general plictisitor cu foarte plictisitoare merg bine impreuna...

Restul de freze-sfarleze ies adesea cu straine, din Est, din America latina, etc. Unele nationalitati au mai mare trecere decat altele, de ex braziliencele sunt f la moda de vreo doi ani. Georgia mai putin. Romania cam si ea, trebuie sa ai noroc sa pici peste cineva mai naiv si de familie mijlocie la nivel de snobism (genul care au pian doar pentru a putea racni de-afara sa auda vecinii: 'Draga, adu-mi te rog manusile de pe PIAN!!')
Insa despre numeroasele cazuri sociale peste care am dat de-a lungul timpului, in episoadele urmatore!

P.S: iata un cantecel de Jacques Brel care vorbeste despre snobism.