Prima data cand am ajuns la Peris aveam o bursa deci stateam la camin.
‘Résidence Universitaire’ ii zice in franceza dar credeti-ma ca n-are nimic dintr-o resedinta caminul ala. E cam ca la noi in regie dar cu gandaci francofoni si fara WK turcesc. Dar se aplica acceasi regula ca in regie: mai bine sa nu te taie nici o nevoie noaptea!!
Caminul era la Nanterre, o zona nu cine stie ce la periferie (langa Paris!). Desi cand ne-a dat bursa de plecare la Bucuresti nu-i zicea ‘bursa pentru langa Paris’ ii zicea ‘bursa la Paris’.
Ati inteles: era p’acolo (pe principiul ‘daca cumva nu vedeti turnul Eiffel luati-va niste vederi, c-o sa-l vedeti! Fraerilor cocliti!')
Insa un lucru era totusi bun, anume ca eram la o distanta de 5 minute de salile de clasa.
In prima zi de scoala am vrut sa fac impresie buna si sa fiu remarcata deci m-am imbracat in roz (logic, nu?). Fusta scurta in carouri, roz cu negru, bluza fuchia si pantofi cu tocuri de 12 negri (culmea elegantei, ce mai!). Si parul in vant, subinteles (tapat in prealabil pt volum, tot subinteles)
In Franta studentii se imbraca foarte cool la scoala: tenisi, blugi, tricou, cod universal. Eu nu stiam asta. Deci am aparut pe peluza ca o floare, foarte mandra de mine, imbracata ‘bine’.
La un moment dat am simtit miros de ars: erau retinele francezilor.
Am vazut eu ca lumea isi dadea coate, dar ma gandeam desigur ca se anunta unii pe altii ca in fine e o gagicuta demna de a fi remarcata la ei la scoala…ca a dat norocul peste ei!
Am abordat asadar un mers semet (daca e sa va luati dupa mine si nu dupa mama care zice ca atunci cand merg parca dau cu sapa…)
Am ajuns intr-un final in clasa, dupa ce am orbecait un pic inainte s-o nimeresc ca stateam foarte prost cu franceza la vremea aia…adica vorbeam franceza de ma dureau bratele!
Am vazut ca toti imi zambeau insa ma gandeam ca sunt prietenosi. Wrong !!
Inainte sa inceapa cursul o frantuzoiaca binevoitoare s-a apropiat de mine si mi-a zis, abia stapanindu-si rasul: ‘Pari din Est’ (moment in care m-am umflat in pene de mandrie si vroiam sa o intreb dupa ce si-a dat seama- o fi fost privirea inteligenta???-, dar am realizat dupa spranceana ei ridicata ca afirmatia nu se vroia un compliment…)
A plusat apoi spunandu-mi ca sunt foarte décalée (decalata). Francezii raman politicosi chiar si cand te jignesc.
M-a desumflat brusc: incepand cu parul, care s-a pleostit ca o maioneza taiata.
A trebuit sa suport urmatoarea ora de curs cu privirile colegilor atintite pe mine ca niste pumnale…trageam in jos de biata fusta incercand s-o fac mai lunga si mai putin roz…
Incercam sa-mi spun ca nu conteaza, ca aia e personalitatea mea si sunt niste prosti ca nu inteleg (rozul!!) insa ma durea oricum…
Dupa curs, am plecat repede la supermarket sa-mi cumpar tenisi (caci nu detineam un asemenea articol pana atunci) si eventual un tricou cu ou pe el...sa par degajata ca un student la telecomunicatii!
A doua zi eram conforma si puteam in fine sa le dau alte motive de a rade de mine decat vestimentatia roz. Am inteles atunci si semnificatia profunda a cuvintelor ‘a arata ca o pupaza’ si ‘a sari ca paduchele in frunte’.
Asa a inceput o noua etapa din viata mea.
Caminul era la Nanterre, o zona nu cine stie ce la periferie (langa Paris!). Desi cand ne-a dat bursa de plecare la Bucuresti nu-i zicea ‘bursa pentru langa Paris’ ii zicea ‘bursa la Paris’.
Ati inteles: era p’acolo (pe principiul ‘daca cumva nu vedeti turnul Eiffel luati-va niste vederi, c-o sa-l vedeti! Fraerilor cocliti!')
Insa un lucru era totusi bun, anume ca eram la o distanta de 5 minute de salile de clasa.
In prima zi de scoala am vrut sa fac impresie buna si sa fiu remarcata deci m-am imbracat in roz (logic, nu?). Fusta scurta in carouri, roz cu negru, bluza fuchia si pantofi cu tocuri de 12 negri (culmea elegantei, ce mai!). Si parul in vant, subinteles (tapat in prealabil pt volum, tot subinteles)
In Franta studentii se imbraca foarte cool la scoala: tenisi, blugi, tricou, cod universal. Eu nu stiam asta. Deci am aparut pe peluza ca o floare, foarte mandra de mine, imbracata ‘bine’.
La un moment dat am simtit miros de ars: erau retinele francezilor.
Am vazut eu ca lumea isi dadea coate, dar ma gandeam desigur ca se anunta unii pe altii ca in fine e o gagicuta demna de a fi remarcata la ei la scoala…ca a dat norocul peste ei!
Am abordat asadar un mers semet (daca e sa va luati dupa mine si nu dupa mama care zice ca atunci cand merg parca dau cu sapa…)
Am ajuns intr-un final in clasa, dupa ce am orbecait un pic inainte s-o nimeresc ca stateam foarte prost cu franceza la vremea aia…adica vorbeam franceza de ma dureau bratele!
Am vazut ca toti imi zambeau insa ma gandeam ca sunt prietenosi. Wrong !!
Inainte sa inceapa cursul o frantuzoiaca binevoitoare s-a apropiat de mine si mi-a zis, abia stapanindu-si rasul: ‘Pari din Est’ (moment in care m-am umflat in pene de mandrie si vroiam sa o intreb dupa ce si-a dat seama- o fi fost privirea inteligenta???-, dar am realizat dupa spranceana ei ridicata ca afirmatia nu se vroia un compliment…)
A plusat apoi spunandu-mi ca sunt foarte décalée (decalata). Francezii raman politicosi chiar si cand te jignesc.
M-a desumflat brusc: incepand cu parul, care s-a pleostit ca o maioneza taiata.
A trebuit sa suport urmatoarea ora de curs cu privirile colegilor atintite pe mine ca niste pumnale…trageam in jos de biata fusta incercand s-o fac mai lunga si mai putin roz…
Incercam sa-mi spun ca nu conteaza, ca aia e personalitatea mea si sunt niste prosti ca nu inteleg (rozul!!) insa ma durea oricum…
Dupa curs, am plecat repede la supermarket sa-mi cumpar tenisi (caci nu detineam un asemenea articol pana atunci) si eventual un tricou cu ou pe el...sa par degajata ca un student la telecomunicatii!
A doua zi eram conforma si puteam in fine sa le dau alte motive de a rade de mine decat vestimentatia roz. Am inteles atunci si semnificatia profunda a cuvintelor ‘a arata ca o pupaza’ si ‘a sari ca paduchele in frunte’.
Asa a inceput o noua etapa din viata mea.
:))) acelasi lucru ni s-a intamplat si nou (mie si colegelor de bursa in Trieste)..prima iesire in oras, prima iesire la cursuri - imbracate precum obisnuiam si la facultate in Bucuresti..un plus de eleganta (gandeam noi), dar o imagine un pic socanta pentru studentii imbracati in blugi si incaltatai cu tenisi..:))
RăspundețiȘtergereeste era tenisilor , dragilor...
RăspundețiȘtergereDoamne aflu cu incantare cat de in ton cu moda era Craiova pe vremea facultatii mele, numa' la licenta m-am obosit sa ies din blugi si sa imi achizitionez si eu naibii haine de ome serios.
RăspundețiȘtergere